Cireşele, un medicament al sănătăţii şi întineririi

Puţini dintre noi cunosc câte efecte miraculoase au atât fructele, cât şi codiţele cireşelor pentru sănătatea noastră. De aceea, se poate spune că, dacă un gospodar a plantat în livada sa un măr, următorul pom ar trebui să fie neaparat un cireş.

În scopuri terapeutice se folosesc fructele bine coapte, intens colorate şi neatacate de dăunători. Paralel se colectează, separat, codiţele fructelor, care se usucă la soare în strat subţire. Pentru a evita mucegăirea sau brunificarea, codiţele se întorc în fiecare zi şi se păstrează în pungi de hârtie. În aceste condiţii, codiţele vor avea gust amărui-astringent şi culoarea brun-verzuie.

Cozile de cireşe au puternice efecte diuretice, datorită conţinutului ridicat de săruri de potasiu şi flavonoide. În plus, s-au constatat şi proprietăţi astringente şi antidiareice (datorită conţinutului în taninuri), apoi proprietăţi depurative, antifebrile şi antiinflamatoare renal.

Pentru aceste proprietăţi, ceaiul din cozi de cireşe este recomandat în:

- afecţiunile renale (litiază urică, pielite, nefrite, pielonefrite, cistite, uretrite, retenţie urinară, colici renali, infecţii renale, hidropizie);

- afecţiunile aparatului digestiv (diaree, ascită);

- reumatism, gută, artrite;

- prevenirea aterosclerozei şi pericarditei;

- tratarea edemelor şi a celulitei.

Utilizarea cozilor de cireşe se face sub formă de:

- decoct preparat dintr-un pumn de codiţe uscate, la 600 ml apă rece; se fierbe 10 minute la foc mic, se infuzează acoperit 20 de minute, se îndulceşte şi se bea călduţ între mese, prin fracţionare în 3-4 reprize în cursul zilei, având efect în tratarea durerilor de rinichi provocate de litiază renală. Efectul diuretic se măreşte în cazul când se asociază cu frunze de merişor, mesteacăn, coada-calului, teci de fasole, mătase de porumb şi seminţe de măceş. Pentru a îmbunătăţi gustul, ceaiul strecurat se toarnă fierbinte peste 250 g cireşe proaspete sau mere tăiate în felii, ţinându-se vasul acoperit încă 20 de minute. Fructele se zdrobesc prin presare, se amestecă cu ceaiul şi se bea.

Cura de ceai din codiţe de cireş va trebui să dureze minim 10-14 zile, atunci când se urmăresc efectele depurative şi antiinflamatoare. De menţionat că acţiunea diuretică a cozilor de cireşe este mai blândă decât cea a mătăsii de porumb.

- infuzia din cozi de cireşe neîndulcită se bea contra tusei, la dureri de stomac şi lumbago, precum şi în boli de rinichi.

Consumul de fructe are efecte vindecătoare în:

- boli ale aparatului digestiv (constipaţie, gastrite, atonie hepatică, vome, colite de fermentaţie şi de putrefacţie, hepatite cronice, litiază biliară, dureri de stomac, gastroenterite). Un rol important al fructelor constă în favorizarea digestiei, ca urmare a normalizării tranzitului intestinal.

Întrucât sunt mai puţin dulci, cireşele de la soiurile timpurii pot fi considerate un bun remediu în tratarea unor boli metabolice (diabet zaharat, colesterol ridicat, obezitate, celulită).

- boli cardiovasculare (hipertensiune arterială, ateroscleroză, insuficienţă cardiacă, arterită);

- afecţiuni respiratorii (tuse, gripă, stări febrile, faringită, laringită, bronşite, pleurezie, favorizarea transpiraţiei);

- afecţiuni renale (litiază, nefrită, uretrită, catar urinar, cistită).

- artrite, reumatism, dureri lombare şi gută.

- combaterea anemiei, a demineralizării organismului la copii.

- eliminarea toxinelor din organism.

- acţiune tonică pentru sistemul nervos şi vitalizantă a organismului;

- prevenirea şi întârzierea procesului de îmbătrânire.

Cireşele proaspete se consumă în sezonul de coacere timp de 10 zile consecutiv, în alternanţă cu vişine (10 zile). Cantitatea zilnică este de 500 grame pentru a înlocui una din mesele zilnice. Efectele curei sunt deosebit de favorabile în eliminarea toxinelor şi a altor deşeuri metabolice datorită acţiunii depurative de curăţire a sângelui.

Efecte bune ale curelor de cireşe proaspete se constată şi în combaterea unor afecţiuni cardiace sau în poliartrite reumatoide.

Fiind sărace în principii nutritive, cireşele pot fi un „amăgitor al foamei“ indicat în dieta persoanelor cu obezitate şi celulită avansată, iar prin acţiunea depurativă vor contribui efectiv la prevenirea îmbătrânirii organismului.

Sucul din fructe, obţinut prin presarea cireşelor proaspete, se consumă câte 2-3 căni pe zi, fiind un adjuvant de calitate în combaterea colitelor de fermentaţie, dureri intestinale, hepatite cronice, litiază biliară, sechele după hepatite şi pentru dezintoxicarea sângelui.

Compotul de cireşe este un bun remediu pentru stările de indigestie, mai ales la copii şi persoane în vârstă.

Siropul de cireşe, preparat dintr-un kilogram suc de fructe şi 1,5 kg zahăr, se consumă diluat cu apă minerală sau plată, fiind o excelentă băutură răcoritoare, cu efecte antifebrile, reconfortante, antianemice şi cu acţiuni în stimularea creşterii la copii, precum şi în menţinerea tinereţii.

Infuzia din fructe uscate (o lingură la 250 ml apă clocotită) se mai fierbe două minute, se infuzează acoperit 10-15 minute, se strecoară şi se beau trei căni pe zi, cu recomandare la persoanele care suferă de colite de fermentaţie, litiază biliară, ateroscleroză, obezitate şi pentru prevenirea bătrâneţii.

Uleiul din sâmburi de cireş are bune efecte în masaje pentru dureri reumatice, negi şi pete cutanate de bătrâneţe.