Organizaţia Tinerilor din Sibiu: credinţă, mărturisire şi comuniune

În urmă cu mai bine de 12 ani se năştea cea mai frumoasă asociaţie de tineret din Sibiu, o adevărată familie a liceenilor şi studenţilor din oraşul transilvănean. Organizaţia Tinerilor din Sibiu (OTS) a devenit în scurt timp locul unde se clădeşte un frumos drum către valorile Ortodoxiei şi tradiţiile străbune.

Tabere, concerte de colinde, drumeţii, activităţi de voluntariat, conferinţe cu mari duhovnici şi personalităţi, priveghere în rugăciune şi cântare sfântă. Acestea sunt câteva dintre activităţile în care tinerii sibieni sunt implicaţi odată cu intrarea lor în OTS. Aici redescoperă valorile neamului românesc: portul popular, cântul strămoşesc, dragostea de plai şi de tot ce-am moştenit de la străbuni. Aceşti tineri inimoşi, adunaţi în jurul coordonatoarei de activităţi Carmen-Mihaela Jinariu, profesor de religie la Colegiul Naţional „Octavian Goga” din Sibiu, au marcat în cei 12 ani de existenţă ai OTS viaţa tinerilor din Mitropolia Ardealului şi nu numai. OTS-ul le-a schimbat vieţile şi le-a arătat drumul spre veşnicie. Iar acest drum a început la Mănăstirea „Sfântul Pantelimon” de la Oaşa, judeţul Alba. „Povestea frumoasă a OTS-ului a început în 23-24 ianuarie 2010, de la o excursie pe care am organizat-o la Mănăstirea Oașa cu un grup de 20 de elevi, din clasele 9-12 de la Colegiul Național «Octavian Goga» din Sibiu. Ceea ce părea la început o experiență obișnuită din viața unui profesor și a unor elevi de liceu s-a dovedit a fi o experiență extraordinară care a marcat viețile multora. Prima activitate pe care am făcut-o la mănăstire a fost o drumeție prin nămeții de zăpadă, într-un cadru natural superb, de o frumusețe parcă ireală. Am fost însoțiți de un frate de mănăstire, fost ascorist, care, inspirat de Dumnezeu, a știut cum să ne motiveze și să ne convingă pe toți că trebuie să ajungem în vârful muntelui. Experiența de a urca Vârful Fetița ne-a provocat să ne depășim limitele și să experimentăm că e foarte important să ajuți și să te lași ajutat. Ca să ajungem în vârf și să ne putem bucura de panorama superbă pe care acesta o oferă, am făcut un lanț ținându-ne de mâini și nu am lăsat pe nimeni să abandoneze ceea ce ne-am propus. Astfel, muntele ne-a dat o lecție de perseverență, comuniune și comunitate care, am putea spune, ne-a marcat pentru totdeauna. Ajunși înapoi la mănăstire, grupul de liceeni a realizat că frumusețea locului e de fapt un reflex al frumuseții din sufletul oamenilor care trăiesc aici. Tinerii au vorbit cu părinții de la mănăstire, au participat la privegherea de seară, s-au rugat, s-au spovedit și astfel L-au invitat pe Dumnezeu în viețile lor și în prieteniile care s-au legat între ei”, ne-a spus prof. Carmen-Mihaela Jinariu.

„Dacă închid ochii, mă văd tot acolo, la Oașa”

Experienţa trăită s-a înrădăcinat adânc în inimile tinerilor sibieni. Dorul de a reveni în acele locuri îi frământa şi, peste ceva timp, au revenit la Oaşa, unde avea să se nască organizaţia lor. „Îmi aduc aminte că, în săptămâna care a urmat, o parte din elevii care fuseseră în excursie mă așteptau pe coridoarele liceului și îmi mărturiseau cu chipuri luminoase: «Dacă închid ochii, mă văd tot acolo, la Oașa»; «Încă mai aud cântările atât de frumoase de la mănăstire»; «Ce frumos a fost! Trebuie să mai mergem!». Era clar: o părticică din sufletul celor care au fost în excursie rămăsese pe Valea Frumoasei, la Mănăstirea Oașa. Copiii au început să se întâlnească în pauze și să povestească cu entuziasm și altor colegi despre experiența foarte frumoasă de la mănăstire. După ce a început Postul Paștilor am organizat o nouă excursie, la care au venit și alți elevi din liceu. De data aceasta, la Mănăstirea Oașa, grupul nostru s-a întâlnit cu alți tineri, membri în Asociaţia Studenţilor Creştin-Ortodocşi Români - Oradea, ASCOR Timișoara și liceenii au văzut cât de important este cadrul de viață pe care ți-l oferă o asociație. Activitățile pe care le-am organizat în perioada care a urmat au fost excursii, pelerinaje, drumeții și participarea la tabăra de vară de la Mănăstirea Oașa. Cercul prieteniei s-a lărgit tot mai mult peste vară și, la îndemnul părinților de la mănăstire, mulți dintre ei foşti ascoriști, cu experiență în misiunea în rândul tinerilor, grupul acesta de prieteni a primit un nume: «Organizația Tinerilor din Sibiu». În octombrie 2010, asociația era înscrisă în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor din România. Nucleul inițial al asociației l-a constituit un grup de aproximativ 20-25 de tineri din toate clasele de liceu”, ne-a mai spus prof. Carmen Jinariu.

Primele activități ale asociației au fost adresate elevilor de la Colegiul Național „Octavian Goga” din Sibiu. De la început au fost organizate activități culturale, de voluntariat, duhovnicești și excursii, drumeții, tabere. Prima activitate pe care a organizat-o noua asociație a tinerilor sibieni în cadrul liceului a fost un concurs de eseuri cu titlul „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, care s-a încheiat cu o conferință în sala mare de sport a liceului, susținută de părintele Pantelimon Șușnea de la Mănăstirea Oașa. Numărul mare al celor care au participat la această activitate a dat un imbold puternic liceenilor care au prins curaj și încredere. „Activitatea pe care am făcut-o constant, săptămânal, din toamna anului 2010 până în prezent, este Paraclisul Maicii Domnului, pe care l-am cântat mai întâi la capela Liceului «Carol I» din Sibiu, apoi la capela Facultății de Teologie Ortodoxă și acum la Biserica «Buna Vestire» (din Groapă). De la început au fost foarte apreciate de elevi toate activitățile de voluntariat și tot ceea ce ține de tradiția colindatului”, continuă prof. Carmen Jinariu.

Familia OTS

Pornită de la un grup de colegi de școală, OTS a ajuns să fie o adevărată familie. Activităţile făcute împreună au zidit prietenii trainice între tinerii din asociație, care au crescut frumos împreună și, cel mai important, au transmis mai departe darul pe care l-au primit. Profesoara Carmen-Mihaela Jinariu aseamănă OTS-ul cu un copac plin de roade: „Familia OTS-ului este asemeni unui copac. Ca să aducă roade, un copac are nevoie de o rădăcină puternică, adânc înfiptă în pământ, și de sevă care să circule prin el. Rădăcinile OTS-ului sunt tradițiile și valorile noastre românești pe care încercăm să le aducem în modernitate. Seva este credința creștină, Ortodoxia noastră pe care încercăm să o descoperim în autenticitatea ei și să o trăim, frunzele sunt activitățile noastre, iar roadele sunt chipurile luminoase și bucuroase ale celor care participă  și fac parte din familia mare a OTS-ului. Copacul acesta al OTS-ului a adus multe roade de când era mic și sperăm că va mai aduce încă mulți ani. Am convingerea că toată povestea frumoasă a OTS-ului este lucrarea lui Dumnezeu și că tot ceea ce facem pentru tineri e «de dragul lui Dumnezeu» și «ca pentru El»”.

În prezent, familia OTS numără câteva zeci de elevi de liceu, studenți și absolvenți. Aceştia se întâlnesc de două-trei ori pe săptămână pentru „a ne împărtăși semințele de bine sădite de Dumnezeu în inima fiecăruia dintre noi”, mai spune coordonatoarea activităţilor OTS. Cât despre cele mai frumoase activităţi, ne spune că „frumusețea se măsoară în bucuria pe care o citești pe chipurile celor care participă la ea. Și cum un om e mai valoros decât întregul univers material, bucuria pe care o poți citi pe chipul unui singur om e suficientă ca să consideri frumoasă o activitate pe care o organizezi. Așadar, sunt foarte, foarte multe activități care se încadrează în această categorie pentru că, atunci când te străduiești să faci totul de dragul lui Dumnezeu și ca pentru El, are El grijă să pună bucurie în sufletul oamenilor”.

Rugăciune împreună la Sfânta Liturghie

Pentru membrii OTS, rugăciunile în comun, la Sfânta Liturghie, sunt cele mai frumoase momente petrecute împreună. Iar la OTS, participarea la Sfânta Liturghie este esenţială. Ioana Şofîlcă este preşedinta OTS de mai mulţi ani şi ne-a mărturisit: „Cel mai frumos este atunci când o activitate se transformă în tradiție. A devenit o tradiție pentru noi ca duminica să ne bucurăm unii de alții, dar mai ales alături de Dumnezeu, la Sfânta Liturghie. Astfel că ne-am obișnuit ca duminicile să le petrecem în familia OTS. La aceste duminici este frumos că la finalul zilei rămâi cu dorul, dorul de a te strânge iarăși în familie și abia aștepți să vină următoarea duminică!”

Gânduri frumoase despre participarea tinerilor sibieni la Sfânta Liturghie ne-a îm­păr­tășit şi Sebastian Drăgan, vicepreşedinte al organizaţiei: „Gândindu-mă la cea mai frumoasă activitate din OTS la care am participat, mi-am dat seama că trebuie să mă exprim la timpul prezent. Particip săptămânal la cea mai frumoasă activitate: Sfânta Liturghie împreună. Acesta este urcușul comunitar, spre Dumnezeu, cum spunea părintele Dumitru Stăniloae, de aceea este un moment plin de bucurie de fiecare dată, căci se realizează o comuniune maximă între noi și între noi și Dumnezeu”.

*

„Împreună pentru veşnicie”

Poţi cunoaşte cel mai bine o organizaţie prin ceea ce oamenii care fac parte din ea mărturisesc despre cele trăite şi simţite. Iată ce ne‑au spus câţiva membri OTS:

„OTS-ul înseamnă pentru mine bucuria și lumina zâmbetelor împărtășite de multele amintiri care continuă să crească și mai mult și mai frumos. Timpul pe care îl petrecem împreună unii cu alții este definitor, astfel că ajungi să te definești ca persoană raportându-te la oamenii de lângă tine. Personal, OTS-ul a sădit în sufletul meu bucățele de frumos și de recunoștință, care rodesc cu fiecare activitate pe care o organizăm și cu fiecare amintire pe care o construim împreună” (Ioana Șofîlcă, președinta OTS).

„OTS e ceva greu de definit, dar cu siguranță e ceva de care fiecare tânăr din zilele noastre ar avea nevoie. E asemenea unei portițe de evadare spre altă lume, o lume plină de bucurie și iubire. Aici am întâlnit oameni în adevăratul sens al cuvântului, prieteni de nădejde și, nu în ultimul rând, L-am descoperit pe Dumnezeu în adevărata Sa măreție. Pot spune că OTS schimbă oameni, iar o dovadă vie aș fi chiar eu. La început am respins total ideea de a mă alătura tinerilor din această organizație, dar acum sunt recunoscătoare pentru această binecuvântare primită. De multe ori m-am gândit cum ar fi arătat viața mea fără OTS. Nu știu sigur unde m-aș fi aflat sau ce aș fi făcut, dar am certitudinea că viața mea nu ar fi fost la fel de viu colorată și presărată cu atât de multe bucurii. De aceea, sper ca drumul nostru să fie lung și de durată, nădăjduiesc să rămânem ancorați în această lucrare, să ne dedicăm ei și să ne străduim să o ducem cât mai departe, ca la final să fim siguri că, așa cum spunea părintele Teofil Părăian, am ajuns să avem ceva ce ne va rămâne în veșnicie, ceva ce ne va face vrednici de pomenire!” (Andrada Ciobanu, vicepreședinte OTS).

„Gustăm din fiecare activitate și nu ne mai săturăm, de la activități de voluntariat până la tabăra de Crăciun nu mai încetăm să primim bucurii… Aceste bucurii le-am sădit în inimă și le stropesc mereu cu o dorință, aceea de a nu mă despărți niciodată de această mare familie. OTS însumează o pregustare a veșniciei, căci tot ceea ce facem este pătruns de simplitate, care se repetă și iar se repetă, dar nu putem ști când ne înalță” (Maria Cădărar).

„Cea mai frumoasă activitate a OTS-ului la care am participat este excursia la Mănăstirea Oașa. Aceasta este activitatea mea preferată și prima la care am participat, dar, cu toate că a fost prima, nu m-am simțit exclusă sau dată la o parte, ci am fost integrată imediat în comunitatea OTS, sau mai bine zis în familia OTS. Cred cu tărie în cuvintele care descriu OTS-ul «împreună pentru veșnicie», pentru că prieteniile din OTS sunt lipsite de interese, clădite pe cea mai stabilă temelie, o temelie care nu poate fi alta decât Dumnezeu” (Mihaela Iagăru).

„OTS înseamnă bucurie, prietenie, dragoste, viață. Mi s-a schimbat viața complet. Prin cele învățate de la OTS m-am apropiat mai mult de familie, mi-am făcut prieteni adevărați, m-am apropiat mai mult de Dumnezeu” (Teodora Maur).