Cele mai bune remedii naturiste pentru tratarea bronșitelor de sezon

Tratamentele fitoterapeutice asigură prevenirea bolii şi evitarea complicaţiilor prin creşterea rezistenţei organismului, inclusiv anihilarea efectelor produse de factorii declanşatori.
Multe persoane a­cuză simptomele acestei boli a a­paratului respirator, mai ales în sezonul rece, cu tendinţe de cronicizare rapidă şi agravări alarmante.

Bronşitele sunt afecţiuni acute sau cronice care constau din inflamarea persistentă a bronhiilor, cu tuse şi expectoraţii provocate de o mare diversitate de factori, îndeosebi infecţii respiratorii cu virusuri, streptococi, stafilococi, ciuperci patogene. În fază acută, bronşita apare atât la copii, cât şi la adulţi, mai frecvent după vârsta de 40 de ani.

Debutul bolii se manifestă prin febră moderată, cu temperaturi de 37-380C, dureri de cap, astenie, dureri musculare şi transpiraţii intense.

După două-cinci zile apare tusea iritantă, urmată de o expectoraţie mucoasă şi apoi muco-purulentă, rar cu şuviţe de sânge, răguşeală şi usturime în piept. Bolnavul acuză o senzaţie de arsuri retro-sternale, mai accentuate din cauza tusei. Dacă bronşita este tratată corect, crizele dispar spontan, fără complicaţii sau sechele, dar pot să reapară la intervale neregulate, fiind declanşate de noi factori favorizanţi: consumul de căpşuni şi ouă în exces, peşte, traume psihice puternice şi unele boli infecţioase (pojar, gripă, guturai, tuberculoză).

Bronşita acută durează 10-15 zile, în funcţie de rezistenţa bolnavului, copiii şi persoanele vârstnice vindecându-se mai greu.

Bronşita cronică se instalează, treptat, prin tuse convulsivă şi hiperexpectoraţie muco-purulentă, galben-verzuie, cu durată de cel puţin trei luni pe an, minimum doi ani consecutiv.

Tratamentele fitoterapeutice asigură revenirea bolii şi evitarea complicaţiilor prin creşterea rezistenţei organismului, inclusiv anihilarea efectelor produse de factorii declanşatori. În tratamente interne se folosesc multe specii de plante, luate separat sau în combinaţii echilibrate, în funcţie de conţinutul în principii active:
- flori de lumânărică, soc, tei, nalbă, ciuboţica cucului, muşeţel;
- frunze de plămânărică, patlagină, podbal, tuia, urzică, sovârv, salvie, tarhon, roiniţă;
- fructe de fenicul, anason, chimion, asmăţui, in;
- muguri de brad, pin, molid, plop negru;
- rădăcini de lemn dulce, nalbă mare, valeriană, iarbă mare, hrean, săpunariţă;
- herba de coada calului, trei-fraţi-pătaţi, talpa gâştei, cimbru de cultură, cimbrişor, unguraş, isop, ventrilică.
Prepararea ceaiurilor se face sub formă de infuzii, decocturi sau macerate, din care se consumă câte două-trei căni pe zi sau fracţionate în mai multe reprize, câte două linguri la intervale de două-trei ore.

Bune rezultate dau unele tincturi, siropuri şi sucuri. Tincturile în alcool 400 cu talpa gâştei, tuia, podbal, obligeană, rostopască şi roua cerului (în părţi egale) se folosesc câte 20-40 de picături, de două-trei ori pe zi, între mese, timp de două luni pe trimestru.

Siropul din muguri de pin sau de brad se prepară din 100 g muguri zdrobiţi care se macerează 12 ore în 100 ml alcool 70 de grade; apoi se toarnă 500 ml apă clocotită, iar după șase ore se strecoară şi se adaugă 650 g zahăr, care se dizolvă la cald. După completare cu apă până la un litru se folosesc de către bolnavii adulţi câte trei linguri pe zi, între mese, iar la copii câte trei linguriţe pe zi.

În traheobronşitele acute sau cronice se utilizează siropul de isop (trei-cinci linguriţe pe zi), patlagină sau balsam de Tolu, cu rol de stimulare a expectoraţiei, dezinfectant al căilor respiratorii şi antiseptic la nivelul musculaturii netede bronşice.
Sucul din frunze de patlagină şi lucernă (câte 50 ml din fiecare) se obţine la storcător şi se amestecă cu o linguriţă miere de albine şi două linguriţe oţet de mere. Întreaga cantitate se consumă imediat după preparare, procedeul repetându-se de patru ori pe zi, la intervale de patru ore. După șase săptămâni se constată ameliorarea sigură sau chiar vindecarea bronşitei.

Tratamente externe

Constau din comprese, cataplasme, băi şi inhalaţii.
- Compresele pe piept, timp de 20-60 de minute, se pun cu un prosop muiat în apă fierbinte, hrean şi oţet de mere sau cu decoct din paie de ovăz, după care se acoperă pieptul cu o flanelă uscată.
- Cataplasmă cu pastă moale din făină de muştar negru, muiată în apă călduţă, ţinută timp de 15 minute pe locul dureros (piept şi spate), având acţiune revulsivă şi de activare a circulaţiei sângelui. Pentru persoanele care suportă greu efectul muştarului se poate prepara un amestec din 50 g făină de muştar şi 100 g făină de in cu apă caldă (25-300C).
- Frecţie pe piept cu un amestec din ulei de ricin (două linguri) şi terebentină (o lingură), după care se acoperă cu o pătură călduroasă.
- Băi generale, de şezut, de mâini şi de picioare, cu un amestec de plante (salvie, tei, nalbă mare, fân, podbal, lavandă, mac, ceapă şi seminţe de mărar), făcute în fiecare seară şi, eventual, dimineaţa, timp de 8-10 minute.
- Inhalaţiile folosesc un amestec de plante medicinale (în părţi egale): muşeţel, cimbru, cimbrişor, lavandă, mentă, rozmarin, ienupăr şi ramuri tinere de pin, cu adaos de sare. Din amestec se iau două linguri la un litru de apă fierbinte, într-un vas smălţuit cu gură mare. Aburii degajaţi prin fierbere se aspiră alternativ pe nas şi pe gură timp de 20-30 de minute, cu repetare de două ori pe zi, una obligatorie seara la culcare. În timpul inhalaţiei capul se acoperă cu un prosop de baie. Acest amestec de plante poate fi înlocuit cu uleiuri eterice de brad, pin, molid, ienupăr, lavandă mentă, eucalipt şi isop, din amestecul de uleiuri se pun 4-6 ml în 100 ml de alcool de 90 de grade, din care se ia o linguriţă la un litru de apă fierbinte pentru inhalaţie, seara, înainte de culcare, timp de 8-10 zile consecutiv, având puternice efecte antiseptice şi antiinflamatoare.

Apiterapia

Apiterapia prezintă multe preparate antibronşitice:
- mierea de albine, luată în cantitate de 50 g la 250 ml de lapte fiert, proaspăt, repetat de trei ori pe zi; la copii doza zilnică se reduce la 50 g de miere;
- miere de albine amestecată cu ceaiuri de patlagină, scai vânăt, nalbă de pădure, iarbă mare, ciuboţica cucului şi lichen de piatră sau cu hrean ras şi zeamă de lămâie;
- miere de tei încălzită cu două-trei picături de ulei de eucalipt;
- 60 g de propolis în alcool 30%, se iau câte 15-30 de picături de trei ori pe zi, înainte de mese, într-un păhărel cu lapte cald;
- apă de propolis din care se iau trei linguriţe pe zi pentru calmarea tusei;
- căpăcele de fagure (trei linguriţe pe zi), se amestecă bine şi apoi se înghit.

Zeama de lămâie ajută la expectorație

Restricţiile în consumul de alimente încep cu un repaus alimentar absolut, încă de la debutul bolii, folosind, timp de cinci zile, numai lichide calde cu ceaiuri şi sucuri de legume (câte 500 ml pe zi), în care predomină morcov, varză albă, sfeclă roşie şi ţelină. O altă reţetă de sucuri conţine doi-trei morcovi, două-trei mere, o portocală, jumătate de lămâie, o lingură miere de albine şi 150-200 ml de apă. Se mai utilizează un amestec din suc de hrean şi suc de ridichi negre, din care se beau câte două linguri de patru ori pe zi.

După repausul alimentar se introduc în consumul zilnic cât mai multe legume (salată, varză, morcov, ţelină, sfeclă roşie, pătrunjel, ridiche neagră, tomate, ceapă verde şi usturoi), precum şi suc din fructe proaspete (200-300 g) preparat din mere, gutui, afine, mure, portocale şi lămâi, care sunt importante surse de vitamine, săruri minerale şi acizi organici. Adausul de zeamă de lămâie fluidifică şi elimină sputa.

Merită o atenţie deosebită vitaminele, în special C, care influenţează favorabil rezistenţa la infecţii, sporesc capacitatea de apărare a organismului şi de menţinere a stării de sănătate, cu acţiune directă în producerea de leucocite în măduva spinării roşie şi în creşterea puterii fagocitare.