Coada-şoricelului, o mie de frunze cu o mie de virtuţi

Coada-şoricelului este una dintre puţinele plante medicinale care s-au bucurat de atenţia populaţiilor din toată Europa, fiind folosită încă din Antichitate. În cărţile vechi stă scris că planta era considerată ca un adevărat dar de la Dumnezeu, o "plantă care vindecă totul", cu rezultate excepţionale în tratarea bolilor oamenilor. În rubrica de astăzi vă vom prezenta virtuţile acestei plante, urmând ca săptămânile viitoare să vă prezentăm tratamentele fitoterapeutice.

Reputaţia de vindecătoare universală explică marea diversitate a denumirilor populare date de locuitorii satelor din toate regiunile ţării: alunele, brădăţel, sorocină, dragavei, milfoi, prionel, iarba-oilor, iarba-strănutătoare, coada-hârtului, ciureşică, crevalnic, crestăţea, garvă, rotăţele-albe.

Este o plantă perenă, plăcut mirositoare, înaltă de 30-70 cm, cu frunze înguste, lungi de 8-20 cm, asemenea unui pieptene. Florile sunt mici, albe sau roz, grupate în inflorescenţe situate în vârful tulpinilor.

În scopuri terapeutice se recoltează inflorescenţele sau toată partea aeriană. Momentul optim al recoltării este înainte de înflorirea completă, în lunile iunie-septembrie. Se preferă zilele însorite, între orele 10:00-14:00, când se acumulează cea mai mare cantitate de ulei eteric în flori şi frunze. Inflorescenţele se taie sub locul de ramificare, la aproximativ 20 cm de la vârf, evitând părţile lemnoase ale tulpinilor.

Uscarea se face în straturi subţiri, în încăperi aerisite sau poduri acoperite cu tablă, ferite de razele directe ale soarelui, şi se păstrează în pungi de hârtie sau în saci de pânză, ţinuţi la loc uscat, pentru a se evita brunificarea. Din 4 kg plante proaspete se obţine 1 kg produs uscat, cu miros aromatic şi gust amar-astringent, uşor sărat.

Acţiuni terapeutice specifice

Plantele de coada-şoricelului, prelucrate sub diferite forme, au o mare valoare în tratarea multor afecţiuni, la persoane de toate vârstele.

În boli digestive:

- gastrite hiperacide, ulcer gastric şi duodenal, inflamaţii ale tractului gastro-intestinal;

- stimularea funcţiilor ficatului şi ale vezicii biliare, calmarea colicilor hepatici, insuficienţă biliară, dischinezie biliară, intensificarea secreţiei biliare de patru ori;

- ameliorarea digestiei, sindrom dispeptic cu indigestii cronice, colite, enterocolite, spasme gastro-intestinale, colici abdominale şi intestinale, crampe stomacale, balonări şi meteorism;

- hemoragii stomacale;

- colon iritabil;

- reglarea tranzitului (constipaţie, diaree);

- combaterea viermilor intestinali;

- norexie (lipsa poftei de mâncare).

La nivelul rinichilor se constată acţiuni benefice de prevenire a litiazei renale, colici renale, insuficienţă renală şi enurezis (urinare involuntară).

În afecţiunile respiratorii:

- tuse, bronşite, astm bronşic, răceli, friguri, pneumonie, hemoragii pulmonare, hemoptizie, tuberculoză pulmonară (în asociere cu cimbrişor şi muşeţel) şi cancer pulmonar;

- rinite, sinuzite, rinosinuzite alergice;

- stări febrile, hiperhidroză.

În bolile sistemului nervos:

- combate stările alergice, nevrozele, durerile de cap, crizele de epilepsie, ameţeli, insomnii, convulsii;

- întăreşte nervii;

- combate stările de nervozitate la fete în perioada de pubertate;

- combate astenia de primăvară, migrenele cauzate de schimbările vremii şi oboseala generală.

În afecţiunile cardiovasculare:

- intervine în cardiopatia ischemică, angina pectorală şi congestia cerebrală;

- reduce hipertensiunea arterială;

- reglează tulburările circulatorii datorate vârstei înaintate şi spasmele vasculare;

- restabileşte elasticitatea pereţilor venelor şi arterelor;

- reduce timpul de coagulare a sângelui, curăţă sângele şi intervine în leucemie.

În afecţiuni dermatologice:

- încă din Antichitate, coada-şoricelului a fost folosită în vindecarea plăgilor sângerânde provocate de tăieturi şi a ulceraţiilor persistente, fapt explicat prin proprietăţile antiseptice şi astringente.

Nu este exagerat să se spună că Achillea este un panaceu bine cunoscut în oprirea sângerării, combaterea infecţiilor pielii şi vindecarea multor afecţiuni ale pielii (dermatoze, răni greu vindecabile, arsuri, tăieturi, eczeme umede, plăgi purulente, acnee, pecingine, panariţiu, ulceraţii, varice, flebite, ulcere varicoase ale gambei, contuzii, regenerarea ţesuturilor lezate, urticarie, hemoroizi, fistule anale).

Efecte remarcabile se constată şi în tratamente contra reumatismului, artrite, artroze, osteoporoză şi gută.

La nivelul cavităţii bucale şi nazale intervine favorabil în stomatite, afte, hemoragii dentare, abcese dentare cu dureri, epistaxis (sângerări din nas).