O școală despre viață și iubirea aproapelui

Când cateheza din Biserică se transformă într-o autentică lecție aplicată despre iubirea aproapelui, învățăturile ei vor asigura „pâinea” din care se va hrăni toată viața sufletul celui care și-o însușește. În Parohia „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din municipiul Urziceni, Epis­copia Sloboziei și Călărașilor, Grupul de cateheză „Vlăstare ortodoxe” descoperă în fiecare etapă forme originale de reînnoire continuă, de lărgire a conceptului și a metodelor practice, folosind un „limbaj” specific, adaptat fiecărei situații în parte.

Parohia „Sfinții Împă­rați Constantin și Elena” din municipiul Ur­ziceni, județul Ialo­mița, cuprinde aproximativ 1.300 de familii. Aici slujesc preotul paroh Bogdan Ionuț Stancu, preotul Adrian Lucian Scărlătescu și părintele diacon Marian Petre. Bogata viață socială și culturală a urbei se desfășoară în mare parte în centrul localității, unde se află biserica parohiei, sau catedrala orașului, cum este cunoscută. Numărul mare de tineri care o frecventează a impus, cu necesitate, găsirea unor metode de a-i apropia pe aceștia și mai mult de Dumnezeu și de a face din ei vectori principali în însușirea și promovarea practică a învățăturilor creștine. Așa a apărut, cu câțiva ani în urmă, grupul de cateheză al catedralei, numit „Vlăstare ortodoxe”, înființat cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Vin­cențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor.

A te retrage din „fugă”

„Am pornit pe acest drum acum patru ani. De anul acesta, lucrăm chiar în două serii cu copiii din parohie, deoarece cei mai mari, deși au plecat la liceu, nu au vrut să întrerupă legătura cu Biserica și cu activitățile la care participaseră. Pentru ei am creat un grup de cateheză după-amiază. La grupul de dimineață vin copii de gimnaziu, de clasa a V-a sau a VI-a. Cu ambele grupuri ne întâlnim săptămânal, în fiecare zi de vineri, dar și cu prilejul unor sărbători și evenimente pe care le desfășurăm în catedrală”, ne mărturisește părintele paroh Bogdan Ionuț Stancu.

Viața agitată, din ce în ce mai plină de neprevăzut și încercări, are nevoie evidentă și de o temperare a tumultului, de o retragere din „fugă” și de o adunare în sine, pentru a rămâne, fie și pentru numai câteva ceasuri, doar tu cu Dumnezeu. „Eu am ales ca acest moment să se petreacă vinerea. Îl amintesc în acest context pe vrednicul de pomenire profesor Petru David, îndrumătorul meu din facultate, cu care în fiecare vineri dimineața participam la Sfânta Liturghie și care ne îndemna să mergem în biserică și să ne umplem de har. Să luptăm cât de mult putem cu noi înșine să rămânem cu Dumnezeu, să ne apropiem cât mai mult de El în această zi. Noi începem ziua de vineri cu Paraclisul Sfântului Nectarie din Eghina, al doilea hram al catedralei, și pentru că deținem aici o părticică din sfintele sale moaște. Ziua se încheie seara, la ora 17:00, cu Taina Sfântului Maslu. Între aceste două slujbe, se desfășoară orele de cateheză cu copiii și întâlnirile cu credin­cioșii”, ne mai spune părintele paroh.

Ceea ce dă o notă originală orelor de cateheză aici o constituie faptul că preoții încearcă să descopere și unele abilități practice ale copiilor, să le stimuleze, să le cultive în așa fel încât ele să producă, în plan material, efecte pozitive. De pildă, anul acesta, în cadrul grupului de cateheză pentru cei mici, s-a redescoperit traforajul. „Un lucru care nu se mai face în școală, din păcate. Copiii au confecționat mai întâi niște mărțișoare, apoi niște lucrări de ornament, iar până la sfârșitul anului vom organiza o expoziție cu obiectele confecționate de ei în această tehnică”, ne menționează părintele paroh.

Punerea în practică

Învățătura creștină dobândită de tineri în timpul orelor de cateheză prin grija preoților are parte și de o aplicare practică. Astfel, periodic, ei îi vizitează pe cei aproximativ 50 de copii aflați în orfelinatul din oraș, dintre care vreo 14 nu au pe nimeni și stau permanent în instituție.

„De Sfintele Paști am mers cu grupul de cateheză și le-am oferit daruri acestor copii, am ciocnit ouă roșii cu ei și am petrecut un timp împreună. Am constatat astfel cât de important este «să rupem» puțin din timpul nostru și să-l petrecem cu asemenea persoane. Nu este important ce le ducem, ci faptul să vorbim cu ei, să-i încurajăm cum putem. Am și acum în minte clipa aceea, când i-am găsit pe cei 14 copii stând pe treptele cantinei și jucându-se cu un cățel. O scenă tristă, în com­parație cu ziua respectivă, când fiecare copil se bucură cu familia lui de sărbătoare și de daruri. În predica din noaptea Învierii, am vorbit despre nevoia, datoria chiar, de a face mai mult pentru acești oameni. De a nu ne mulțumi doar oferindu-le ceva. Ei trebuie căutați, trebuie să vorbim cu ei și să încercăm să-i facem să trăiască o bucurie. Cu sigu­ranță, cei 14 copii și-ar fi dorit să fie și ei aduși de cineva la Biserică în noaptea de Înviere. Sau poate și-ar fi dorit să facă și ei cu părinții lor un cozonac. În Duminica lui Lazăr, în fiecare an, copiii de la grupul nostru de cateheză încondeiază ouă îndru­mați de un meș­ter popu­lar din Argeș. Anul acesta i-am adus și pe copiii din orfelinat la noi. Și așa am trăit împreună o mare bucurie!”, ne mai spune părintele Stancu.

A-ți iubi aproapele nu este numai o lecție de viață creștină, ci și o mare investiție pentru viitor, căci tot ceea ce fac preoții de la catedrala din Urziceni pentru comunitatea lor reprezintă viitorul. „Trăim vremuri când noi, preoții, nu mai putem doar să stăm în biserică și să ne mulțumim cu faptul că oamenii vin și aprind câte o lumânare, lasă un pomelnic, ne cer ajutorul sau să le facem o rugăciune. Acum trebuie, mai mult ca oricând, ca noi, slujitorii, să ieșim în întâmpinarea tinerilor pentru a-i coordona, a-i integra și asimila în comunitatea noastră. Așa vor înțelege că ei sunt viitorul țării, al Bisericii și că avem nevoie de ei cu toții. Cu acești tineri facem și acțiuni filantropice. Vizităm periodic copiii bolnavi din spitale, iarna mergem și le cântăm colinde, îi vizităm pe bătrâni și pe cei nepu­tincioși, cărora le ducem daruri. Și nu pornim la treabă înainte de a ne spovedi și împărtăși. Nu uităm de esența vieții noastre creștine. Încercăm astfel să le deschidem ochii și să vadă realitatea vieții. Cunoscând nemijlocit sufe­rința semenilor, acești copii ai noștri nu vor mai rămâne indi­ferenți, vor acționa, vor fi altruiști și își vor iubi mai mult aproapele”, ne mai spune părintele paroh Bogdan Ionuț Stancu.