Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Despre efectele terapeutice ale afinului
Afinul a fost cunoscut încă din Antichitate, mai ales pentru efectele în tratarea diabetului şi a afecţiunilor cardiovasculare, dar şi pentru proprietăţile sale în tratarea unor boli de natură infecţioasă.
Frunzele afinului au acţiuni antidiabetice, hipoglicemiante, astringente, bacteriostatice, uşor diuretice şi antiseptice urinare, iar fructele au proprietăţi astringente, antidiareice, antidizenterice, antiseptice intestinale, antiputride, stomahice, antihelmintice, cicatrizante gastrice şi intestinale, antihemoragice, vasoprotectoare, antiinflamatoare, antisclerotice, fluidifiante ale sângelui, vitaminizante şi amelioratoare ale vederii nocturne. Formele de utilizare: - infuzie sau decoct din 3 linguriţe frunze uscate la 500 ml apă; se infuzează 10 minute, se strecoară, se îndulceşte cu zaharină şi se beau două ceaiuri călduţe pe zi, cu 30 de minute înainte de mesele principale, de către bolnavii de diabet zaharat complicat cu afecţiuni dermatologice (prurigo, ulceraţii trofice), ulcer gastric (provocat de stres, alcooluri tari, oţet sau medicamente), tuse, infecţii renale şi la menţinerea supleţii tonusului vaselor sanguine; - decoct concentrat din 50 g frunze uscate la 1 litru apă rece; se fierbe 5 minute, se infuzează 15 minute, se strecoară şi se foloseşte sub formă de gargară în afecţiunile bucale (stomatite, afte, faringite) sau sub formă de comprese, în arsuri, eczeme, hemoroizi, cuperoză şi inflamaţii ale ochilor; - infuzie din 3 linguriţe fructe uscate la 500 ml apă clocotită, la care se pot adăuga frunze de mentă, flori de muşeţel şi coajă de stejar; se bea întreaga cantitate neîndulcită şi fracţionată în 3 reprize; - decoct concentrat din două linguri fructe zdrobite la 400 ml apă rece, care se fierbe 30 de minute la foc moderat; se bea întreaga cantitate fracţionată în 3 reprize pe zi (contra diareei şi dizenteriei) sau se foloseşte sub formă de gargară în inflamaţii ale mucoasei bucale (faringite, stomatite, afte). În uz extern, se foloseşte sub formă de cataplasme pe eczeme şi răni hemoragice sau comprese pe inflamaţii hemoroidale; - decoct cu amestec de plante: 30 g fructe uscate, 10 g frunze de mure de pădure, 10 g frunze de urzică, 10 g teci de fasole, 10 g caprifoi; se ia o lingură de amestec la 250 ml apă şi se lasă la macerat 8 ore. Apoi se fierbe până dă în clocot şi se consumă cu 30 de minute înainte de masă; - tinctură din o parte fructe zdrobite la cinci părţi alcool 400; se lasă la macerat 10-14 zile, agitând zilnic, şi se trece în sticluţe brune, bine închise, pentru a fi consumată câte un păhărel înainte de mese, în caz de diaree, dizenterie şi oxiurază. - suc de afine obţinut prin stoarcerea fructelor şi strecurare, pentru a fi folosit sub formă de gargară, tamponări sau spălături contra afecţiunilor buco-faringiene, având efecte astringente şi antiseptice. În tratamente interne este indicat în infecţiile intestinale (enterite, colite, diaree, dizenterie, putrefacţii intestinale, colibaciloză), ca dizolvant al acidului uric în exces şi în stimularea vederii nocturne; - pulbere din fructe uscate şi măcinate, din care se consumă câte un vârf de cuţit, la intervale de două ore, pentru a combate diareea; - fructe proaspete (300-350 g/zi) sau fructe uscate (100 g/zi), consumate în caz de diabet zaharat, diaree, dizenterie, reglarea scaunelor, enterocolite, încetarea fermentaţiilor intestinale, eliminarea gazelor, vindecarea stomatitelor, infecţii renale, reducerea inflamaţiilor hemoroidale şi restabilirea poftei de mâncare.