Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Sănătate Diversificarea alimentaţiei sugarului

Diversificarea alimentaţiei sugarului

Un articol de: Doina Dumitriu - 15 Mai 2008

Este o certitudine faptul că laptele uman este alimentul ideal pentru nou-născut şi sugarul mic. Totuşi, acesta nu este un aliment complet, deoarece aduce o cantitate insuficientă de vitamina D, care va trebui completată foarte de timpuriu şi în mod susţinut. Administrarea vitaminei D se va face per os, din a şaptea zi de la naştere, zilnic, şi până la vârsta de 1 an şi jumătate. După această vârstă şi până ce copilul merge la şcoală şi chiar după aceea, vitamina D se va administra tot pe cale orală, în perioada 1 octombrie-30 aprilie.

Laptele uman conţine şi o cantitate insuficientă de fier, care, la început este bine tolerată de sugar, prin rezervele sale hepatice, dar nu şi de către prematur sau de către sugarul bolnav, care solicită un aport suplimentar de fier. Este ştiut că aceste carenţe sunt mult mai accentuate la sugarul alimentat artificial.

Pe măsură ce sugarul creşte, laptele matern, prin conţinutul său proteic şi de săruri minerale, devine nesatisfăcător pentru acoperirea nevoilor, mereu crescânde, ale acestuia.

Un alt inconvenient este acela că laptele matern, cât şi cel de vacă au un conţinut caloric limitat şi, prin urmare, nu pot acoperi nevoile energetice ale sugarului decât printr-o administrare în cantităţi foarte mari.

O alimentaţie corectă a sugarului determină şi dezvoltarea capacităţii lui digestive şi, respectiv, a toleranţei digestive, permiţându-se o îmbunătăţire treptată a posibilităţilor lui de alimentaţie.

Din acest punct de vedere, perioada de sugar este o etapă de intense transformări, de trecere treptată de la alimentaţia exclusiv lactată, cu lapte matern, prin diversificarea alimentaţiei şi înţărcare, spre alimentaţia omnivoră şi deprinderea masticaţiei, odată cu apariţia primei dentiţii.

La sugarul alimentat natural, diversificarea va începe după împlinirea vârstei de 6 luni, iar pentru sugarul alimentat artificial, diversificarea se iniţiază după împlinirea vârstei de patru luni.

Cum se face diversificarea alimentaţiei

Diversificarea constă în înlocuirea treptată a unor mese exclusiv de lapte cu alte preparate îmbogăţite, lactate sau nelactate.

Se înţelege, astfel, prin diversificare, tocmai această renunţare la câte o masă de lapte matern sau un alt lapte simplu, în favoarea altui preparat, în concordanţă cu capacitatea digestivă a sugarului şi cu un aport nutritiv mai crescut. Alimentul nou se va introduce numai în condiţiile unei stări bune de sănătate şi în cantităţi progresive, evitându-se introducerea concomitentă a două sau mai multe alimente noi.

Alegerea primului aliment solid se individualizează în funcţie de particularităţile de dezvoltare ale sugarului. La sugarii cu dezvoltare ponderală bună, se începe cu piureul de fructe sau cu supa de legume. Când greutatea sugarului este sub normele vârstei sale, se preferă făinosul cu lapte. În alimentaţia diversificată, este de urmărit ca valoarea calorică a preparatului folosit să fie de aproximativ 65 kcal/100g.

O altă recomandare a alimentaţiei diversificate este aceea ca introducerea alimentului nou să se facă progresiv, câte 20-30 g/zi la o masă de lapte, care se reduce proporţional, până la înlocuire. Alimentul nou-introdus se va face cu linguriţa. Se va introduce numai un singur aliment pe săptămână. Combinaţii de mai multe alimente se pot face numai după ce s-a testat toleranţa fiecăruia, în parte. Dacă apar tulburări digestive, se întrerupe alimentaţia cu preparatul în cauză şi se reia după câteva zile de la normalizarea tranzitului intestinal. În situaţia în care sugarul refuză raţia oferită, nu va fi forţat, deoarece acest lucru predispune la anorexie de opoziţie.

În alimentaţia diverisificată nu trebuie stimulată obişnuinţa pentru gustul dulce, de aceea, polizaharidele au prioritate faţă de zahăr.

Introducerea alimentelor solide trebuie făcută cu răbdare. Alimentul nou trebuie propus, şi nu impus.

Nu trebuie generalizat un aliment care este primit cu plăcere (de exemplu, făinosul cu lapte), la toate mesele, deoarece constituie o greşeală care perturbă echilibrul nutriţional al sugarului.

Înlocuirea meselor de lapte cuprinde introducerea mesei de supă de legume şi apoi piure de legume, carne mixată, gălbenuş de ou, pâine - la masa de prânz, introducerea unei mese de fructe la ora 9:00-10:00, a unei mese de orez pasat cu brânză calcică sau iaurt cu biscuiţi la ora 18:00 şi o masă de lapte cu făinos, la ora 21:00-22:00. Celelalte mese vor fi de lapte. Până la vârsta de 1 an, se păstrează în alimentaţia sugarului cantitatea de 500 ml de lapte pentru a acoperi nevoile proteice şi de calciu. Este bine să nu se depăşească 750 ml de lapte/zi.

Sucurile de fructe se vor administra tot cu linguriţa sau cu cana, deoarece, prin folosirea biberonului, se vor reţine hidrocarbonatele în gură, favorizând astfel apariţia cariilor.

Succesul diversificării alimentaţiei este strâns legat de atitudinea, pregătirea şi educaţia mamei, de care depind cantitatea, calitatea şi modalitatea de alimentare a copilului. Cel mai bun criteriu pentru aprecierea succesului în diversificarea alimentaţiei îl constituie urmărirea curbelor de creştere