Persoanele care petrec în timpul zilei mai mult de zece ore și jumătate stând pe scaun sau întinse pe canapea au un risc crescut de insuficiență cardiacă, infarct sau accident vascular cerebral chiar dacă în re
Despre afecţiunile inflamatorii ale pleoapelor
Pleoapele sunt formaţiuni musculo-cutanate mobile care protejează globul ocular. Între marginile lor libere există fanta palpebrală, limitată înăuntru şi în afară de două unghiuri: unghiul palpebral intern şi unghiul palpebral extern. La nivelul pleoapelor pot apărea diverse afecţiuni inflamatorii. Despre câteva dintre acestea vom vorbi în rubrica de azi.
Eczema pleoapelor este o afecţiune inflamatorie întâlnită la nivelul pleoapelor, putându-se asocia cu o conjunctivită cronică. Factorii alergizanţi pot fi infecţioşi: praf, poluare, produse medicamentoase, raze ultraviolete. Eczema pleoapelor se prezintă sub două forme: - eczema uscată, în cazul căreia tegumentul este uscat, de culoare roşie şi în care persistă mâncărimea; - eczema umedă: pe fondul unei eczeme uscate apar vezicule care se sparg, lăsând în urmă o suprafaţă umedă, care se va acoperi ulterior cu cruste. Ca tratament se recomandă îndepărtarea alergenilor externi şi eventualele surse de alergeni interni. Local, se recomandă o igienă riguroasă şi, bineînţeles, tratamentul recomandat de medicul specialist oftalmolog. Erizipelul pleoapei reprezintă o dermatită streptococică ce apare în urma unei leziuni traumatice a pielii pleoapelor sau ca urmare a unei infecţii a căilor lacrimale sau nazale. Manifestările apar după o perioadă de incubaţie de 4-8 zile, cu febră, cefalee, greţuri, iar local se constată mărirea pleoapelor, dureroasă la presiune, pielea este roşie şi pe acest fond apar câteva vezicule. De aceea, este necesară prezentarea la medicul oftalmolog şi administrarea unui tratament recomandat de acesta. Furunculul pleoapei apare sub forma unei mici colecţii purulente. În cazul în care se încearcă evacuarea conţinutului, se poate complica cu tromboflebita venelor oftalmice sau chiar a sinusului cavernos. Şi în acest caz prezentarea la medicul oftalmolog este obligatorie, pentru a se evita complicaţiile enumerate mai sus. Abcesul palpebral apare, în special, la nivelul pleoapei superioare, după o leziune cutanată infectată cu stafilococ. Se întâlneşte după escoriaţii, plăgi, hematom al pleoapei, epilarea sprâncenelor şi, mai rar, prin propagare de la o infecţie de vecinătate (o sinuzită). Din punct de vedere clinic, la nivelul pleoapei apare o umflătură, iar prezentarea la medicul oftalmolog este obligatorie. Herpesul palpebral este o afecţiune virală ce apare în cadrul unei stări febrile (gripă, pneumonie, enterocolită, meningită). La nivelul pleoapei se pot observa mici vezicule, pline cu un lichid clar. Aceste vezicule se sparg, acoperindu-se de cruste galbene, care se elimină în timp, lăsând piele uşor colorată. Boala este însoţită de mâncărimi şi de mărirea în volum a ganglionilor din vecinătate, care sunt dureroşi. Afecţiunea are caracter recidivant, de aceea persoanele afectate trebuie să se adreseze de urgenţă medicului specialist.