Despre proprietăţile terapeutice ale eucaliptului

Frunzele de eucalipt, prin conţinutul ridicat în eucaliptol, au efecte antiseptice, bactericide, antifungice, antivirale, antifebrile, expectorante, sudorifice, astringente, hemostatice, cicatrizante, emoliente, antiastmatice, digestive, aperitive, antinevralgice, antireumatice şi antisalmonelice, fiind intens utilizate în medicina naturistă.

În bolile aparatului respirator, prin proprietăţile antivirale şi expectorante, frunzele de eucalipt sunt folosite în majoritatea afecţiunilor respiratorii acute sau cronice (tuse, gripă, guturai, răceală, laringită, faringită, sinuzită, rinită, bronşită, astm bronşic, angină, pneumonie, pleurezie şi chiar tuberculoză pulmonară). Prin deblocarea căilor respiratorii şi fluidificarea secreţiilor are loc uşurarea respiraţiei şi reducerea crizelor de febră intermitentă, cu scăderea temperaturii corpului.

Tratamentele se fac cu:

- infuzie din două linguri frunze uscate la 200 ml apă clocotită;

- tinctură în alcool 400 (se iau câte 50 de picături în 100 ml apă rece de 4-5 ori pe zi);

- sirop preparat din 20 g frunze infuzate în 300 ml apă clocotită; după strecurare se adaugă 300 g zahăr, se reîncălzeşte până devine siropoasă şi se consumă câte 4-6 linguri pe zi, ca expectorant şi antiseptic respirator;

- pulbere din frunze uscate şi măcinate fin (se ia câte un vârf de cuţit de 2-3 ori pe zi, înainte de mese, eventual în puţină miere);

- ulei eteric (3-5 picături în 30 ml apă), cu rol în fluidificarea şi eliminarea secreţiilor bronşice;

- ulei eteric pentru masajul zilnic pe piept, spate şi pe gât;

- inhalaţii timp de 10 minute cu vapori din infuzie de frunze (100 g la un litru apă, adăugând câteva picături de ulei eteric), pentru dezinfectarea căilor respiratorii superioare.

În bolile aparatului digestiv sunt importante proprietăţile astringente şi efectele vermifuge (contra viermilor intestinali), precum şi acţiunile antimicrobiene (în caz de diaree şi dizenterie). Se recomandă infuzie (15 g frunze uscate la 1 litru apă clocotită) din care se consumă câte două ceşti pe zi, între mese, având efecte în atoniile stomacului, care duc la pierderea poftei de mâncare.

În diabetul zaharat este indicat decoctul din 15 g frunze uscate la 1 litru apă; se fierbe până când scade la jumătate din volum şi se bea întreaga cantitate în cursul zilei.

În afecţiunile reumatismale, artrite reumatoide şi poliatroze se utilizează sub formă de comprese cu decoct din frunze sau ulei eteric, aplicate atunci când simptomele sunt agravate de vremea rece.

În bolile dermatologice, eucaliptul are numeroase aplicaţii sub formă de ulei eteric, infuzie, decoct şi băi locale, datorită acţiunii antiseptice şi antihemoragice. Se foloseşte în tratarea unor răni, arsuri (inclusiv solare), tăieturi, herpes, ulceraţii, plăgi, eczeme suprainfectate, inflamaţii, prurit de diverse etiologii, infecţii nazale, scurgeri de urechi (otite), inflamaţii de rect şi înţepături de insecte (ţânţari, muşte). Se aplică sub formă de spălături, comprese, loţiuni, băi generale şi locale (cu 10-15 picături la cadă).

Masajul cu ulei are efecte în ameliorarea durerilor musculare prin creşterea fluxului sanguin local.

Loţiunile capilare cu infuzie din frunze activează creşterea părului.

Contra înţepăturilor de insecte se utilizează uleiul (5 picături la o cană de apă), cu care se tamponează pielea afectată.

Atenţie ! La doze excesive, uleiul de eucalipt poate provoca reacţii de sensibilizare gastrică, cu greaţă, vărsături, indigestii, dureri de cap, vertij, hipotensiune, hipotermie şi chiar efecte de intoxicare, cu semne de cianozare şi delir. La ingerarea a peste 10 ml ulei eteric doza poate fi letală. Este contraindicat la copiii mai mici de 12 ani, la gravide, la mame care alăptează şi la persoane cu afecţiuni digestive şi hepatice grave, întrucât cineolul din ulei poate induce stări de convulsie.