Despre multiplele utilizări ale cătinei albe în fitoterapie

Prin conţinutul ridicat în polivitamine şi alte substanţe bioactive, cătina albă a devenit o sursă vegetală foarte mult cercetată pe plan mondial, în vederea valorificării atât la nivel industrial, cât şi casnic. Sectoarele de aplicabilitate a produselor din cătină sunt foarte diverse, folosind, în primul rând, fructele (proaspete sau uscate), precum şi alte organe ale plantelor (frunze, muguri, seminţe, scoarţă). Prin aceste produse se pun în valoare componentele biochimice din plante care s-au dovedit a avea efecte spectaculare în medicina umană şi veterinară, în industria alimentară, cosmetică şi zootehnie.

În tratamentele medicale, cătina albă se administrează, atât intern, cât şi extern, sub diferite forme: infuzii, decocturi, sucuri, siropuri, miere, uleiuri sau fructe proaspete şi uscate, toate cu eficienţă ridicată în tratamentele preventive şi curative ale diferitelor boli.

Nu se poate neglija faptul că, în ultimul timp, cătina a devenit o mare speranţă de vindecare pentru foarte multe persoane cu boli grave. Rezultatele clinice obţinute cu derivatele din cătină constituie o garanţie ştiinţifică a eficienţei acestui minunat dar al naturii pentru tămăduirea multor afecţiuni.

Preparate pentru uz intern:

- infuzia de cătină: se prepară din două linguriţe fructe sfărâmate la 250 ml apă clocotită; se infuzează acoperit până la răcire, se strecoară şi se beau două-trei căni pe zi, după mesele principale, ca sursă importantă de vitamine, cu efecte în combaterea unor boli ca scorbut, hepatită epidemică şi cronică, gripe, nevroze, astenie, diaree, reumatism, gută, stări de convalescenţă, lipsa poftei de mâncare şi unele boli de piele;

- infuzia din amestec de cătină, soc, urzică şi coada-calului, din care se consumă câte două căni pe zi, într-o cură de 1-2 săptămâni, având efecte energizante şi depurative la persoane anemice, mai ales în timpul sezonului de iarnă;

- decoctul din două linguri fructe zdrobite la 500 ml apă; se fierbe 2-3 minute, se infuzează 25-30 de minute, se îndulceşte cu miere de albine şi se beau două căni pe zi, fracţionate în înghiţituri rare, pentru tratarea aterosclerozei, pentru dureri de stomac şi ulceraţii ale pielii;

- sucul din fructe proaspete şi bine coapte se prepară prin zdrobire şi stoarcere în prese cu site din plastic sau din materiale inoxidabile, pentru îndepărtarea sâmburilor. Se adaugă zahăr în cantitate egală cu a sucului şi se fierbe uşor, timp de 15 minute. Sucul încă fierbinte se toarnă în sticle încălzite şi se păstrează la frig timp de două săptămâni. Pentru o durată de păstrare mai mare, cantitatea de zahăr va depăşi cu 50% cantitatea sucului sau se adaugă benzoat de sodiu (0,2 la mie). Dacă se prepară prin presare la rece, sucul îşi păstrează nealterate toate vitaminele. Se consumă câte trei linguri pe zi în caz de gripă (asociat cu miere de albine şi polen), la tratarea scorbutului şi ca reconfortant în timpul iernii.

- sucul din amestec de fructe (cătină, afine, mure etc.), eventual cu adaos de suc de grepfrut şi spirale din coajă de citrice, se îndulceşte cu zahăr după gust şi se serveşte în pahare ornate cu felii de grepfrut sau cu spirale din coajă de lămâie sau portocale, adăugând apă minerală după gust. Seminţele şi pieliţele rămase după centrifugare nu se aruncă, ci se usucă, se macină fin şi se consumă câte o linguriţă la două-trei zile, cu efecte vitaminizante.

Siropul de cătină, recomandat în caz de urticarie

- siropul de cătină se prepară din 750 g fructe prospete şi zdrobite în storcătorul de fructe, care se fierbe în doi litri de apă şi se infuzează acoperit până la răcire. După răcire se strecoară, se adaugă 1 kg zahăr şi trei linguriţe suc de lămâie şi se toarnă în sticle bine închise, unde se păstrează la loc răcoros şi întunecos. Se consumă câte trei-cinci linguriţe pe zi în urticarie, boli ale capilarelor şi ca tonifiant în lunile de iarnă pentru bătrâni, copii şi gravide.

- siropul asortat de cătină, mere şi pere: se taie fructele în felii şi se ţin două-trei minute în apă clocotită; după răcire se pun în borcane, în straturi alternative cu fructe de cătină. Se toarnă deasupra sirop concentrat (25-30% zahăr), folosind zeama în care au fiert fructele. Urmează pasteurizarea timp de 10 minute în baia de apă, fără a ajunge la fierbere şi se păstrează la loc răcoros.

- mierea de cătină se prepară din fructe proaspete sau uscate şi centrifugate pentru zdrobire şi separarea seminţelor. Se amestecă, într-un vas, cu cantităţi egale de miere polifloră. Se toarnă în borcane care se închid cu capac ermetic şi se ţin la rece. Se consumă zilnic câte una-trei linguriţe, având efecte multiple în întărirea sistemului imunitar, stimularea activităţii intelectuale, îmbunătăţirea activităţii cardiace la persoanele în vârstă, blocarea metastazelor maligne şi combaterea efectelor stresului.

Brânza de cătină, parte din dieta diabeticilor

- uleiul de cătină se prepară din fructe uscate şi ultrafin pulverizate, care se amestecă cu o cantitate egală de ulei de floarea soarelui. După 24 şi 48 de ore se îmbogăţeşte uleiul cu încă 50% din doza de fructe. Se strecoară prin pânză deasă, se conservă la loc răcoros şi întunecat şi se consumă astfel: la copiii peste vârsta de 1 an se dau câte 5 picături de 3 ori pe zi; la adulţi se administrează în cure de câte o lună, de două-trei ori pe an, consumând câte 20-60 de picături de trei ori pe zi, în funcţie de stadiul maladiei şi de reactivitatea organismului. Dacă se folosesc fructele proaspete sau congelate, se face o presare prin centrifugare şi apoi separarea fazei apoase, obţinând un ulei foarte bogat în polivitamine (A, C, E).

- brânza de cătină se prepară din 100 g brânză proaspătă, care se amestecă cu 125 ml suc din fructe de cătină şi 15 g miere polifloră. Se consumă în tratamentul bolilor digestive, hepatice, diabetice, renale şi circulatorii, precum şi la persoanele cu obezitate şi celulită.

- fructele proaspete sau conservate prin congelare (25/50 g pe zi), precum şi fructele uscate şi măcinate fin (5-10 g pe zi) se consumă la intervale de 2-3 zile, având efecte în avitaminoze, hipovitaminoze, convalescenţe şi pentru creşterea rezistenţei la eforturi fizice şi intelectuale, la sportivii de performanţă, alpinişti, metalurgişti, mineri, militari şi la lucrătorii care muncesc în condiţii de temperaturi extreme.

O cură de fructe proaspete este indicată la persoanele care consumă cantităţi mari de alcool, cafea şi alimente semipreparate cu carne. De asemenea, are efecte în scăderea colesterolului din sânge şi la stoparea căderii părului.

- decoctul din frunze mărunţite şi uscate se consumă câte o linguriţă de 2-3 ori pe săptămână, la persoanele cu stări depresive şi anxioase.

Tratamente externe:

- infuzie concentrată din 200 g fructe la 1 litru apă clocotită, care se strecoară în apa de baie;

- cataplasme din fructe proaspete, care se lasă în apă timp de 24 ore, într-un vas acoperit, după care se zvântă două ore şi se zdrobesc, obţinând o pastă. Aceasta se aplică pe o bucată de tifon umezită cu apă caldă şi se pune timp de 2-3 ore pe zonele dureroase provocate de reumatism cronic;

- uleiul de cătină, separat prin presarea fructelor proaspete, este bogat în carotenoizi şi vitamine liposolubile şi se foloseşte cu eficienţă în prevenirea şi tratarea unor afecţiuni ale pielii (eczeme, plăgi, infecţii, arsuri, degerături). Datorită efectelor antiinflamatoare şi calmante, uleiul este recomandat şi în ameliorarea durerilor reumatice. În cosmetică este mult folosit pentru redarea flexibilităţii pielii, revitalizarea şi înfrumuseţarea tenului.

- unguentul de cătină se aplică prin ungere zilnică, pentru protejarea pielii de acţiunea nocivă a unor radiaţii.

Gemul de cătină, plin de vitamine

În scopuri alimentare, fructele de cătină sunt prelucrate, industrial sau casnic, sub formă de sucuri, siropuri, compoturi, sosuri, flip răcoritor, dulceţuri, şerbeturi, gemuri, jeleuri, marmelade, îngheţate, vinuri şi lichioruri.

În practică, cel mai frecvent se prepară gemul de cătină obţinut din 1,250 kg fructe proaspete, care se opăresc cu apă fierbinte până la stare păstoasă. După răcire se trece prin sită pentru separarea seminţelor, iar pasta se amestecă cu 750 g zahăr. Se fierbe lent până la consistenţă dorită, iar după răcire se toarnă în borcane şi se depozitează.