Muzeul Municipiului București a găzduit, la finele anului trecut, la Palatul Suțu, o expoziție excepțională dedicată celei mai importante pictorițe din Basarabia, care, în data de 28 octombrie 2020, a împlinit 100 de ani. A fost prima mare expoziție personală a Valentinei Rusu Ciobanu în România. Un eveniment cultural major, care deschide calea spre includerea școlii de pictură de la Chișinău într-o nouă istorie a artei românești.
Valentina Rusu Ciobanu este pictorița cea mai valoroasă și mai iubită din Basarabia, dar prea puțin cunoscută publicului din România. În 28 octombrie 2020, ziua în care Valentina Rusu Ciobanu împlinea 100 de ani, artista a fost sărbătorită la București prin deschiderea expoziției „Valentina Rusu Ciobanu - Un veac de singurătate” în spațiul expozițional Arbor.art.room (str. Transilvaniei nr. 11, sector 1), aparținând Asociației Arbor. În 5 noiembrie, s-a deschis la Palatul Suțu din cadrul Muzeului Municipiului București expoziția mare, sub genericul „Valentina Rusu Ciobanu. 100 de ani de la naștere”, curatoriată de dr. Elena Olariu, coordonator din partea Muzeului Municipiului București.
O viață dedicată artei
Valentina Rusu Ciobanu s-a născut la 28 octombrie 1920, în Regatul României. În anii războiului a studiat la Academia de Arte Frumoase de la Iași, în clasa pictorului Jean L. Cosmovici și a asistentului său, Corneliu Baba. Sculptura și modelajul artistic i le-a predat Ion Irimescu. Viitorul soț al pictoriței, Glebus Sainciuc, a studiat la Facultatea de Arhitectură a Politehnicii din București, iar fratele Valentinei, Victor Rusu Ciobanu, s-a refugiat la București în 1944, unde a activat până la moarte ca artist. Când trupele sovietice au intrat pe teritoriul României, artista a trebuit să se întoarcă la Chișinău, unde se aflau majoritatea rudelor sale.
Cu toate că perioada care a urmat după cel de-al Doilea Război Mondial a adus în Basarabia și izolarea culturală de România, legătura cu tradiția artei românești nu s-a pierdut definitiv. La Chișinău au continuat să activeze personalități marcante, mulţi dintre aceştia aveau studii în România interbelică, ei fiind și aceia care au reușit să stabilească, ulterior, legături importante în țară: Glebus Sainciuc, Mihai Grecu, Igor Vieru, Eleonora Romanescu. Pe acești mari artiști, Valentina Rusu Ciobanu i-a avut aproape, cu toții s-au susținut și au creat, fiecare în felul său, o artă identitară de mare valoare. În pofida interdicțiilor din timpul comunismului, albumele de artă occidentală pătrundeau în marile orașe sovietice, așa că Valentina Rusu Ciobanu a fost mereu la curent cu modele și mișcările artistice din Vest, pe care le-a integrat în propriul ei proces creator.
Dar cum căile destinului nu sunt întotdeauna simple, abia la împlinirea a 100 de ani artista a reușit să prezinte publicului bucureștean prima sa expoziție în cadrul proiectului cultural „Valentina Rusu Ciobanu. 100 de ani de la naștere”. În România, ea a mai fost prezentă doar în două expoziții de grup, în 1975 și în 2009.
Creația artistică transcende vitregiile vremurilor
Ghid în universul artistic al Valentinei Rusu Ciobanu ne-a fost dr. Elena Olariu, director adjunct Artă, Restaurare, Conservare la Muzeul Municipiului București, care cu pasiunea istoricului de artă ne-a prezentat detalii de viață, formă și culoare ce o situează pe artista basarabeană în galeria de valoare a artiștilor români.
Valentina Rusu Ciobanu a creat într-o perioadă istorică foarte complicată: război, ocupație militară, foamete și impunerea ideologiei absurde a regimului comunist, când unui artist i se dicta ce și cum să picteze. „Ce ne rămânea de făcut nouă, celor «înarmați» cu pensule? Am fost nevoiți să acționăm, pentru a păstra acea picătură de viață în artă, fără de care ne-am fi stins. Ne-am refugiat în ateliere, dar nu ne-am izolat de societatea turbulentă; astfel ne-am păstrat o celulă vie, din care să se poată dezvolta un organism sănătos în vremuri mai prielnice”, spunea într-un interviu pictorița Valentina Rusu Ciobanu.
Valentina Rusu Ciobanu s-a opus artificialității artei oficiale comuniste, ea s-a inspirat din realitate, căutând mereu autenticul și firescul vieții. Personajele din portretele sale sunt vii, pline de forță, autentice, adeseori surprinzătoare, departe de orice tip de reprezentare schematică, oficială sau falsă grandoare propagandistică. Autoportret în ochelari, din 1974, este considerată cea mai fotorealistă lucrare a pictoriței.
65 de lucrări de valoare excepțională
La Palatul Suțu, în două săli generoase de la etajul 1, vizitatorii au putut admira 65 de lucrări de o valoare excepțională, pictură și artă grafică, selectate chiar din atelierul artistei. Unele lucrări sunt expuse pentru prima dată în spațiul public, fiind recuperate din atelierul artistei după mai bine de 50 de ani de la ascunderea lor. Altele sunt cunoscute iubitorilor de artă, cum ar fi lucrările: „Anno Domini”, „Diogenes sau îmblânzitorii de lei”, „Saltimbancul”, „Amintiri”, „Clepsidra cerului”. Tot la Palatul Suțu s-au aflat și multe lucrări inedite, prezentate în premieră absolută.
Lucrări originale care reflectă experiența propriei vieți
Despre tematica tablourilor Valentinei Rusu Ciobanu, dr. Elena Olariu ne-a spus: „În anii ‘60-’70, Valentina Rusu Ciobanu are o perioadă distinctă de creație în care se orientează clar spre sursa de inspirație folclorică, pictând compoziții decorative pornind de la arhitectura interioară a caselor țărănești, lucrări cu o armătură cromatică foarte densă. Pe lângă tradiția etnografică pe care o speculează, pictorița mai recurge și la o altă sursă de inspirație, care nu are nimic în comun cu arta sovietică. În noul context politic în care trăiește după război, Valentina Rusu Ciobanu apelează la modele absolute ale artei, la valorile Renașterii sau la exuberanța și imaginația luxuriantă care răzbat din tipul de reprezentare a portretului din arta barocă, pe care nu le copiază stilistic, ci le asimilează și le sintetizează într-o creație originală, care-i reflectă perfect personalitatea și în care transpune experiența propriei vieți”.
Dincolo de pictură, în cazul Valentinei Rusu Ciobanu importantă este și forța de iradiere a ei și a familiei sale în comunitatea artistică. A fost căsătorită cu Glebus Sainciuc, sculptor, pictor și genial creator de măști, iar casa lor a fost un adevărat centru al efervescentei scene culturale din Chișinăul sovietic.
