Cum ţinem tensiunea arterială în frâu

Hipertensiunea arterială este una dintre cele mai răspândite boli ale omenirii, afectând aproximativ 20% din populaţia adultă. Boala constă în creşterea permanentă sau accidentală a presiunii de curgere a sângelui din ventriculul stâng spre sistemul arterial şi venos. Valorile normale ale presiunii arteriale sunt încadrate între 13 (valoarea maximă, sistolică) - 8 (valoarea minimă, diastolică) cmHg. Hipotensiunea este o afecţiune inversă hipertensiunii şi se manifestă prin scăderea permanentă a valorii tensiunii minime admise, şi anume 10 cm Hg tensiune sistolică şi 6 cm Hg tensiune diastolică. La persoanele cu vârsta peste 60 de ani, pragul hipotensiunii este considerat la valori sub 12 cm (maxima) şi 7 cm (minima).

▲ În România, statisticile arată că există două milioane de hipertensivi.

Hipertensiunea poate să apară încă din tinereţe. Până la 30-40 de ani apare hipertensiunea subacută, cauzată de unele stări tensionate, emoţii mari şi supraeforturi fizice şi intelectuale. Peste 40-50 de ani apare hipertensiunea oscilantă, cu modificări numai la presiunea sistolică, în cazul stărilor emotive sau la eforturi. După vârsta de 55-60 de ani se poate instala hipertensiunea fixă, cu valori permanent ridicate, cauzate de reducerea elasticităţii aortei şi instalarea aterosclerozei.

Unele persoane cu tensiune normală pot avea simptome de hipertensiune cauzate de emoţiile ivite în momentul măsurării tensiunii în cabinetul medical, cu valori mai mari decât cele constatate la domiciliu. Aceasta se numeşte „hipertensiune în halat alb“. De aceea, este necesară măsurarea tensiunii timp de 4-6 săptămâni, la diferite ore din zi şi în diferite locuri.

În majoritatea cazurilor, hipertensiunea este o afecţiune frecvent asimptomatică, fără manifestări distincte. Există, însă, şi cazuri în care hipertensiunea se manifestă prin dureri de cap, mai ales dimineaţa, vertij la ridicarea din pat, zgomote în urechi, sângerări din nas, apariţia unor puncte luminoase în câmpul vizual şi senzaţia de degete amorţite.

Principalele cauze ale declanşării bolii sunt mărirea debitului de sânge, creşterea rezistenţei vasculare periferice, ca urmare a vasoconstricţiei şi obturării vaselor în urma depunerii plăcilor de colesterol. La acestea se adaugă cauze ereditare, congenitale, endocrine, renale, obezitatea şi celulita, consum excesiv de cafea, ceai negru, tutun, stări tensionate şi chiar zgomote intense. S-a stabilit că un zgomot de 70 de decibeli, timp de o oră pe zi, poate mări substanţial tensiunea arterială, provocând palpitaţii puternice şi bătăi neregulate ale pulsului. Este, de asemenea, frecventă instalarea hipertensiunii la persoanele agresive, impulsive, precum şi la copiii supraponderali, care, ajunşi la maturitate, vor suferi de tensiune şi de alte tulburări cardiovasculare.

O tensiune netratată corespunzător poate fi un important factor de risc, întrucât evoluează, frecvent, spre afecţiuni agravante, ateroscleroză coronariană, cardiopatie ischemică, infarct miocardic, insuficienţă miocardică, accidente vasculare crebrale, arterite, hemoragii retiniene, stenoza carotidelor, insuficienţă renală cronică, pierderea graiului şi pareză. Din statistici rezultă că 50% dintre bolnavii hipertensivi suferă de cardiopatie ischemică, iar 20% mor de infarct cerebral.

Ceaiuri cu efect hipotensiv

Pentru normalizarea tensiunii arteriale se utilizează o medicaţie de durată, cu preparate hipotensive, hipotonice, diuretice, colagoge, coleretice şi calmante. Principalele medicamente antihipertensive, existente în farmacii, sunt de provenienţă vegetală (Hiposerpil, Hipazin, Raunervil), având în compoziţia lor reserpina, obţinută din planta numită Rauwolfia serpentina.

Alte tratamente se fac cu infuzii, decocturi sau tincturi, utilizate pe o lungă durată, chiar tot restul vieţii, în funcţie de starea bolnavului şi de evoluţia bolii. Au o mare eficienţă ceaiurile din:

- păducel (flori, frunze, fructe) pentru normalizarea tensiunii şi a ritmului cardiac;

- talpa-gâştii (herba), cu efecte sedative, hipotensoare în reglarea presiunii sângelui şi a ritmului cardiac;

- isop (herba), cu efecte vasodilatatoare în sistemul arterial;

- saschiu (frunze) - recomandat în hipertensiune şi ateroscleroză coronariană;

- sulfină galbenă (flori) pentru scăderea tensiunii prin dilatarea vaselor periferice;

- rozmarin (herba) pentru combaterea hipertensiunii, asociată cu retenţia hidrică şi unele afecţiuni hepatobiliare;

- traista-ciobanului (herba), pentru normalizarea tensiunii arteriale instalate la menopauză;

- mesteacăn (frunze), cu acţiune hipotensivă, prin eliminarea colesterolului depus pe pereţii vaselor;

- coacăz negru (frunze, fructe), care previne puseurile hipertensive, insuficienţa cardiacă şi angina pectorală.

Unele reţete includ vâscul ca remediu contra hipertensiunii şi a altor afecţiuni cardiace, dar prezenţa unor substanţe toxice determină anumite restricţii în folosire, fiind administrat numai în amestecuri, cu doze strict controlate.

Amestecurile de specii medicinale, cu acţiuni hipotensive şi în tonifierea cordului, includ plantele de mai sus, în anumite doze, la care se pot adăuga: coada-şoricelului, coada-calului, mentă, lavandă, salvie, anghinare, valeriană, arnică, măceşe, cimbrişor, sunătoare, brusture, preparate sub formă de infuzii, macerate şi lichioruri.

Sunt recomandate câteva preparate din apiterapie, cu efecte bune în normalizarea tensiunii: tinctură de propolis 30%, lăptişor de matcă, polen cu lăptişor de matcă, miere de albine cu sfeclă roşie, macerat din miere de albine cu propolis şi suc de usturoi şi mielită din miere de albine cu muguri de păducel, plop negru, coacăz negru, salcâm japonez, mesteacăn, piersici şi mere.

Usturoiul, vasodilatator şi hipotensiv

Pentru evitarea hipertensiunii şi redresarea la valori normale se impune un regim alimentar strict controlat, cantitativ şi calitativ, cu alimentaţie hipocalorică şi desodată (fără sare). În primul rând, se recomandă o cură de lungă durată (două luni) cu sucuri de legume (câte 50 ml suc de sfeclă roşie, morcov, pătrunjel, păstârnac, tomate), cu adaosul unei linguriţe de suc de usturoi, hrean şi lămâie, din care se beau câte 2-3 pahare pe zi.

Dacă nu există contraindicaţii pentru alte afecţiuni, se pot consuma zilnic câte 2-3 căţei de usturoi (cu 30 de minute înainte de mese), care influenţează favorabil ritmul şi contracţiile inimii, având un important rol vasodilatator şi hipotensiv. Usturoiul poate fi utilizat şi sub diferite forme farmaceutice (infuzie, decoct, tinctură). Efecte bune s-au constatat prin folosirea de fiertură cu teci uscate de fasole sau decoct din rădăcini şi frunze de pătrunjel, la care se adaugă puţin usturoi.

Uleiul de porumb dizolvă colesterolul sangvin

În fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, se bea o limonadă preparată din zeama unei lămâi, îndulcită cu zahăr sau miere de albine. O altă reţetă de casă constă din tocarea unei lămâi (inclusiv coaja), care se amestecă cu 10 g drojdie de bere şi se consumă, fracţionată, în două reprize. Tot dimineaţa (înainte de micul dejun) şi seara (înainte de culcare) se va consuma câte o lingură de ulei de măsline, porumb sau floarea-soarelui, care au efecte dietetice contra hipertensiunii, prin dizolvarea colesterolului sangvin şi a lipidelor serice. În cazuri mai grave, cu tensiuni peste 18-20 cm Hg, regimul alimentar prevede, săptămânal, o zi de cruţare numai cu legume şi fructe, iar la persoanele obeze cura se prelungeşte la 2-3 zile pe săptămână. În restul zilelor, se trece la o alimentaţie cu legume şi fructe, bogate în săruri de potasiu şi în vitamine, care degradează colesterolul din ficat şi din vasele sangvine. Dintre legumele şi fructele proaspete se recomandă a se consuma zilnic usturoi, ceapă, praz, salată verde, leuştean, mazăre, fasole (păstăi şi boabe), tomate, ţelină (rădăcini şi frunze), sfeclă roşie, hrean, pere, pepene verde, banane etc. Acestea asigură o bună funcţionare a arterelor prin conţinutul ridicat în fibre, vitamine şi elemente nutritive.

Sunt interzise: carnea de porc, raţă şi gâscă, mezeluri, afumături, grăsimi animale, prăjeli, vânat, peşte gras de crescătorie şi sărat, organe, conserve din carne şi peşte, brânzeturi sărate, caşcaval, gălbenuş de ou, condimente iuţi, murături, produse zaharoase, snacks-uri, fructe oleaginoase, cafea, tutun, ape minerale sodate, băuturi acidulate şi alcoolice.

Regimul de viaţă

Sub controlul permanent al familiei, se vor evita conflictele, solicitările nervoase, stresul, stările de anxietate, depresiile psihice, nopţile nedormite. De asemenea, se vor evita eforturile fizice şi intelectuale exagerate, precum şi sporturile de performanţă. Se impune un program echilibrat de muncă (maximum 6-8 ore pe zi), armonizat cu odihnă şi somn de 8-9 ore în fiecare noapte. Relaxarea zilnică se va face prin plimbări pe jos (circa 5 kilometri), în aer nepoluat, evitând sedentarismul.

▲ De ce apare hipotensiunea?

Când valoarea maximă variază între 9-11 cm Hg, starea de hipotensiune este suportată uşor, nu influenţează speranţa de viaţă şi nu necesită nici un tratament special, dar afectează oarecum calitatea vieţii, mai ales dacă se asociază cu oboseală şi cu rezistenţă scăzută la efort. Poate fi agravată de surmenajul fizic şi, mai ales, intelectual, stări emotive, infecţii acute sau ulcer gastroduodenal. Frecvenţa bolii este, în medie, de 5% la adulţi, femeile fiind mult mai expuse la riscul acestei îmbolnăviri.

Există cazuri în care tensiunea scade brusc cu 3-4 cm Hg sub valorile obişnuite, mai ales la persoane foarte slăbite şi denutrite, cu stări de şoc cardiovascular, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, tulburări de ritm cardiac, stenoză mitrală şi aortică, tumori cerebrale, insuficienţă a glandelor suprarenale, stări de denutriţie şi intoxicaţii tabagice, care necesită tratamente speciale. În unele cazuri, boala apare după dereglarea mecanismelor nervoase şi endocrine, care au rolul de a menţine normalitatea regimului de circulaţie sangvină.

Hipotensiunea este frecventă la fumătorii şi alcoolicii subponderali, precum şi la tinerii foarte slabi şi înalţi, cu greutatea corporală sub limitele normale. Boala se corelează şi cu crizele de arteroscleroză.

Simptomele de manifestare constau în puls slab, palpitaţii, transpiraţii excesive, tulburări de vedere cu steluţe în faţa ochilor, zgomote în urechi, răcirea membrelor, stări depresive, căscat, paloarea feţei, frecvente dureri de cap, oboseală permanentă, agitaţie, astenie, insomnii, ameţeli la ridicarea din pat şi pierderea cunoştinţei cu leşin (lipotimie). În unele cazuri particulare intervine pierderea potenţei sexuale.

Tincturi şi infuzii contra tensiunii scăzute

Pentru menţinerea hipotensiunii sub control sunt eficiente infuziile sau tincturile din câteva plante medicinale ca:

- rozmarin, vâsc, salvie, mentă, lemn dulce, ciuboţica-cucului, roiniţă, armurariu, ţintaură, ruşcuţă de primăvară, coajă de salcie şi mătase de porumb;

- tinctură de rozmarin, considerată ca etalon în tratamentul hipotensiunii ortostatice şi a sclerozei cerebrale, se prepară din 10 g de frunze macerate timp de 8-10 zile în 100 ml de alcool de 70 de grade şi se consumă câte 10-20 de picături, de 2-3 ori pe zi, timp de o lună. Se poate folosi şi vinul de rozmarin (3-5 linguri de frunze la un litru de vin alb , macerate timp de 5-6 zile), din care se consumă câte un păhărel zilnic;

- macerat din vâsc alb, preparat dintr-o linguriţă de frunze în 250 ml de apă rece, ţinut timp de 12 ore. Cura durează 5-6 săptămâni pe an, consumând câte 3 căni pe zi, două pe zi în următoarele două săptămâni şi o cană pe zi în ultima săptămână;

- decoct dintr-o linguriţă de flori şi frunze de păducel în 250 ml de apă rece; se fierbe 3-5 minute, se infuzează 10 minute, se strecoară şi se beau 12 căni, înainte de mese;

- infuzie: din amestec format din câte 30 g de coada-şoricelului (herba), rozmarin (frunze) şi păducel (flori). Peste trei linguriţe din acest amestec se toarnă trei căni de apă clocotită şi se lasă să infuzeze, acoperit, timp de 5-10 minute. Separat se face un macerat la rece din vâsc alb (trei linguriţe de frunze timp de 8 ore în 750 ml apă rece), care se amestecă cu infuzia caldă a celorlalte plante, se strecoară şi se beau 3 ceşti de ceai cald în cursul zilei;

- infuzie: din amestec, în părţi egale, de rozmarin (frunze), roiniţă (frunze), salvie (frunze), ciuboţica-cucului (herba), traista-ciobanului (herba) şi armurariu (fructe măcinate). Din amestec se ia câte o lingură la 200 ml de apă clocotită, se infuzează acoperit timp de 10 minute, se strecoară şi se beau câte două căni în fiecare zi, într-o cură de două-trei săptămâni;

- vin tonifiant: pentru inimă - dintr-un litru de must (roşu sau alb), 200 g pătrunjel frunze tocate mărunt şi 50 ml de oţet de mere; se fierbe 10 minute, se adaugă 200 g de miere de salcâm şi se fierbe din nou 5 minute. Se răceşte în vas acoperit, se strecoară şi se păstrează la rece în sticle brune, bine închise. Se consumă câte două linguri pe zi, iar în caz de crize se iau câte două linguri odată. Vinul tonic este indicat şi în cardiopatiile ischemice, insuficienţă cardiacă şi nevroze cardiace;

- decoct: din două cepe mici cu coajă şi 100 g de zahăr într-un litru de apă rece; se răceşte în vas acoperit, se strecoară şi se bea întreaga cantitate într-o zi, în stare rece, prin înghiţituri rare.

Un pahar de vin roşu, dimineaţa, ridică tensiunea arterială

Alimentaţia trebuie să fie bogată în cereale, legume şi fructe, dintre care nu pot să lipsească grâul germinat (2-3 linguriţe pe zi), ardeiul gras şi iute, mărarul, pătrunjelul, sfecla roşie, varza roşie, drojdia de bere proaspătă (câte o lingură pe zi timp de două săptămâni), fulgi de ovăz şi lăptişor de matcă (câte 10-20 mg de trei ori pe zi timp de două-trei săptămâni). De asemenea, nu trebuie să lipsească ceapa crudă sau sub formă de suc. Sfecla roşie reglează tensiunea arterială, fiind folosită sub formă de macerat (100 g rădăcină rasă în 500 ml de apă, timp de două ore), din care se consumă câte o treime din cantitate înainte de fiecare masă.

Pentru bolnavii hipotensivi sunt recomandate câteva cure pe an:

- cură cu suc de orz verde (3 pahare pe zi) timp de o lună pe trimestru;

- cură cu sucuri naturale de fructe şi crudităţi pe o durată de două luni, consumând zilnic următoarele produse: morcov (300 ml), spanac (90 ml), păstârnac (50 ml), ţelină (50 ml), sfeclă roşie (150 ml), castraveţi (120 ml), fasole verde (30ml) şi mere (300 ml).

În fiecare dimineaţă se ia o singură ceaşcă de cafea naturală sau un pahar cu vin roşu natural, care ridică valoarea tensiunii arteriale, iar pacientul se simte bine toată ziua, nu mai are dureri de cap, ameţeli, dispare starea de somnolenţă, iar randamentul fizic şi intelectual revine la normal. Se va evita excesul de alcool.

Regimul de viaţă

Se impune o muncă temperată şi ordonată, cu suficiente ore de somn, activitate fizică în aer liber, exerciţii fizice moderate şi sporturi adecvate vârstei, precum şi mers pe jos, ideal desculţ prin iarba îmbibată cu rouă. Urmează un masaj al membrelor şi duşuri de înviorare. Se vor evita surmenajul fizic şi intelectual, precum şi călătoriile cu avionul pe distanţe mari. Vacanţa se va face în staţiuni de odihnă situate la altitudini mai mari, mult mai indicate decât sejurul la mare. Pacientul va face exerciţii de respiraţie circa 10 minute, de trei ori pe zi, cu inspiraţie profundă pe nas timp de 7 secunde şi expiraţie prelungită pe gură, tot 7 secunde. După aceste expiraţii, plămânii se golesc de aerul viciat, iar oxigenul proaspăt inspirat va pătrunde în toate alveolele pulmonare.

Pacientul hipotensiv va renunţa definitiv la fumat, iar la trecerea din poziţia culcat (clinostatică) la poziţia verticală (ortostatică) va sta câteva secunde pe marginea patului, pentru adaptarea organismului la această schimbare, evitând, astfel, senzaţia de ameţeală sau pierderea cunoştinţei. Ca atitudine generală se recomandă o permanentă împăcare cu sine, reglând aspiraţiile în funcţie de posibilităţile de realizare.