Descoperirea mediului înconjurător şi mijloacele de comunicare la copil

Descoperirea mediului înconjurător, a spaţiului în care trăieşte şi se deplasează sugarul se află în relaţie directă cu dezvoltarea tonusului posturo-locomotor. Dezvoltarea şi perfecţionarea vederii şi a posibilităţilor de a sta în şezut, de a se ridica în picioare, de a merge, lărgirea orizontului vizual şi dezvoltarea auzului îi permit şi mai bine orientarea în spaţiu. Aceasta devine activă concomitent cu dezvoltarea gândirii, prin acumularea de observaţii şi experienţe, dar şi prin raţionamentele simple făcute la această vârstă.

Descoperirea obiectelor este dependentă, în mare măsură, de dezvoltarea impulsurilor motorii şi ale văzului. La 4-5 luni, sugarul ţine un obiect în mână, pe care îl fixează şi-l urmăreşte cu interes. Către 6 luni, el duce obiectele la gură şi este capabil să treacă un obiect dintr-o mână în cealaltă. Între 7-8 luni, sugarul poate să caute şi să apuce un obiect în mâna întinsă. Spre vârsta de un an, poate prinde un obiect, poate să-l lase şi să-l arunce din mână. Tot la această vârstă, el recunoaşte obiectele şi este bine iniţiat în folosirea unor obiecte uzuale: biberoane, căniţă, linguriţă, şerveţel, jucării.

La sugarul mic, starea emoţională se manifestă prin mişcări globale ale corpului, membrelor şi mimicii, răspunzând prin plâns la situaţiile ce nu-i convin. După 3 luni, prin mimică, sugarul îşi exprimă sentimentele de bucurie sau de frică, dar îşi poate manifesta şi unele dorinţe. Treptat, se dez-voltă gesturile de a refuza sau de a dori un obiect.

Limbajul este cel mai important mijloc de comunicare, gânguritul fiind prima treaptă de manifestare a acestuia, la vârsta de 2-3 luni. Sunetele silabice sunt emise către vârsta de 5-6 luni, ca o dezvoltare a gânguritului, sunetele fiind repetate apoi în mod susţinut. Ulterior, silabele sunt dublate, luând, astfel, naştere primele cuvinte.

Vocabularul copilului se dezvoltă lent până la un an şi jumătate-doi ani. De-abia după această vârstă limbajul se îmbogăţeşte foarte mult. În această perioadă, este foarte important ca membrii familiei să încurajeze vorbirea şi să corecteze copilul atunci când pronunţarea cuvântului nu este corectă.

Construcţia propoziţiilor este precedată de asocierea a două şi, foarte rar, a mai multor cuvinte. De-abia după vârsta de trei ani limbajul copilului devine gramatical.

În cursul perioadei de formare şi dezvoltare a limbajului, are loc formarea şi dezvoltarea a numeroase deprinderi. O importanţă deosebită o are prezenţa permanentă a persoanelor adulte lângă copil, persoane care, cu calm, răbdare, înţelegere, dragoste reţinută, cunoştinţe educative, vor contribui la îmbogăţirea limba-jului şi a formării sunetelor.