Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Sănătate Cauzele şi consecinţele deficitului de vitamina D

Cauzele şi consecinţele deficitului de vitamina D

Un articol de: Doina Dumitriu - 27 Mai, 2010

Prevenţia primară a deficitului de vitamina D este esenţială. Medicii trebuie să aibă în vizor copiii, adolescenţii, femeile însărcinate, persoanele cu pielea pigmentată şi persoanele sedentare, pentru a împiedica apariţia insuficienţei de vitamină D, care se asociază, de multe ori, cu alte boli ce-şi pun serios amprenta asupra calităţii vieţii.

Persoanele cu pielea pigmentată, persoanele care nu se expun la soare sau cele care locuiesc într-o atmosferă poluată prezintă un risc ridicat de a dezvolta insuficienţa de vitamina D. Utilizarea cremelor cu factor de protecţie de peste 15, împotriva radiaţiilor solare, blochează peste 90% din sinteza de vitamina D la nivelul pielii. Utilizarea permanentă a acestor creme sau folosirea baticurilor şi a hainelor protectoare face ca pielea normală să fie supusă unui risc crescut de a face deficienţă de vitamina D, similar celor cu pielea pigmentată. Persoanele vârstnice şi cele instituţionalizate sunt supuse aceluiaşi risc, deoarece petrec cea mai mare parte a timpului în interior, ceea ce diminuează capacitatea pielii de a sintetiza vitamina D.

Deficitul de vitamina D poate fi prezent, însă, chiar de la naştere, în situaţia când şi mama prezintă un deficit similar. Distanţa scurtă între sarcini şi pielea pigmentată reprezintă riscuri majore pentru o carenţă de vitamina D. De asemenea, întârzierea introducerii alimentaţiei diversificate, obiceiurile alimentare nesănătoase, dieta săracă cresc riscul deficienţei de vitamina D.

Medicii recomandă picături zilnice de vitamina D pentru toţi sugarii şi copiii, până la vârsta de un an şi jumătate, pe tot timpul anului, după această vârstă vitamina D urmând să fie administrată numai în perioada rece a anului. La asigurarea cantităţii necesare de vitamina D, în dieta copiilor se asociază şi calciu. De reţinut că produsele fast-food conţin cantităţi scăzute de calciu.

La copil, deficitul sever de vitamina D poate determina crize convulsive, în special în perioada neonatală sau în timpul creşterii rapide din adolescenţă. Carenţa face ca aceşti copii să fie iritabili, să aibă o creştere ponderală nesatisfăcătoare, procesele metabolice sunt alterate şi este afectată creşterea în înălţime. Copiii cu deficit de vitamina D prezintă dese infecţii şi o simptomatologie respiratorie, dovadă "plămânul rahitic", în care funcţia respiratorie este compromisă de o cutie toracică îngustată şi o slăbiciune musculară adiacentă. Carenţa severă de vitamina D poate conduce la o cardiomiopatie şi, posibil, la o insuficienţă cardiacă letală. La adulţi, deficitul de vitamina D determină durere şi slăbiciune la nivelul musculaturii. Tipice sunt durerile la nivelul cutiei toracice, al coapsei, femurului şi al piciorului. Apare un disconfort muscular difuz şi oboseală musculară. Densitatea osoasă scăzută poate fi evaluată prin osteodensitometrie, iar osteopenia evidenţiată de radiografia simplă certifică existenţa osteomalaciei.

Diagnosticul pozitiv al rahitismului şi osteomalaciei trebuie precedat de investigaţii clinice şi paraclinice, fiind urmat de tratament. La copil, principalul scop al terapiei constă în refacerea depozitelor de vitamina D, fiind urmat de o doză de menţinere.