Povestea fericită a unei parohii cu oameni sărmani

„Cine, fiind iubit, este sărac?”, se întreba oarecum retoric Oscar Wilde. Sesizăm în acest gând paradigmatic al scriitorului irlandez esența filantropiei. Dragostea creștinului este un dar dat omului de Dumnezeu, precum spune Sfântul Apostol Pavel: „Iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă”. Din acest dar s-a născut și proiectul social „Samarineanul milostiv”, al părintelui Petrișor Viorel Dădărlad, din Parohia General Scărișoreanu, Protopopiatul Calatis, din Arhiepiscopia Tomisului.

Povestea acestui proiect social al Bisericii a început acum mai bine de opt ani când, în Postul Sfintelor Paști, părintele paroh Petrișor Viorel Dădărlad, în timp ce spovedea copiii de la școala din Amzacea, l-a întrebat pe un băieţel ce cadou își doreşte de ziua sa de naștere. „Vreau să mănânc”, a fost răspunsul acestuia. Contrariat de reacția lui, preotul i-a întrebat şi pe alţi copii.

Toţi i-au răspuns că nu vor jucării, ci vor de mâncare. Sărăcia își arăta colții omorând visurile și aspirațiile firești ale unor copii de vârsta lor, reducându-le aspirațiile la una singură: supraviețuirea.

Copiii din Amzacea

Parohia General Scărișoreanu este formată de două sate: General Scărișoreanu și Amzacea, amândouă însumând în jur de 800 de suflete, în majoritate persoane vârstnice, cu o situație economică dificilă, mai ales în satul General Scărișoreanu, unde trăiesc foarte mulți pensionari de CAP. La Amzacea, care este așezată la șoseaua națională, sunt ceva mai mulți tineri care fac naveta la Constanța și în alte localități, unde și-au găsit locuri de muncă. Dar nici acolo situația nu este cu mult diferită de cea din primul sat. Amzacea are o populație mixtă turco-tătaro-română și este o localitate exemplu de bună conviețuire etnică și religioasă, musulmanii trăind în deplină armonie cu ortodocșii. Iar părintele este la fel de respectat și de ortodocși, și de musulmani, lucru care îl bucură și îl onorează foarte mult.

„Proiectul acesta social, căruia noi i-am spus «Samarineanul milostiv», a pornit acum mai bine de opt ani, când am rămas șocat să aflu că la Amzacea copiii își doresc de la viață doar... mâncare! Că nu au alte idealuri. Fiind și tătic de scurt timp, pe vremea aceea, am fost foarte bulversat de mărturisirile lor. Atunci am hotărât să mă implic la modul foarte serios și să fac ceva, în primul rând pentru ca acești copii să aibă mâncare zilnic. Nu aveam nici un fond destinat unor activități filantropice, nimic. Dar Dumnezeu tocmai în asemenea situații te ajută. Așa s-a întâmplat și cu mine. Am contactat o fermă agricolă din Amzacea, proprietatea unor italieni, care aveau o clădire pe care voiau să o doneze primăriei. I-am convins și ne-au donat-o parohiei, pentru a o folosi doar în scop filantropic, ceea ce și facem de atunci. Am renovat-o și am pregătit-o pentru un număr de 15 copii care urmau să servească prânzul acolo. Nu-i luasem în calcul însă și pe cei de religie musulmană. Așa că am revizuit planul. Și în scurt timp am ajuns să hrănim 40-50 de copii zilnic. Nu este ușor. Nu am stabilit nici un fel de criterii, nu am făcut nici un fel de anchete sociale, crezând că toți cei care vin să servească masa la noi o fac pentru că au stringentă nevoie de hrană”, ne mărturisește părintele.

Grijă pentru bătrâni

La început, i-a fost foarte greu părintelui, dar pe parcurs a fost sprijinit de către Arhiepiscopia Tomisului, de Protoieria Calatis, apoi de prieteni, oameni de bine, și lucrurile au început să fie ceva mai ușoare.

„Anul trecut, pe 6 august, am deschis o a doua cantină socială și în curtea bisericii din General Scărișoreanu. Numai că aici, cei asistați, în număr de 15, sunt bătrâni și persoane cu probleme de sănătate grave. Și lor le oferim un prânz cald zilnic. Unele vin și servesc masa aici, celorlalte le ducem mâncarea la domiciliu, pentru că nu se pot deplasa. Iar în toamna aceasta, probabil, ne vom apuca de un alt proiect social, adică de ridicarea unei cantine în curtea bisericii din Amzacea. Satisfacția mea este foarte mare, pentru că mă simt util Bisericii și comunității, și pentru că știu că în fiecare zi fac măcar o faptă bună. De aceea dorm liniștit seara. Iar fiul meu, Dimitrie, de 13 ani, este foarte mândru de ceea ce fac eu pentru acești copii sărmani. Și asta mă bucură iarăși”, ne mai mărturisește părintele paroh Dădărlad.

La ora la care am ajuns în parohia părintelui, tocmai serveau masa câteva persoane în cantina din curtea bisericii din General Scărișoreanu. Oameni în vârstă, bolnavi, unii mai tineri, cu handicap, fără posibilități materiale și fără venituri bănești din care să poată trăi.

„Suntem foarte mulțumiți de ajutorul pe care ni-l dă Biserica prin această masă zilnică. Mâncarea este foarte bună, iar părintele are grijă de noi. Eu sunt pensionat de boală. Soția mea este oarbă, ei îi duc mâncarea acasă, dar vin aici și cu nepoțica mea de șase ani”, ne spune nea Vasile Ursu. Aceleași mulțumiri și cuvinte de laudă la adresa Bisericii și părintelui paroh primim și de la familia Ștefan și Maria Soare, ambii pensionari și suferinzi, precum și de la Cristian Crețescu, un tânăr bolnav, atât el, cât și părinții lui.

Încheiem aici povestea proiectului social „Samarineanul milostiv” al părintelui paroh Petrișor Viorel Dădărlad, care este expresia cea mai frumoasă și deplină a dragostei față de aproapele, în care se cuprind toate puterile sufletului, îndreptate spre slava lui Dumnezeu, dând curs îndemnului Sfântului Apostol Pavel, care spune: „De aceea, ori de mâncați, ori de beți, ori altceva de faceți, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceți”.