Caria dentară, prezentă la 95% din populaţia Globului

Afecţiunile dentare fac parte din acea categorie de boli care, nediagnosticate la timp, pot duce la afecţiuni mult mai serioase. De aceea, prevenirea şi combaterea lor trebuie să constituie o permanentă preocupare a părinţilor şi a medicilor. Astăzi vom prezenta metode naturiste de tratament pentru câteva dintre cele mai frecvente afecţiuni ale dinţilor: caria, pulpita, abcesul dentar, stomatita şi gingivita.

Caria este o afecţiune specifică civilizaţiei moderne, circa 95% din populaţia contemporană prezentând dinţii cariaţi. Afecţiunea constă din distrugerea treptată a întregii structuri a dintelui, începând din afară către interior. Afecţiunea este mai frecventă la persoanele cu viaţă sedentară sau la cele care consumă, în exces, făină de cereale, paste făinoase şi, mai ales, dulciuri (zahăr alb, bomboane, prăjituri), alcooluri îndulcite (lichioruri), cafea şi tutun. După consumul de produse zaharoase şi de panificaţie, resturile rămase pe dinţi constituie substratul pe care se dezvoltă o anumită floră microbiană (streptococi, lactobacili, actinomicete), care acidifică zona de la suprafaţa smalţului dentar prin producerea de acizi organici (lactic, piruvic, uric), ce coboară pH-ul la 4-5.

Unele microorganisme cariogene de la suprafaţa dinţilor nespălaţi cu peria şi cu pasta de dinţi provoacă decalcifierea smalţului dentar. În acest mod acţionează peste 30 de specii microbiene care degradează dinţii, începând cu pete gri-galbene, asperităţi şi fisuri la suprafaţa dinţilor, până la mici scobituri între prizmele de smalţ.

Când agenţii patogeni ajung la primele filete nervoase din pulpa dintelui, apar durerile, iar după inflamarea alveolei dentare este posibilă şi umflarea obrazului.

Dinţii cariaţi devin sensibili la cald, la rece, la dulce sau la acru şi formează abcese sau granuloame. Sensibilitatea la temperaturi extreme şi la alţi stimuli externi se datorează faptului că dinţii sunt inervaţi şi vascularizaţi, ca orice organ viu, iar acţiunile exercitate de factorii externi, la nivelul fibrelor nervoase şi a vaselor de sânge, provoacă senzaţia dureroasă.

Existenţa unei afecţiuni dentare poate constitui un factor de risc în declanşarea unor boli cardiovasculare (miocardită, endocardită), digestive, infecţii pulmonare, reumatisme articulare, artroze la genunchi, glomerulonefrite, la care se adaugă o stare generală proastă, lipsa interesului pentru mâncare (de teama durerilor), agitaţie, insomnii şi complexe de inferioritate faţă de cei sănătoşi. În plus, modificarea culorii dinţilor poate fi un indiciu clar al unor afecţiuni.

Ce recomandă fitoterapia?

În timpul durerilor are bune efecte infuzia caldă din herba de coada calului, cu care se face gargară şi clătirea dinţilor de mai multe ori pe zi. Acţiuni similare prezintă şi infuziile cu muşeţel sau salvie şi, mai ales, o formulă complexă cu amestec din muşeţel, coada calului, salvie, coada şoricelului, pelin, creţişoară, rădăcini de tătăneasă şi scoarţă de stejar, eficiente prin gargarisme şi masarea gingiilor.

Mare eficienţă poate avea tamponarea dinţilor bolnavi cu bitter suedez sau cu uleiuri eterice diluate din scorţişoară, cuişoare sau de garoafe. Pentru curăţirea şi întărirea dinţilor se recomandă mestecarea în gură a frunzelor de salvie sau de dafin, iar în găurile cariilor se introduc plombe cu pulbere de cuişoare, frunze proaspete de pătrunjel, frecate cu sare sau vată îmbibată cu tinctură de cuişoare, mirt sau flori de salcâm.

Pe obraz se aplică o pernă medicinală umplută cu brădişor crud sau perne încălzite prin aburire sub vapori de mentă, lavandă sau cimbrişor.

Regimul alimentar

Extinderea cariilor dentare poate fi cauzată de o alimentaţie modernă, din care nu lipsesc dulciurile lipicioase (caramele, fondante, şerbeturi, îngheţate) şi zahăr rafinat în produse făinoase, care afectează dantura, cazuri mai frecvente la clasa socială avută.

Consumul de zaharicale între mese (biscuiţi, dulceaţă, bomboane, dropsuri, prăjituri) este de zece ori mai periculos decât aceeaşi cantitate ingerată imediat după sfârşitul unei mese. De asemenea, este total greşit ca înainte de culcare să se ia în gură o bomboană, o bucată de ciocolată, o ţigară, un păhărel cu lichior sau alte băuturi îndulcite.

O alimentaţie echilibrată şi controlată cere să se consume mai multe produse lacto-vegetariene (lapte dulce, iaurt, brânzeturi, supe de legume, mere, citrice, compoturi de fructe), precum şi uleiuri vegetale, untură de peşte bogată în vitamina D. Un studiu realizat în SUA arată că sucul de cireşe poate neutraliza 90% din activitatea enzimatică implicată în formarea plăcii dentare şi a cariilor.

Ca desert şi între mese se vor consuma fructe zemoase, pentru a asigura necesarul de săruri şi vitamine, precum şi o autocurăţire buco-dentară, evitând apariţia cariilor.

Regimul de viaţă

Prevenirea şi combaterea cariilor dentare se poate realiza printr-o igienă bucală zilnică cu spălare corectă cu peria şi pasta de dinţi (timp de minimum 3 minute), urmată de clătirea viguroasă cu apă călduţă, de cel puţin 3 ori pe zi, după mesele principale şi seara înainte de culcare pentru ca gura să fie curată în timpul nopţii. Peria de dinţi are rolul de a desprinde placa bacteriană de pe suprafaţa dinţilor, îndepărtând microbii cariogeni şi resturile zaharoase.

Pasta de dinţi conţine săpun, substanţe abrazive (carbonat de calciu), substanţe antiseptice (hexidrină, clorhexidrină, săruri de amoniu), precum şi substanţe antienzimatice (fluor), ultimele având rolul de a bloca enzimele care acidifică mediul bucal, care declanşează decalcifierea smalţului şi permite invazia microbiană în interiorul dintelui.

În lipsa pastei, dinţii pot şi frecaţi cu sare de bucătărie (cu peria sau cu degetul arătător). Se va evita spargerea între dinţi a corpurilor tari (nuci, alune, sâmburi, bombone etc), precum şi alimentele şi băuturile foarte reci sau fierbinţi.

Detartrajul efectuat la un cabinet stomatologic constituie una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a îmbolnăvirii gingiilor. După detartrajul ultrasonic poate să apară o sensibilizare tranzitorie la alimente reci sau dulci, care va dispărea în 3-4 zile. Dacă durerea persistă pe o perioadă mai lungă se vor aplica produse speciale de desensibilizare.

Tratamente contra pulpitei

Pulpita este o inflamaţie a pulpei dentare provocată de pătrunderea unui microb sau a unor iritanţi chimici (fenol, formol, arsenic, acizi, hidroxizi etc), mai frecvent prin smalţul dentar şi dentină, distruse de carii. Uneori pot interveni traumatisme mecanice (lovituri), cu ruperea coroanei dintelui în apropierea pulpei.

Se recomandă gargară şi clătirea gurii, de 3-6 ori pe zi, sau tamponări cu vată îmbibată în preparate din plante medicinale:

- decoct de fumariţă (două linguriţe herba uscată în 250 ml apă se fierbe 30 minute);

- decoct de cerenţel, cu proprietăţi astringente (două linguriţe rădăcini uscate se fierb 30 minute în 250 ml apă, efectul fiind mai mare când se foloseşte un adaos de muşeţel, mentă şi sunătoare);

- decoct din frunze de roiniţă sau de salvie (o lingură la 250 ml apă), cu acţiuni antiseptice şi cicatrizante;

- decoct din hrean (o lingură rădăcini rase care se fierb 5 minute în 100 ml vin roşu);

- decoct din tarhon (o lingură se fierbe 5 minute în 100 ml oţet);

- gargară cu infuzie din amestec de plante (flori de muşeţel, frunze de salvie şi nalbă mare, herba de cimbrişor, capsule de mac şi rădăcini de cerenţel);

- fricţionarea gingiei cu frunze de salvie sau de cerenţel;

- badijonarea la rădăcina dinţilor cu bitter suedez sau cu suc de rostopască.

Gargara cu infuzii din plante, cel mai bun leac împotriva abcesului

Abcesul dentar este o inflamaţie cu pungă de puroi în jurul dintelui cariat. Mai întâi se infectează pulpa dintelui (pulpită) şi apoi vasele şi nervii pulpari, care se necrozează, iar canalul dentar este invadat de microbi (gangrenă pulpară). Invazia microbiană se extinde în jurul dintelui ca un bob de mazăre, provocând dureri violente, mai ales la palpare cu degetul sau prin lovire în ax cu un instrument oarecare. Aceasta dovedeşte că puroiul a invadat spaţiul din jurul rădăcinii.

În unele cazuri, infecţia se poate difuza în organism prin sistemul vascular, provocând leziuni grave în rinichi, articulaţii şi inimă.

Fitoterapia indică speciile de plante medicinale cu acţiuni antiseptice, antiinflamatoare, cicatrizante şi emoliente, administrate sub formă de gargarisme şi clătiri ale gurii:

- infuzie caldă din flori de muşeţel sau din flori de coada şoricelului, bogate în azulene, cu acţiuni antiseptice, calmante, decongestive şi antiinflamatoare (două linguri flori uscate la 250 ml apă clocotită); se ţine în gură 3-5 minute, cu repetare la o oră;

- gargară şi tamponări locale cu infuzii din frunze de salvie şi cerenţel (două linguriţe la 100 ml apă), repetate la 5 minute, având acţiuni astringente, cicatrizante şi antimicrobiene;

- clătirea gurii cu infuzie din flori şi frunze de nalbă mare (2 linguriţe la o cană), având efecte emoliente datorită conţinutului de mucilagii;

- gargară zilnică de tătăneasă (decoct din 4-5 linguri rădăcini uscate şi măcinate la 250 ml apă care se fierbe 20-30 minute la foc moale), având efecte dezinfectante, cicatrizante şi antiinflamatoare;

- gargară cu decoct din herba de sunătoare sau sulfină (2 linguri cu vârfuri florale la 200 ml apă), cu rol de calmare a durerilor;

- gargară zilnică cu un amestec de plante conţinând flori de muşeţel, herba de cimbrişor şi frunze de salvie (cu acţiuni antiinflamatoare şi dezinfectante), frunze de nalbă mare (cu acţiune emolientă), capsule de mac (cu efect anestezic) şi rădăcini de cerenţel (cu efecte astringente şi hemostatice);

Tratamente antiseptice pentru vindecarea stomatitei

Stomatita este o boală inflamatorie a mucoasei bucale, cu evoluţie acută sau cronică, manifestată prin congestie şi tumefieri la nivelul papilelor gingivale, dureri, ulceraţii şi băşicuţe care împiedică masticaţia şi deglutiţia.

Cauzele bolii pot fi multiple: infecţioase, toxice, alergice şi virotice. În stomatita infecţioasă, microbii saprofiţi ce trăiesc în gură se înmulţesc rapid şi atacă mucoasa bucală, inundând sistemul vascular din tot organismul.

Boala începe cu o salivaţie abundentă care curge printre buze, urmată de umflarea, înroşirea şi sângerarea gingiilor, care devin dureroase la orice atingere, mai ales la ingerarea de lichide fierbinţi sau substanţe iritante. Este mai frecventă la copii şi la persoane cu dantură defectuoasă (carii, tartru dentar), la diabetici şi la unele avitaminoze (A, C).

Tratamentele fitoterapeutice se fac cu plante care au acţiuni antiseptice, antiinflamatoare, cicatrizante, astringente şi emoliente:

- gargară şi clătirea gurii la intervale de o oră cu infuzie din flori de muşeţel (3 linguri la cană la care se adaugă 4 g acid boric), având acţiune antibacteriană;

- gargarisme repetate cu infuzie din flori de tei (4 linguri la cană, cu adaus de ½ linguriţă bicarbonat de sodiu pentru neutralizare);

- gargară cu infuzie din frunze de salvie (2 linguriţe la 100 ml apă clocotită) având proprietăţi antiinflamatoare şi dezinfectante, mai ales dacă se adaugă flori de muşeţel;

- gargară cu infuzie din frunze de patlagină, urzică vie, mur sau turiţă mare (2 linguri la cană);

- gargară cu decoct din frunze de nuc (3 linguri frunze uscate şi mărunţite se fierb în 250 ml apă timp de 15 minute la foc mic) cu acţiune antiseptică;

- gargară repetată cu decoct din rădăcini mărunţite de tătăneasă sau scoarţă de salcie (4-5 linguri la 250 ml apă se fierbe 20-30 de minute), având efecte antiseptice, cicatrizante şi hemostatice, mai ales dacă se adaugă flori de muşeţel sau de coada şoricelului, bogate în azulene (câte 1 lingură din fiecare).

În zone montane se poate utiliza decoctul din flori de arnică, fructe uscate de afin sau ienupăr, scoarţă mărunţită de călin sau frunze de scumpie (câte 20 g la 1 litru apă).

Deosebit de eficiente sunt formulele cu amestecuri de plante:

În afara ceaiurilor mai sunt recomandate pentru gargară:

- tinctură de angelică sau hrean ras (câte 15 picături în apă de 3 ori pe zi);

- ulei de cătină albă, gălbenele şi sunătoare;

- amestec de uleiuri eterice (mentă, lavandă, pin, muşeţel, eucalipt camfor), cu acţiuni antibacteriene, antifungice, anestezice şi antiinflamatoare.

Regimul alimentar

Impune o curăţare permanentă a zonelor congestionate din gură, trecând la o alimentaţie predominant lacto-ovo-vegetariană, lichidă şi semilichidă, cu 75-80% sucuri şi crudităţi (supe de pasăre, sucuri, compoturi, limonade). Din hrană se vor exclude condimentele, sosurile picante, dulciurile. Se vor consumă multe fructe (afine, mure de pădure, coacăze negre, dude, mere, portocale, tomate), câte 300-500 g pe zi, mestecate bine în gură timp de 3 săptămâni sau se face gargară cu suc de lămâie (de 3 ori pe zi).

Regimul de viaţă

Datorită durerilor violente este necesară îngrijirea corectă şi regulată a dinţilor prin:

- spălarea după fiecare masă cu peria şi pastă de dinţi sau cu apă sărată pentru curăţirea tartrului dentar;

- clătirea gurii cu o soluţie călduţă de borax sau de borat de sodiu (5%);

- evitarea abuzului de medicamente chimice;

- folosirea mijloacelor de protecţie în unităţile în care se lucrează cu plumb sau cu alte substanţe corozive;

- înlocuirea protezelor defecte;

- aplicarea de comprese calde pe gât şi băi fierbinţi la picioare în perioadele de crize.

Gingivita, boala carenţei în vitamina C

Gingivita este o inflamaţie a mucoasei gingivale, mai ales între dinţi, ca urmare a depunerii tartrului dentar, a plăcii dentare microbiene sau a unor mici leziuni (provocate de peria aspră de dinţi, de unele particule tari mestecate în gură, substanţe iritante, substanţe toxice sau proteze incorecte).

Gingiile se colorează în roşu-închis, se inflamează uşor, prezintă ulceraţii şi sângerează la orice atingere sau chiar la presiunea exercitată de alimente pe gingie, din cauza fragilităţii vaselor.

În unele cazuri, sângerarea gingiei este declanşată la o carenţă în vitamina C, afecţiunea purtând denumirea de scorbut. În acest caz, remediul cel mai eficient constă din administrarea produselor bogate în vitamina C naturală (fructe de lămâi, măceş, cătină albă şi afin, frunze de măcriş, zmeur, mentă, ciuboţica cucului şi urzică).

Tratamentele fitoterapeutice

Recomandă plante cu proprietăţi antiseptice, astringente, calmante şi emoliente:

- infuzie din flori de muşeţel (3 linguri la 250 ml apă clocotită); se ţine călduţă în gură, timp de 5 minute, cu repetare la o oră;

- infuzie din frunze de salvie (două linguriţe la 100 ml apă) folosită în gargarisme repetate şi la clătirea gurii, având excelente calităţi antiseptice;

- decoct din rizomi mărunţiţi de cerenţel (două linguriţe se fierb în 250 ml apă timp de 25-30 minute), cu bune rezultate în gingivitele sângerânde, prin gargarisme şi spălări repetate, având efecte antiseptice, calmante şi astringente datorită conţinutului ridicat în taninuri. În gingivitele sângerânde are bune efecte şi gargara cu infuzie din herba de coada calului (o lingură la 200 ml apă).

- infuzie din herba de coada racului sau de sunătoare (1-2 linguri la 250 ml apă clocotită), folosite în gargarisme şi la spălarea repetată a cavităţii bucale, având efecte astringente, antiinflamatoare, antibiotice şi sedative;

- gargară cu infuzie de sulfină, turiţă mare, frunze de mur şi şovârv (două linguriţe la cană), având calităţi astringente şi antiinflamatoare.

În situaţii cu dureri violente se mestecă în gură frunze proaspete de salvie sau vârfuri înflorite de sunătoare (de două ori pe zi). De asemenea, se ţine cât mai mult în gură vin roşu preparat prin macerare timp de 10 zile din 50 g rădăcini de veronică şi 40 g traista ciobanului în 500 ml vin.

Cea mai bună formulă de amestec conţine: flori de muşeţel, frunze de salvie şi nalbă mare, herba de cimbrişor, capsule de mac şi rădăcini de cerenţel care prezintă acţiuni dezinfectante, antiinflamatoare, emoliente, anestezice, astringente şi hemostatice (două linguriţe amestec la o cană de apă clocotită).

Se vor consuma multe fructe (afine, mure de pădure, dude, portocale, lămâi), produse din pâine integrală şi bogate în vitamine (mai ales acid ascorbic).

Regimul de viaţă

Vizează o igienă adecvată a gurii, curăţind zilnic atât dinţii, cât şi eventualele proteze. În perioadele când gingiile sunt inflamate nu se va folosi periuţa de dinţi şi nici antibioticele. Se pot face frecţii uşoare pe dinţi cu bicarbonat de sodiu şi sare de mare sau se va mesteca răşină de pin (un bol de mărimea unei nuci), timp de 10-20 minute, de 2-3 ori pe zi.

În mod preventiv este indicată gargara făcută în fiecare dimineaţă cu un amestec din: tinctură de carmol (1 gram la 80 ml alcool) şi 5 picături de ulei de cuişoare în 250 ml apă.

Sângerarea gingiilor se poate trata cu o infuzie concentrată de scorţişoară (o linguriţă la 200 ml apă clocotită) cu care se clăteşte gura de 2-3 ori pe zi.