Efecte nedorite ale lentilelor de contact

Portul lentilelor de contact poate duce la apariţia unor incidente şi complicaţii uneori redutabile, cu răsunet asupra funcţiei vizuale şi calităţii vieţii.

Eroziunile epiteliale pot apărea ca urmare a manipulării defectuoase, a capturii unui corp străin sub lentilele de contact sau imperfecţiunii geometriei acesteia. De asemenea, eroziunile reprezintă primul semn al hipoxiei corneene, ceea ce explică apariţia de dureri oculare şi fotofobie. În această situaţie este necesară îndepărtarea lentilelor de contact pentru o perioadă de 24 de ore, până la o săptămână, timp necesar reepitelizării.

Hipoestezia corneeană apare după portul prelungit sau permanent al lentilelor de contact şi se evidenţiază printr-un test de sensibilitate corneeană negativ. În ambele cazuri se recomandă schimbarea lentilelor de contact cu unele care au permeabilitate gazoasă mai bună şi reducerea timpului de purtare.

Neovascularizaţia corneeană este o complicaţie frecventă a hipoxiei (reducerii oxigenării) corneene induse de portul lentilelor de contact moi. Aproape întotdeauna este superficială. Apariţia neovascularizaţiei stromale este un semn de gravitate majoră, ce impune renunţarea la portul de lentile de contact moi. Dacă se impune corecţia optică cu lentile de contact, se va recurge la cele dure, cu permeabilitate crescută la oxigen. Din cauza proprietăţilor absorbtive crescute, lentilele de contact moi creează un rezervor de substanţe cu potenţial sensibilizant, ceea ce conduce la o incidenţă crescută a reacţiilor toxice şi de hipersensibilitate întârziată. Toţi conservanţii şi dezinfectanţii oculari pot induce reacţii de sensibilizare, caracterizate prin congestie conjunctivală şi, uneori, hiperplazie foliculară.

Conjunctivita chimică apare ca reacţie la conservanţi, care acţionează atât ca factor iritativ, cât şi prin modificarea tensiunii superficiale a filmului lacrimal, crescând vulnerabiliatea barierei epiteliale. Thimerosal-ul este cel mai periculos dintre toţi conservanţii, putând induce o formă gravă de epiteliopatie corneeană cronică. Spre deosebire de reacţiile de sensibilizare, reacţiile toxice sunt dependente de doză, existând un efect cumulativ în timp. Clorura de benzalkoniu, conservant foarte larg răspândit în rândul preparatelor oftalmologice, poate deveni extrem de toxică, dacă este reţinută în lentila de contact purtată în timpul tratamentului oftalmologic. În general, toate preparatele topice conţin un conservant care, în timp, poate avea efecte toxice asupra epiteliului cornean. De aceea, tratamentul topic al infecţiilor oftalmologice se va face pe o perioadă relativ scurtă şi cu numărul minim de medicamente, care să asigure efectul terapeutic dorit.