Cura cu ienupăr, cel mai bun medicament în sezonul rece

Proprietăţile terapeutice ale fructelor de ienupăr au fost cunoscute încă din Antichitate. De-a lungul istoriei, uleiul esenţial de ienupăr a avut un rol major în timpul epidemiilor de ciumă, holeră şi febră tifoidă, fiind considerat un panaceu pentru toate bolile.

În iernile aspre de la munte, cu geruri cumplite şi viscole puternice, un copăcel spinos, veşnic verde, sfidează aceste condiţii nefavorabile din natură şi are o imensă rezervă de energie, care îi permite să-şi continue procesele de maturare a fructelor în tot timpul iernii, când alte specii vegetale intră într-o stare profundă de repaus hibernal. Este vorba de ienupăr, cunoscut sub denumirea ştiinţifică de Juniperus communis, plantă ale cărei fructe mature asigură proprietăţile terapeutice specifice.

Fructele mature, proaspete sau uscate, au fost utilizate din toate timpurile pentru proprietăţile lor diuretice. Mulţi specialişti au urmărit efectele curelor de durată în vindecarea diferitelor boli interne. Cea mai cunoscută este cura Kneipp, care constă din mestecarea, în prima zi, pe stomacul gol, a patru boabe uscate şi zdrobite, după care creşte doza zilnică cu câte un fruct, până în ziua a 12-a, când se vor lua 15 boabe; în continuare se scade doza cu câte o boabă zilnic, până se ajunge la patru fructe consumate. Pe parcursul curei nu se consumă deloc carne, prăjeli şi alimente conservate.

Rezultatele acestor cure sunt deosebit de favorabile în tratarea unui mare număr de afecţiuni:

- boli renale (litiază renală, cistită cronică, poliurie, uremie, albuminurie, hidropizie, uretrită gonococică, prostatită, edeme renale), datorită proprietăţilor diuretice, antiseptice şi dezinfectante. Efectul vindecător creşte în cazul combinării fructelor de ienupăr cu herba de coada-calului şi mătase de porumb;

- boli pulmonare (bronşite cronice şi acute, catar pulmonar, răceli, tuse, infecţii pulmonare, fluidizarea secreţiilor bronşice, TBC-pulmonar), ca urmare a efectelor expectorante, antitusive, bactericide, sudorifice şi bronhodilatatoare;

- boli ale aparatului digestiv (afecţiuni gastrointestinale, hepatită, pancreatită, ciroză hepatică, ascită, dischinezie biliară, litiază biliară, colici, enterocolite, crampe stomacale, balonări, diaree, dizenterie, vome, anorexie, hemoroizi, helmintiază), la care eficienţa tratamentelor este datorată proprietăţilor stomahice, gastrice, carminative, astringente, antispastice, aperitive, eupeptice şi tonice. Pentru a mări eficienţa se adaugă o linguriţă de pulbere de creţişoară şi coada racului, care sunt puternic astringente şi absorbante;

- tulburări nervoase (nevroze, alergii, migrene, depresii psihice, stări angoase, anxietate), pentru care o cură de durată mai mare poate avea efecte psiho-stabilizante şi anxiolitice;

- dereglări cardiovasculare (hipertensiune arterială, ateroscleroză, bradicardie), în care acţionează cu însuşiri hipotensive şi depurative la nivelul sângelui;

- boli reumatismale cu acţiuni în spondiloză, lumbago, artroză şi gută;

- afecţiunile metabolice (diabet zaharat, obezitate, celulită, dereglări hormonale, inclusiv reţinere de apă în ţesuturi) sunt tratate prin cure cu fructe de ienupăr. În aceste cazuri, cura Kneipp este repetată de trei-patru ori pe an şi se completează, timp de trei zile consecutiv, cu două-trei linguri de tinctură de ienupăr într-un pahar cu apă;

- în bolile canceroase, curele cu boabe de ienupăr, repetate de două-trei ori pe an, cu pauze de şapte zile între ele, acţionează, cu rol adjuvant, în combaterea limfomului malign Hodgkin, în cancere genitale, pulmonare şi dermatice, având şi efecte stimulatoare asupra sistemului imunitar.

Infuzia sau decoctul din boabe de ienupăr (două linguriţe fructe uscate la 200 ml apă), din care se iau patru linguri pe zi, cu efecte în:

- afecţiuni renale, vezicale şi genitale, litiază renală, edeme renale la picioare, colici nefritice, cistite, infecţii renale;

- boli digestive (ascită, ciroză, hepatită cronică sau acută, colite şi enterocolite, aerofagie, dispepsii de fermentaţie, excitarea sucurilor gastrointestinale, fortificarea aparatului digestiv, mărirea poftei de mâncare);

- afecţiuni pectorale, gripă, guturai, bronşită cronică şi acută;

- stări reumatismale, spondiloză, gută;

- eliminarea toxinelor şi curăţirea sângelui din organism prin efecte depurative şi sudorifice, într-o cură de primăvară cu adaos de urzică vie şi păpădie.

Uleiul eteric de ienupăr, luat în doză de 2-4 picături puse pe zahăr, de 3 ori pe zi, într-o cură de 3 săptămâni, are efecte dezinfectante, diuretice şi spasmolitice la nivelul căilor renale, digestive şi respiratorii, îndeosebi în litiaza urinară, cistite, dispepsii, icter, fermentaţii, balonări, anorexie, bronşite.

Tinctura de ienupăr, preparată din 20 g fructe uscate şi măcinate puse la macerat în 200 ml alcool 400 timp de 10-14 zile, se strecoară şi se consumă câte 20 de picături, pe stomacul gol, de trei ori pe zi, în combaterea unor boli cum ar fi litiaza renală (mai ales urică), cistită, nefrită, pielonefrită, uretrită, infecţii genito-renale cu infrabacteriile Chlamidya sau stafilococi, hepatită cronică, pericardită şi obezitate.

Vinul de ienupăr se prepară din 50 g fructe uscate şi măcinate care sunt ţinute două săptămâni la macerat în 750 ml vin alb şi 250 ml alcool 700; se consumă zilnic câte trei păhărele de 50 ml, la mesele principale, având efecte diuretice şi fortifiante în inflamaţii ale căilor urinare, litiază renală, edeme cardiorenale, steatoză hepatică şi splenică, tuse rebelă, astm şi gută.

Atenţie! În tratamentele interne cu preparate din ienupăr se impun unele precauţii în stabilirea dozelor şi a duratei de aplicare la bolnavii care suferă de nefrită acută, inflamaţii renale şi blocaj renal.

Sunt eficiente şi inhalaţiile cu ulei esenţial (5-10 picături) într-un vas cu apă clocotită, fluidificând secreţiile bronşice şi având efecte favorabile în tuse, gripă şi guturai.

Extractul uleios de ienupăr se obţine prin fierberea timp de două-trei ore, pe baia de apă, a unui amestec, în părţi egale, din fructe zdrobite de ienupăr şi ulei de floarea-soarelui; se foloseşte la frecţii (două-trei ori pe zi) în caz de reumatism, lumbago şi nevralgii dureroase, după care se diluează folosind 10 ml ulei la un litru de alcool.