Medicina de urgență este o specializare deosebită între cele din acest domeniu vast care are în vedere vindecarea omului. Una e să fii medic legist, medic de familie, medic de medicina muncii și cu totul altceva să lucrezi în UPU (Unitatea de Primiri Urgențe). Aici intri fie pentru că ai un spirit de jertfelnicie ieșit din comun, fie ai nevoie de adrenalină și nu o găsești decât în contact cu situațiile dificile. În UPU gărzile sunt... gărzi adevărate. Nu ai timp nici să te uiți pe geam și să-ți spui: Hmmm, deja s-a făcut dimineață. Uneori te duci cu mâncarea pe care ai adus-o de acasă neatinsă. Un medic de urgență seamănă cu un pilot de supersonic, ia deciziile corecte nu în minute, ci în secunde. Doctorița Diana Cimpoeșu e șefa UPU de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, dar și profesoară la UMF „Gr. T. Popa” din capitala Moldovei. Despre o gardă mai puțin obișnuită, petrecută de Crăciun, ne povestește domnia sa în materialul de față.
Şcoala creştină de după şcoală
Pe o stradă veche şi liniştită din mijlocul acestui oraş tumultuos, nişte copii se joacă într-o livadă. Într-o lume în care cei mai mulţi dintre copii, care merg deja la şcoală, n-au văzut fructe decât prin supermarket, într-o după-amiază nefiresc de călduroasă pentru un sfârşit de noiembrie, culegeau gutuile parfumate ale unei toamne molcome şi târzii.
Alergau şi strigau fericiţi aşa cum orice copil trebuie să o facă. Departe de grijile părinţilor, de temele deja făcute, se îndeletniceau cu cel mai de preţ dar al copilăriei: jocul. Alături de ei, un tânăr bătea mingea cu cei care îşi alungau surplusul de energie. Îi străluceau ochii, ca unui copil, şi se bucura la fiecare gol marcat printre tulpinile arse de ani ale unor arbori bătrâni. Am privit cu jind la jocul lor preţ de câteva minute, desprinzându-mă cu greu de acea atmosferă de basm. Aşa am descoperit after school-ul "Sfântul Haralambie", sau "şcoala de după şcoală", unde merg aceşti copii. Am păşit cu drag în clădirea în care îşi desfăşoară activitatea laolaltă copii, profesori, pedagogi şi de care preotul pr. dr. David Pestroiu şi soţia sa, prof. dr. Emanuela Pestroiu, se ocupă cu toată dragostea. În sprijinul familiei Centrul educaţional-social "Sfântul Haralambie" funcţionează cu binecuvântarea Arhiepiscopiei Bucureştilor, în cadrul Parohiei Flămânda, şi face parte din proiectele Bisericii Ortodoxe Române de dezvoltare a operei caritativ-misionare şi filantropice desfăşurate prin intermediul organelor parohiale. Părintele profesor David Pestroiu explică fundamentele acestui proiect: "Centrul nostru răspunde unei reale necesităţi acute ale societăţii româneşti actuale. Vulnerabilitatea familiei în contextul socio-economic actual a condus la creşterea ratei divorţurilor, a neînţelegerilor în sânul familiei, a luptei pentru supravieţuire, soldate cu absenţa părinţilor din viaţa propriilor copii, fiind reţinuţi din ce în ce mai mult la serviciu sau fiind în situaţia şi mai grea de a-şi găsi de lucru. Toate acestea au condus inevitabil la lipsa unei supravegheri atente şi competente a copiilor în cadrul propriilor familii. Rezultatele au fost şi sunt pe măsură: slabe performanţe şcolare, lipsa unei culturi generale potrivite vârstei copilului şi mai grav - înlocuirea ei cu o pseudocultură, pervertită, având ca unice surse televizorul şi calculatorul. Urmările acestui fenomen, deloc de neglijat, sunt multiple şi grave pentru viitorul societăţii româneşti în ansamblul ei. Copiii s-au însingurat, mulţi dintre ei dezvoltând personalităţi introvertite, alţii s-au alăturat unor anturaje nepotrivite, lucru care poate conduce oricând spre acţiuni antisociale, comportamente deviante, culminând cu abandonul şcolar, fenomen în continuă creştere. Din aceste motive am constituit acest centru educaţional şi social, din dorinţa să venim în sprijinul familiei române şi a vlăstarelor ei atât de fragile şi atât de biciuite de noua societate orientată mai mult spre consumerism decât spre Biserică". Diferenţa vine din valorile promovate În orice astfel de centru numit after school, copiii sunt luaţi de la şcoală, îşi fac temele, au cursuri opţionale sub supravegherea cadrelor didactice. În Centrul educaţional "Sfântul Haralambie", aceste lucruri se fac altfel. Copiii învaţă să spună "Tatăl Nostru" înainte de a se aşeza la masă şi să-I mulţumească Domnului pentru mâncarea pe care au primit-o, gătită atent şi cu dragoste. Apoi, sub îndrumarea unor învăţătoare competente, sunt "antrenaţi" spre calea performanţei şcolare. Nu sunt neglijate nici acele deprinderi care, odată însuşite, conduc la formarea unui om cu o conduită moral-creştină şi civică deosebită, prin însuşirea bunelor maniere, prin mersul frecvent la diverse activităţi religioase. Fiecare suflet de om aflat în acest aşezământ are posibilitatea de a-şi dezvolta talentul nativ, centrul oferind activităţi vocaţionale (limbi străine, informatică, pian, ateliere de artă plastică), toate predate de profesori dăruiţi şi competenţi. "Nu au fost uitaţi nici copiii care provin din familii cu dificultăţi financiare majore şi care nu le pot asigura copiilor uneori nici măcar o alimentaţie adecvată vârstei. "Pentru copiii aflaţi în dificultate, dar care atestă rezultate foarte bune la învăţătură şi un comportament exemplar, după efectuarea unei anchete sociale de către asistenţi sociali calificaţi, acordăm burse, cu sprijinul unor sponsori, prin intermedierea parohiei. Bursele acoperă costurile pentru serviciile educaţionale oferite de centru acestor copii", ne-a declarat prof. dr. Emanuela Pestroiu. Zi încheiată cu mulţumire Am întâlnit-o acolo, la joacă, pe aleile pietruite şi înconjurate de flori, pe Clara. O fetiţă firavă, care te priveşte cu nişte ochi mari căprui până în sufletul tău de om mare. Are doar 7 ani, dar ştie deja cuvinte grele, precum şomaj, criză, întreţinere, facturi... A făcut cândva balet şi asta se vede din modul elegant de a se mişca. Nu mai are balerini: "Mi-au rămas mici şi i-am dat Sarei, sora mea". Acum studiază la after school pianul, învaţă bine şi vrea să devină profesoară de balet şi reporter. E un "om mare". De ce reporter? "Ca să pot să ajut oamenii, să spun lumii că există copii şi animăluţe fără mamă şi tată." De ce balerină? "Pentru că vreau să învăţ copiii cât e de frumos baletul..." Am plecat de la after school odată cu lăsarea întunericului. Unul câte unul, copiii îşi strigau bucuria când îşi revedeau părinţii şi se grăbeau către casă. Le-am urmărit cu privirea pe Clara şi pe mama ei, care mai ţinea o fetiţă de mână. S-au îndreptat spre Biserica Flămânda, unde au zăbovit un timp. Poate în ruga lor mulţumeau acestor oameni minunaţi care le sprijină în drumul anevoios de fiecare zi.