Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Anasonul contribuie la buna funcționare a sistemului digestiv
Anasonul face parte din familia Apiaceae, fiind o plantă aromatică, erbacee, anuală, heliofilă, care preferă clima caldă. La începuturi, a fost cultivat în Egiptul Antic și Asia Mică, iar ulterior s-a răspândit și în alte părți ale lumii. Din florile de culoare alb-gălbui de pe tulpinile verticale ies fructele cenușii aromate, cu un gust ușor dulce. Anasonul este înrudit cu pătrunjelul. Conține numeroase substanțe nutritive, grase, proteice, mucilagii, cumarine, tocoferol, dar și ulei volatil, care este reprezentat de o cantitate mare de anetol, dar și acid anisic, eugenol.
Anasonul este considerat plantă medicinală, dar și condiment. Semințele anasonului sunt o sursă excelentă de fier, vitamina C, calciu, magneziu, fosfor, potasiu și zinc. Este tonic digestiv, antispastic, diuretic, aperitiv, vermifug, emenagog, stimulează secrețiile glandulare, estrogenic, acționează asupra lobului anterior al hipofizei, carminativ, eupeptic, în doze mici este expectorant, iar în doze mari este antiseptic, stopând procesele fermentative de la nivelul intestinului gros.
Anasonul contribuie la buna funcționare a sistemului digestiv. Reduce spasmele și balonarea ce pot apărea la nivelul intestinului. Îmbunătăţește digestia și crește pofta de mâncare, prin îmbunătățirea secrețiilor digestive, gastrice, pancreatice, intestinale și biliare.
Anasonul contribuie și la normalizarea secreției de lapte la lăuze, la menținerea sănătății arborelui bronșic, combate efectele diabetului, combate eficient simptomele toxiinfecției alimentare, tratează candidoza etc. Așadar, anasonul se utilizează ca adjuvant în colici intestinale, balonare, colici abdominale la sugari, anorexie, insuficiență pancreatică, indigestii, dismenoree, bronșite, tuse spastică, astm, gripă, astenie, vomă psihogenă, viermi intestinali. Anasonul se utilizează cu prudență la persoanele cu ten alergic.
Fursecuri dulci cu anason
Ingrediente: 2 ouă, 100 g zahăr, 100 g făină, coaja de la o lămâie, 1 linguriță semințe de anason, 100 g nuci măcinate.
Mod de preparare: se cerne făina, se rade coaja de lămâie și se pisează semințele de anason, apoi se pun toate ingredientele într-un castron și se amestecă bine până se omogenizează compoziția, după care se tapetează o tavă de aragaz cu hârtie de copt, apoi se ia cu lingurița din aluat în tavă mici grămăjoare ușor aplatizate. Se pun la cuptorul preîncălzit, la 150 grade C, până se rumenesc ușor.
Lichior de anason
Ingrediente: 500 ml vodcă, 20 g anason stelat, 3 boabe coriandru, 1 baton scorțișoară, sirop din 250 g zahăr tos și 250 ml apă.
Mod de preparare: într-un borcan de sticlă cu capac se pun anasonul stelat, coriandrul, batonul de scorțișoară și alcoolul, se închide ermetic și se lasă două luni la macerat. În acest interval de timp se agită ușor vasul zilnic. Se prepară un sirop legat ca pentru dulceață, din 250 ml apă și 200 g zahăr tos, se lasă la răcit și apoi se adaugă în recipientul cu alcool și condimente, se agită ușor pentru omogenizare și se mai lasă la macerat încă o săptămână, după care se filtrează lichiorul printr-o sită, se închide ermetic și se depozitează la rece. Se servește cu felii de lămâie și cu un pahar de apă minerală alături.