▲ Despre experienţa trăită în Coreea de Sud, dr. Luminiţa Simion spune că, profesional vorbind, a fost „un salt în timp“ ▲ Doctorul ieşean descrie sistemul medical coreean ca fiind unul foarte performant şi, totodată, deosebit, prin faptul că medicina tradiţională convieţuieşte cu tehnologia medicală de ultimă oră ▲ „Am avut posibilitatea să văd în Coreea unul dintre cele cinci spitale complet informatizate din lume. Dar, dacă un bolnav vrea să fie tratat prin metode tradiţionale, are posibilitatea să aleagă acest lucru, iar sistemul decontează o parte din cheltuieli“, povesteşte doctorul ieşean ▲
La clasica întrebare „de ce medic?“, spune că „nu-şi aminteşte să-şi fi dorit vreodată altceva, decât să facă oamenii bine“. Medicina nu a fost o tradiţie de familie; singura încercare a tatălui său, avocat de profesie, de a-i „orienta“ cariera spre domeniul dreptului, a refuzat-o.
Dr. Luminiţa Simion a început să studieze medicina „din pură pasiune“ şi a visat să urmeze o carieră universitară în acest domeniu. N-a fost să fie, pentru că, deşi îşi câştigase prin concurs acest drept, nici măcar în lumea medicilor deciziile nu sunt întotdeauna „sănătoase“.
S-a specializat apoi în ortopedie şi s-a străduit să evite starea de autosuficienţă care îi caracterizează pe mulţi dintre urmaşii lui Hippocrate, cât şi confortul sau rutina cabinetului. În ciuda mijloacelor modeste pe care le avea la dispoziţie în sistemul medical românesc, a încercat să ţină pasul cu tot ceea ce este nou şi performant în specialitatea pe care o practică. Acest lucru a presupus cursuri, specializări şi, mai ales, dorinţa de „a fura“ meserie de la cei mai buni.
„Respect pentru tot ceea ce înseamnă educaţie superioară“
Despre experienţa trăită în Coreea de Sud, una dintre ţările în care a urmat un stagiu de practică medicală, dr. Luminiţa Simion spune că, profesional vorbind, a fost „un salt în timp“. „Am ajuns acolo cu o bursă, în februarie 2004. După o serie de cursuri de chirurgie artroscopică urmate la Bucureşti, îmi doream foarte mult şi un stagiu de practică în această specializare. Mi s-a oferit această şansă în Coreea, la Spitalul Universitar Naţional «Gyeong Sang», şi n-am stat prea mult pe gânduri“, povesteşte medicul ieşean.
Dincolo de latura profesională, întâlnirea cu specialiştii coreeni a fost şi o adevărată experienţă de viaţă. „În cele doar opt luni petrecute acolo, am învăţat foarte multe despre această ţară şi despre oamenii săi. Coreenii au un respect fantastic pentru tot ceea ce înseamnă educaţie superioară. Un profesor universitar, un doctor sau un inginer, spre exemplu, sunt mult mai respectaţi în societate decât un important om de afaceri“, poveşteşte dr. Luminiţa Simion.
Medicul ieşean spune că respectul pentru studiu îşi are rădăcinile în istoria acestui popor. „Ca şi noi, românii, coreenii trăiesc între două mari puteri: China şi Japonia. În timpul lungilor ocupaţii pe care le-au suportat de-a lungul istoriei, singura şansă de a evolua pe scara socială era, pentru coreeanul de rând, educaţia. Cunoaşterea culturii, limbii şi scrierii chineze, spre exemplu, îi putea permite să devină funcţionar imperial. De aceea, respectul pentru studiu a rămas adânc înfipt în conştiinţa lor“, explică medicul ieşean.
▲
Ce este artroscopia
Artroscopia reprezintă o metodă chirurgicală modernă adresată articulaţiilor, dezvoltată în ultimii 20 de ani în cadrul general al conceptului de „chirurgie minim invazivă“. Se adresează în special articulaţiilor mari, cum ar fi genunchiul, şoldul şi umărul, dar poate fi aplicată în suferinţele tuturor articulaţiilor. În esenţă, realizează investigarea completă a articulaţiei prin introducerea printr-o incizie minimă (aproximativ 5 mm) a unui dispozitiv optic conectat la un sistem video. Prin intermediul acestuia, chirurgul detectează cauza suferinţei şi stabileşte cea mai bună cale de rezolvare. Peste 90% dintre suferinţele genunchiului pot fi tratate prin introducerea în genunchi a unor instrumente minuscule, special concepute pentru chirurgia artroscopică, care sunt manevrate sub imaginea oferită de dispozitivul optic. Datorită inciziilor de dimensiuni mici, şi suferinţa postoperatorie este mult redusă. Pacientul nu necesită internare îndelungată, de obicei fiind suficientă urmărirea postoperatorie pentru 24 de ore, iar sprijinul pe membrul operat poate fi reluat chiar de a doua zi.
▲
Medicina tradiţională, alături de tehnologia de ultimă oră
Cum aţi descrie sistemul medical coreean?
Ca fiind unul foarte performant şi, totodată, deosebit, prin faptul că medicina tradiţională convieţuieşte cu tehnologia medicală de ultimă oră. În Seul, spre exemplu, am avut posibilitatea să văd unul dintre cele cinci spitale complet informatizate din lume. Dar, cu toate că au acces la cele mai performante tratamente existente la ora actuală, medicina tradiţională are în continuare un rol extrem de important în viaţa coreeanului de rând.
Este tolerată de sistem?
Nu numai că este tolerată, dar este inclusă practic în sistemul asigurărilor de sănătate. Dacă un bolnav vrea să fie tratat prin metode tradiţionale, are posibilitatea să aleagă acest lucru, iar sistemul decontează o parte din cheltuieli. Aici trebuie menţionat şi un aspect foarte important pentru societatea coreeană, care, în acest efort fantastic de a fi în rând cu marile puteri economice, păstrează totuşi un adevărat cult pentru tot ceea ce înseamnă conservarea tradiţiilor şi a fiinţei naţionale. Spre exemplu, sunt cântăreţi, sculptori, pictori şi alte categorii de artişti, care, pentru contribuţia adusă la păstrarea tradiţiei, au fost declaraţi valori naţionale şi beneficiază de o întreagă serie de facilităţi din partea statului.
Peste 90% din asistenţa medicală este asigurată de clinici private
Revenind la asistenţa medicală, este ea accesibilă pentru toate buzunarele?
Ţinând cont că, la momentul şederii mele acolo, salariul minim pe economie era undeva la 1.100 de dolari, putem spune că da. Încă din 1988, în Coreea s-a reuşit acoperirea integrală a populaţiei prin sistemul asigurărilor de sănătate. În prezent, peste 90% din asistenţa medicală este asigurată de clinici private. Sunt clinici în care o simplă consultaţie costă o sută de euro, dar sunt şi clinici accesibile pentru cei cu venituri mai mici.
Doctorii de acolo primesc „mici atenţii“ de la pacienţi?
Sigur că da. Primesc flori, primesc cadouri, este ceva normal la ei. Dar nu primesc şpagă, în sensul în care se interpretează la noi acest cuvânt.
La capitolul comunicare cum v-aţi descurcat?
Din fericire, engleza este a doua limbă oficială în Coreea, iar ei nu sunt deloc oameni reci. Din contră, sunt foarte curioşi, foarte calzi şi primitori. La început eram necăjită că nu pot să vorbesc cu ei, însă mi-am dat seama ulterior că mulţi se sfiau să vorbească engleza.
De ce?
Pentru că, în concepţia lor, eu nu veneam neapărat din România, ci din Europa. Şi considerau că nu sunt capabili să poarte un dialog în engleză la nivelul la care m-aş fi aşteptat eu. Dar orice „variantă“ de engleză era preferabilă tăcerii.
Sănătatea este un lucru extrem de important pentru coreeni
Cum este viaţa coreeanului de rând, din perspectiva dumneavoastră, a doctorului?
Mult, mult mai sănătoasă decât cea a românului de rând. Pentru coreeni, mişcarea este extrem de importantă, indiferent de vârstă. Duminica, ziua liberă şi la ei, nu se petrece tolănit în pat, uitându-te la televizor. Parcurile, aleile sau potecile către munte sunt pline de oameni care fac mişcare. Iar dacă vârsta nu le mai permite să facă acea gimnastică de întreţinere pe care o vedeţi prin filme sau reportaje, pur şi simplu ies la aer curat şi se plimbă câteva ore. Sănătatea chiar este un lucru foarte important pentru ei.
Şi totuşi mănâncă foarte condimentat.
Într-adevăr. Foarte fierbinte şi foarte condimentat. Dar folosesc anumite condimente, care îi ajută din punct de vedere al sănătăţii. Spre exemplu, în medicina lor tradiţională, se foloseşte un medicament bazat pe ardei iute, care se prescrie într-o categorie foarte largă de afecţiuni. Revenind la alimentaţie, pot să vă spun că mâncarea coreeană este considerată una dintre cele mai sănătoase din lume. Se consumă foarte multe alge, frunze crude, cărnuri uşoare.
Consumul de alcool cum este privit?
Cu mare indulgenţă. Spre deosebire de chinezi sau alte popoare asiatice, care au o toleranţă scăzută la alcool, deoarece corpul lor îl digeră foarte greu, coreenii nu au această problemă.
Deci aici ne-am asemăna puţin?
Da. Numai că, spre deosebire de români, sunt mult mai paşnici şi se controlează mult mai bine.
Ştiinţă fără unelte
Cât din ceea ce aţi învăţat în timpul acestor specializări aţi reuşit să puneţi în practică aici la Iaşi?
Din păcate, puţin.
De ce?
Dintr-un motiv dureros de simplu. Nu avem încă acces la partea tehnică necesară pentru intervenţii artroscopice. Se fac eforturi în acest sens şi sper să se rezolve problema cât mai rapid.
În afară de rezolvarea problemelor „tehnice“, ce vă propuneţi pe viitor?
Îmi doresc foarte mult să reuşim să punem pe picioare, alături de alţi colegi de-ai mei, un centru destinat persoanelor care nu se pot întreţine singure, în special bătrâni şi copii. Locaţia o avem deja, dar necesită lucrări de reaparaţii şi de modernizare.
Ce presupune concret un astfel de centru?
Va fi un loc în care oamenii vor primi îngrijirea medicală necesară, cazare şi masă, dar li se va oferi şi posibilitatea să socializeze cu alţi oameni aflaţi în aceeaşi situaţie, să se simtă bine. În cazul copiilor aflaţi în situaţii speciale - şi mă refer aici în special la copii ai străzii - ne-am dori foarte mult un parteneriat cu reprezentanţii Bisericii. Un asemenea parteneriat ar fi foarte important, pentru ca aceşti copii, pe lângă tratamentul medical şi psihologic pe care noi îl putem oferi, să aibă parte şi de o educaţie în spirit creştin.
