Spiritualitate și identitate românească la Biserica „Toți Sfinții” din Grenoble

Românii stabiliți în zona orașului Grenoble din Franța au ca punct de reper pentru spiritualitatea lor biserica românească „Toți Sfinții”. Părintele Ioan Neculai Căpuțan este păstorul acestei comunități, care timp de 13 ani a fost martor al năzuințelor românilor de aici. A alinat dorul lor după Dumnezeu punând pe picioare o biserică de zid, dar și una formată din oameni. În societatea franceză, secularizată și secularizantă, mulți români, plecați în căutarea unui trai mai bun, își păstrează identitatea, tradițiile și cultura grație participării la slujbele în limba română și la activitățile comunității de aici. Împreună au trecut cu bine prin greul izolării impuse de pandemie și chiar prin boală, Biserica „Toți Sfinții” fiindu-le sprijin și încurajare.

Părintele Ioan Neculai Căpuțan este preot la Biserica „Toți Sfinții” din Grenoble din iulie 2007, iar înainte a fost preot cinci ani în Episcopia Caransebeșului. A venit în Franța împreună cu soția sa, Maria ­Laura, și cu cei doi copii, ­Elena Teodora și Rusalin Sofian. Între timp, în anul 2009, în ­familia lui s-a născut și cel de-al treilea copil, Antonie Matei. ­Tânăr și entuziast, părintele își îndeplinește misiunea de păstor cu conștiința responsabilității pe care vremurile și împrejurările o cer. Ioan și Cornelia Petrescu, „decanii de vârstă” ai parohiei, stabiliți pe aceste meleaguri încă din 1986, au fost prezenți în mod activ mai bine de 20 de ani în această ­comunitate.

Despre începutul stabilirii ­românilor aici, ei ne-au spus: „Sunt mai bine de 20 de ani de când Biserica Ortodoxă Română a început să fie prezentă în ­Grenoble. La început un grup mic de credincioși, la care am aderat, se aduna în diverse localuri nu tocmai adecvate pentru slujbele oficiate de un preot din Lyon, o dată pe lună. Câțiva preoți români au trecut prin Grenoble cu intenția nefinalizată de a asuma această importantă și dificilă misiune. Abia în anul 2007, prin statornicirea preotului Ioan ­Neculai Căpuțan și a familiei sale aici, Biserica Ortodoxă Română din Grenoble a intrat pe un nou și benefic făgaș”.

„O biserică elegantă, luminoasă, decorată în interior cu icoane tradiționale”

Biserica „Toți Sfinții”, care în prezent aparține comu­nității românești, este un mic locaș de cartier construit în anii 1930 de comunitatea catolică italiană ­instalată în acea perioadă în ­Grenoble. La început a fost o capelă, iar în anii 1960 s-a adăugat încă o construcție în formă de navă, astfel că biserica de astăzi are forma literei „T”. Mai târziu, în anii 1990, în curtea bisericii s-a construit o clădire care are trei săli și o bucătărie, care azi servesc pentru cateheza copiilor și pentru activitățile parohiei. Întregul complex a fost cumpărat, în octombrie 2017, de la dioceza catolică. Aceasta s-a putut realiza grație bunăvoinței comu­nității catolice din oraș și a ­faptului că Episcopul catolic de Grenoble, Guy de Kerimel, după ce a vizitat mănăstirile din Oltenia împreună cu IPS Mitropolit Iosif, a fost puternic impresionat de ­evlavia românilor. Așa au acceptat să vândă acest complex, precum și să doneze Patriarhiei Române o părticică din moaștele Sfântului Antonie cel Mare.

Imediat după cumpărare au început lucrările de reparație (biserica era închisă de ceva vreme, nemaicorespunzând normelor de securitate) și de transformare a bisericii în locaș ortodox. S-au refăcut interiorul și exteriorul ­bisericii, s-au schimbat acope­rișul, ferestrele și ușile. Catapeteasma și strănile s-au sculptat în România și apoi s-au transportat și montat în biserică. Au urmat pictarea icoanelor de pe catapeteasmă și zugrăvirea sălilor anexe. La 19 mai 2018, Înalt­prea­sfințitul Părinte Mitropolit Iosif împreună cu Preasfințitul Părinte Ignatie, actualul Episcop al Hușilor, au târnosit biserica cu hramurile „Toți Sfinții și ­Sfântul Mucenic Mavrichie”.

Ioan Petrescu a fost martor al acestor transformări, despre care ne-a povestit: „Alături de preot, enoriașii nu și-au cruțat eforturile și s-au urcat pe schele ca să dea aspect și trăinicie localului achi­ziționat cu efortul financiar al comunității. O biserică elegantă, luminoasă, decorată în interior cu icoane tradiționale domină astăzi piața «Paul Eluard» dintr-un cartier al Grenoble-ului. Sfin­țirea s-a săvârșit printr-o mare sărbătoare religioasă la care au participat mai marii bisericilor ortodoxe și catolice, reprezen­tanții Consulatului Român ­din Lyon, oficialități, numeroși invitați din țară și enoriașii”.

„Biserica înseamnă acasă” 

În anul 2002, cei câțiva studenți inimoși care au pus bazele parohiei, împreună cu părintele Cristian Niculescu de la Lyon, au cerut Înalt­prea­sfin­țitului Părinte Iosif să dea un hram parohiei, astfel că a primit hramul „Toți Sfinții”, având ca prăznuire Duminica Tuturor Sfinților. La sfințirea bisericii ­s-a adăugat și hramul „Sfântul Mucenic Mavrichie”, care în ­Biserica Ortodoxă are ca dată de prăznuire 27 decembrie. Sfântul Mavrichie (Mauritius în latină, Maurice în franceză) este un sfânt din secolul al IV-lea ale cărui moaște se găsesc lângă Lausanne, iar capul se află la Vienne (localitate la aproximativ 70 km de Grenoble). În această zonă, vestul Elveției și estul Franței, creștinii au o mare evlavie la Sfântul ­Mavrichie, el fiind considerat un sfânt local.

Felicia Enache a venit în Franța în urmă cu 12 ani, cu o bursă Erasmus. În prezent am aflat-o implicată în activitățile parohiei. Pentru ea, „Biserica «Toți Sfinții» e prelungirea continuă a României și, în mod particular, e ceea ce se cheamă acasă. E bucuria firească de a fi! Acolo simt că exist!”

Provocările preotului român din diasporă

Părintele Ioan Neculai Căpuțan spune că provocările preotului în diasporă sunt importante, pentru că societatea secularizată și secularizantă a atins și comunitățile românești din afara granițelor țării. Iar în Franța, unde statul este laic, a te declara ateu este o modă. Și, din păcate, de această modă au fost prinși și foarte mulți români. „Efectele societății secularizante asupra conștiinței creștinului, dar, mai ales, ale copiilor sunt catastrofale prin ceea ce propagă aceasta: inu­ti­litatea căsătoriei sau întemeierea de familii cu persoane de același sex, inutilitatea genului, a ierarhiei etc. Responsabilitatea preotului și a Bisericii este una importantă în aceste condiții, având datoria de a ține permanent trează conștiința creștinilor, de a-i ajuta să treacă peste provocările cotidiene din societate, de la serviciu și din familie. Ca o provocare personală pentru foarte mulți preoți și pentru mine este faptul că, muncind în cursul săptămânii în mediul privat, sâmbăta și duminica fiind aproape în întregime dedicate slujirii, multe dintre responsabilitățile familiei cad pe umerii preotesei. De cele mai multe ori, copiii sunt cei care resimt cel mai mult lipsa preotului din familie”, a mărturisit pr. Ioan Neculai Căpuțan.

„Cu toții privim la România ca la rădăcinile ființei noastre” 

Având în vedere că parohia a fost înființată la cererea unui grup de studenți și doctoranzi care ­lucrau în zonă, comunitatea ­Parohiei „Toți Sfinții și Sfântul Mavrichie” din Grenoble este formată în mare parte din intelectuali împliniți profesional și social. Mulți dintre ei sunt astăzi profesori universitari, cercetători sau lucrează în mediul privat în companii importante. Începând cu anul 2010, în regiune s-au instalat mulți medici, iar odată cu ­deschiderea dreptului pe piața muncii pentru români au început să se instaleze mulți constructori, informaticieni etc. „Cu toții privim la România ca la rădăcinile ființei noastre, cu speranță ca la «mama noastră», ca la principalul loc unde ne reîncărcăm spiritual și emo­țional. De aceea sperăm cu toții și ne rugăm tot timpul pentru binele țării noastre și al celor dragi nouă, care sunt departe. Având familiile în România, desigur că avem și temeri în ceea ce-i privește pe părinții rămași singuri și bătrâni, care poate au nevoie de noi. O altă temere este cea în privința copiilor noștri, care trăiesc în această societate secularizată. Ne dorim ca ei să nu-și piardă valorile morale, dorim să păstreze ­totodată și limba și cultura ­română”, ne-a spus cu îngrijorare pr. Ioan Neculai Căpuțan.

Toate lucrările de renovare a bisericii s-au făcut de către voluntari din comunitate. La strană este un grup format din cercetători, informaticieni, medici, care au învățat să cânte Sfânta Liturghie, glasurile bisericești și care sunt prezenți la toate slujbele, făcând totul din iubire de Dumnezeu și de Biserică. La slujirea de la Altar, părintele este ajutat de un ipodiacon cercetător în ­fizică, un informatician, un ­profesor universitar specialist în matematică și, bineînțeles, un grup de copii pregătiți să ducă tradiția mai departe.

Despre comunitatea acestei parohii, părintele Ioan Neculai Căpuțan, ca orice „păstor”, are doar cuvinte de apreciere. Însă familia Ioan și Cornelia Petrescu ne-au povestit: „Nu puține difi­cultăți și ostilități au fost de­pășite în această perioadă în care s-au realizat obiective extrem de importante pentru Biserică, precum apropierea frățească față de ­Biserica Catolică și de oficiali­tățile din țara în care locuim; încu­rajarea acțiunilor culturale care promovează limba și tra­dițiile românești; prioritatea acordată educației spirituale, cetățe­nești și culturale a nu­me­roșilor copii care frecventează biserica împreună cu părinții lor; promovarea tradițiilor româ­nești prin organizarea anuală a colindelor prezentate de formaţia ­bisericii în locuinţele enoriaşilor, prin atelierele de încondeiere a ouălor de Paşti, venirea lui Moş Crăciun în fiecare an, agapele în care gospodinele românce îşi ­prezintă neîntrecutele talente culinare etc.” 

În pandemie, catehezele se transmit prin zoom 

Despre perioada Paștilor sărbătorită în izolare, pr. Ioan ne-a povestit că a fost ceva inedit. Slujba, la care au participat doar cinci persoane, a fost transmisă pe pagina de facebook a parohiei. „Pentru toată Săptămâna Mare, ­Înviere, Săptămâna Luminată și perioada Penticostarului, IPS ­Iosif ne-a pus la dispoziție icoane și precizări pe care le-am transmis credincioșilor, fiind prezent cu noi pe zoom la cateheze și rugăciuni. În felul acesta, oamenii au trecut mai ușor peste faptul că nu au putut participa la ­slujbă”, a mai adăugat pr. Ioan Neculai Căpuțan.

Pe lângă slujbele obișnuite, în biserică se fac cateheze pentru adulți de două ori pe săptămână și pentru copii în fiecare duminică. În această perioadă, acestea se transmit prin zoom, neavând voie ca oamenii să mai stea ­duminica după slujbe. În fiecare an, copiii pregătesc de 1 Decembrie un program de cântece patriotice, iar de Nașterea Domnului, scenete religioase și colinde.

La întrebarea mea cum o ajută participarea la slujbele bisericii din Grenoble, Felicia Enache ­mi-a răspuns cu emoție: „Cum mă ajută biserica și preotul...?! Amândouă entitățile sunt ca un «tutore» pentru mine și familia mea, în sensul că dirijează creș­terea mea cu privirea către cer. Biserica și preotul sunt verti­calități în moravurile orizontale din societate, iar rugăciunea comună din biserică, și continuată, după putință, în particular, e fir direct cu Dumnezeu”.

Perioada pandemiei a fost și este încă grea pentru toți. Cu toate acestea, părintele Ioan Neculai Căpuțan și-a îndeplinit slujirea la care a fost chemat, adaptându-se la vremurile de restriște: „A trebuit să ne adaptăm cu toții la un nou mod de viață, la munca online, la școala online. Cu toate acestea, am încercat să păstrăm strânsă legătura între noi. În fiecare seară, la ora 18:00, am încercat să ne contactăm cu toții pe zoom, să facem o scurtă rugăciune împreună, un scurt cuvânt de învățătură sau o lectură. Au fost persoane infectate cu coronavirus, dar, cu mila lui Dumnezeu, au învins boala. Slujbele le-am continuat și le-am transmis pe ­pagina de facebook a parohiei”.

„Biserica face pur și simplu parte din viața familiei noastre”

Liana Bogza este o tânără care nu a fost acaparată de societatea secularizantă și grație legăturii ei strânse cu comunitatea parohiei românești din Grenoble: ­„Biserica face pur și simplu parte din viața familiei noastre. Parohia noastră este ca o familie mare. Ne simțim bine împreună, de multe ori rămânem cu bucurie după slujbe să povestim în jurul unei agape, o sărbătoare, un botez, un parastas sau chiar și numai la o cafea. Părintele ne ajută sa fim atenți unii cu alții și cred că această comunitate ne-a ajutat să legăm prietenii între noi”.

În final, Felicia Enache face un arc peste timp și rememorează la prezent: „Mi-aduc aminte de o mână de oameni, ce a crescut ca pâinea caldă și a tot crescut, frumos, așezată sub grija și atenția părintelui Ioan. Astăzi regăsesc o întreagă comunitate fără frontiere naționale, uniți în același gând și cu același scop, dorul de Dumnezeu”.