Efectele secundare ale alimentaţiei artificiale

Spre deosebire de alimentaţia naturală, în cursul alimentaţiei artificiale incidentele posibile sunt mult mai frecvente, putând avea consecinţe foarte grave.

Aceste incidente sunt, în principal, legate de toleranţa digestivă scăzută a sugarului faţă de laptele de vacă sau determinate de procesele acute infecţioase digestive, ca urmare a unor abateri de la normele de igienă.

La sugarii alimentaţi artificial există riscul malnutriţiei, prin aport cantitativ, dar mai ales calitativ, insuficient. Malnutriţia apare îndeosebi în cursul alimentaţiei cu lapte de vacă proaspăt sau lapte praf integral, fiind cunoscute distrofia laptelui de vacă şi cea prin exces de făinos, la care se adaugă, de regulă, hipovitaminoze multiple şi carenţă de fier.

De regulă, sugarul alimentat cu lapte de vacă proaspăt sau lapte praf integral prezintă tendinţă spre constipaţie. Prezenţa semnelor de fermentaţie trădează excesul de făinoase în lapte.

Intoleranţa faţă de laptele de vacă se manifestă destul de devreme şi, cel mai des, printr-o diaree cronică, fie cu scaune apoase, acide şi numeroase, fie prin scaune grăsoase, ca urmare a unor tulburări de digestie şi malabsorbţiei proteinelor şi lipidelor.

Intoleranţa faţă de laptele de vacă poate fi şi consecinţa sensibilizării sugarului faţă de proteinele laptelui. Astfel, alergia la laptele de vacă este tot mai frecventă şi se manifestă, clinic, printr-o diaree cronică şi simptomatologie cutanată.

Laptele proaspăt de vacă, prin potenţialul infecţios pe care îl prezintă, ca vector şi mediu de cultură, cât şi prin dificultatea pe care o ridică în ceea ce priveşte păstrarea şi prepararea prânzurilor este, pe bună dreptate, foarte rar recomandat, ca atare, în alimentaţia sugarului. Este cu totul contraindicat în alimentaţia prematurului şi a nou-născutului.

Chiar dacă s-au obţinut succese în alimentaţia artificială a sugarilor, prin folosirea produselor imunizate, riscul apariţiei incidentelor nu a fost înlăturat.

Deşi morbiditatea şi mortalitatea infantilă s-a redus mult, continuă să prezinte o frecvenţă crescută în rândul sugarilor alimentaţi artificial, chiar în cele mai bune condiţii.

Alimentaţia mixtă, mai indicată decât cea artificială

Alimentaţia mixtă reprezintă modul de hrănire al unor sugari, cărora, pentru completarea aportului insuficient de lapte matern, li se administrează suplimentar un preparat sau produs dietetic folosit în cadrul alimentaţiei artificiale.

Acest tip de alimentaţie trebuie să fie considerat ca o necesitate tranzitorie, depunându-se toate străduinţele pentru instituirea cât mai degrabă a unei secreţii lactate satisfăcătoare.

Prin introducerea preparatului dietetic se poate realiza, cu foarte mare uşurinţă şi mult mai repede, înţărcarea sugarului, de aceea, administrarea lui se va face numai după supt, în completarea laptelui matern, şi numai cu linguriţa. Aceasta este alimentaţia mixtă complementară.

O altă metodă de alimentaţie mixtă este cea alternativă, care se practică când, din diferite cauze, mamele nu pot să asigure întreaga cantitate de lapte pentru toate mesele, înlocuindu-se mesele la sân, de la anumite ore, cu preparate dietetice.

Foarte important de reţinut este faptul că o alimentaţie mixtă, chiar cu o cantitate mică de lapte matern, este preferabilă unei alimentaţii artificiale.

Alegerea preparatului dietetic folosit în cursul alimentaţiei mixte se va face în raport cu vârsta sugarului şi cu starea lui de dezvoltare, după criteriile alimentaţiei artificiale.

Alimentaţia mixtă impune respectarea cu stricteţe a principiilor şi normelor practicii şi ale tehnicii alimentaţiei artificiale, riscurile incidentelor posibile fiind asemănătoare.