Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Reportaj Pelerini pe urmele Mântuitorului în Egipt

Pelerini pe urmele Mântuitorului în Egipt

Galerie foto (9) Galerie foto (9) Reportaj
Un articol de: Dumitru Manolache - 14 Dec, 2018

Călătoria Maicii Domnului cu Pruncul Iisus și dreptul Iosif, de la fuga din Betleem în Egipt până la întoarcerea în Nazaret, a durat, după tradiția Bisericii Copte, aproximativ trei ani și jumătate. Itinerarul parcurs a însemnat circa 2.000 de kilometri, pe uscat și pe apă, cel mai mult fiind străbătut pe jos. Pelerinul român ajuns în aceste locuri are prilejul de a cunoaște nemijlocit parte din acest traseu. Sprijiniți de „Basilica Travel”, în toamna acestui an, am cunoscut și noi câteva locuri din Egipt în care au poposit Pruncul Iisus, maica Sa și dreptul Iosif.

Am pornit în acest „memorial vizual unde s-a arătat în lume iubirea și lucrarea minunată a lui Dumnezeu pentru oameni, prin oameni”, căutând să ne întâlnim, în „mod spontan și misterios, cu Dumnezeu”. Sensurile profunde ale pelerinajului nostru aveam să le deslușim din cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, cuprins în broșura „Călătorind cu Dumnezeu - înțelesul și folosul pelerinajului”, primită la plecare. Așa se face că, la scurt timp după ajungerea în Egipt, ne-am descoperit călători pe urmele unei mari lucrări dumnezeiești: călătoria Pruncului Iisus cu mama Sa și dreptul Iosif în aceste locuri.

Traseul fugii în Egipt

După plecarea magilor, îngerul Domnului îl sfătuiește în vis pe Iosif să ia Pruncul și pe mama Sa, să fugă în Egipt și să rămână acolo până ce va fi chemat să se întoarcă, fiindcă „Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă”, după cum aflăm din Evanghelia lui Matei.

Sinaxarul Bisericii Ortodoxe Copte și tradiția orală, certificate de către Sfântul Theofilus, patriarh al Alexandriei între 385-412, menționează 22 de locuri sfinte asociate cu traseul fugii lui Iisus, a mamei Sale și a dreptului Iosif în Egipt, într-un teritoriu deosebit de dificil, cu porțiuni muntoase, deșertice, fiind permanent supus pericolelor, căldurilor mari, frigului din timpul nopților, animalelor sălbatice, tâlharilor, dar mai ales căutării insistente a soldaților lui Irod. Aceștia porniseră în urmărirea Pruncului Iisus Care, pe unde sălăşluia, toți idolii se prăbușeau, supărându-i pe băștinași.

Maica Domnului cu Pruncul Iisus și dreptul Iosif au intrat în Egipt prin peninsula Sinai, au trecut prin delta Nilului, au ajuns în capitala Memfis (lângă Cairo de astăzi), au mers apoi spre sud, până la locul unde se află astăzi Mănăstirea Muharraq, unde au poposit cel mai mult. De aici, primind de la înger veste de întoarcere, au pornit spre pământul lui Israel.

Credincioșii români care ajung în Egipt se pot închina, în vechiul Cairo, în Biserica El Muallaka („Biserica Suspendată”), dedicată Sfintei Fecioare, se pot ruga la moaștele Sfântului Gheorghe, apoi în Biserica Sfinților Serghie și Vah, unde se găsește peștera care L-a adăpostit pe Iisus, pe mama Sa și pe dreptul Iosif, Biserica Zeitoun, Biserica Maadi, Mănăstirea Muharraq, Mănăstirea Drunka, apoi vor trece prin zona Wadi Natrun, pe unde a trecut și Iisus cu maica Sa și cu dreptul Iosif, acolo unde astăzi se află mănăstirile Sfântului Macarie cel Mare, Sfântului Paisie cel Mare, Mănăstirea Romanilor și Mănăstirea Sirienilor.

„Biserica Suspendată”

Din acest uriaș itinerar sfânt, „Biserica Suspendată“ este cel mai renumit locaș creștin copt din Cairo, după cum aveam să aflăm de la ghidul egiptean și de la părintele Cătălin Niculescu, de la Biserica „Sfântul Pante­li­mon”-Foi­șo­rul de Foc, din Bucu­rești, conducătorul grupului nostru de pelerini. Biserica este închinată Maicii Domnului și Sfintei Damiana, și își trage numele de la faptul că a fost ridicată pe bârne de palmier, așezate pe ruinele unui turn vechi al cetății Babilonului. Curtea în care se află biserica este împodobită cu mozaicuri care reprezintă momente din călătoria Pruncului Iisus în Egipt și minunea mutării dealului Muqatam. În interiorul sfântului locaș, ridicat în secolul al VII-lea, sau chiar mai devreme, se află 110 icoane, dintre care cea mai veche, din secolul al VIII-lea, este cea a Maicii Domnului, numită „Monalisa coptă”, care de oriunde ai privi-o, Maica lui Dumnezeu se uită la tine. Aici există șapte altare și moaștele mai multor sfinți: Sfântul Gheorghe, Sfântul Claudiu, Sfânta Damiana, Sfinții Chiric și Iulita, Sfântul Mercurie, Sfinții Cosma și Damian, Sfântul Victor, Sfântul Simon Cizmarul etc.

În imediata apropiere se află Biserica „Sfinții Serghie și Vah”, considerată cea mai veche din Cairo. Ea deține grota în care s-a adăpostit Maica Domnului cu Pruncul Iisus și dreptul Iosif, și poartă hramul celor doi sfinți, soldați romani martirizați în Siria în secolul IV pentru credința lor creștină.

Uneltele torturării Sfântului Gheorghe

În același spațiu sacru am vizitat și „Sfântul Gheorghe”, singura biserică rotundă din Egipt, una dintre principalele biserici grecești din această țară, ridicată inițial la anul 684 de către Atanasie, un scrib bogat din Cairo, peste ruinele unui turn roman al fortăreței Babilon. A fost apoi reconstruită în secolul al X-lea, distrusă după aceea de un incediu. Actuala biserică datează din anul 1909. Aici se află o părticică din moaștele Sfântului Gheorghe.

În subsolul acestei biserici există un paraclis care adăpos­tește, conform tradiției locale, închisoarea unde a fost ținut prizonier Sfântul Gheorghe, precum și copii ale uneltelor cu care a fost schingiuit sfântul: încălță­min­tea cu cuie de fier, coiful de fier, roata pentru strunjit, sulița, platoșa metalică pentru strivirea sternului și lanțurile cu care Sfântul Gheorghe a fost ținut legat în temniță. Conform tradiției locale, ele au darul de a tămădui paralitici și bolnavi psihici și de a alunga demonii. Interesant este faptul că la acest lanț vin să se închine nu numai creștinii, ci și musulmanii, iar pe la 1737, preotul și antropologul englez Richard Pococke scria că vinerea vin aici mulți turci pentru a înălța rugăciuni sfântului.

Pacea, bucuria, lumina, tăcerea pe care le-am adunat în sufletele noastre în acest pelerinaj ne-au transformat pe noi, cei ajunși acasă, în oameni mai meditativi și, de ce nu, în misionari. „După acest pelerinaj, rămân cu o experiență frumoasă. Am văzut foarte multe lucruri rare, despre care voi vorbi și acasă, în Germania. Rămân cu bucuria din suflet, cu întâlnirile pe care le-am avut cu oamenii din grup, cu cei de prin locurile vizitate, cu cei pe care i-am cunoscut chiar neștiind cine sunt, cu frumusețea culturală a locurilor pe care le-am văzut. Egiptul m-a impresionat în mod deosebit, poezia locurilor, deopotrivă părinții copți, frumusețea lor sufletească, bunătatea și modestia lor”, ne-a mărturisit Suzana Leu, istoric de artă, născută în București, care locuiește în Germania. Domnia sa, ca și noi, a fost în acest pelerinaj mulțumitoare și rugătoare. Împreună am săvârșit un adevărat act de cunoaștere și asceză, de nevoință și recunoștință către Dumnezeu.