Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Fitoterapia şi cancerul de prostată
Cancerul de prostată este o gravă maladie a glandelor prostatice, reprezentând a doua cauză de deces prin cancer, după cancerul pulmonar. Liga Română de Cancer estimează că în România sunt diagnosticate, anual, 177 de cazuri noi de cancer de prostată şi că peste 7% din bărbaţi mor în fiecare an din cauza acestei afecţiuni. Tehnicile naturiste şi medicamentoase pot rezolva o mare parte dintre cazurile de adenom şi cancer de prostată, evitând riscurile intervenţiilor chirurgicale, mai ales la vârste înaintate, de peste 85-90 de ani.
Boala debutează cu formarea, sub vezica urinară, a unei tumori benigne, necanceroase, care, cu trecerea anilor, atinge dimensiuni de peste 40-50 mm în diametru (cât o lămâie) şi devine mai dură, lipsită de elasticitate. Din cauza presiunii create asupra vezicii urinare şi a uretrei, apar dificultăţi de urinare prin nevoia urinării dese (polikiurie), la început de 2-5 ori în cursul nopţii, acestea înteţindu-se apoi şi ziua. În jurul vârstei de 80 de ani, 90% dintre bărbaţi au adenom de prostată, cu grade diferite de inflamare. Din punctul de vedere al simptomatologiei, bolnavul acuză o oboseala cronică, lipsa poftei de mâncare, dureri de cap şi chiar o infecţie a vezicii urinare, care nu poate să fie evacuată la timp, ca urmare a obturării uretrei. Cu cât rămâne mai multă urină în vezică, neeliminată la timp, cu atât creşte pericolul unei agravări a bolii din cauza înmulţirii bacteriilor, a unor infecţii urinare şi a formării de calculi renali şi vezicali. În această fază este posibilă degenerarea bolii spre cancer de prostată, când starea generală se agravează rapid, bolnavul slăbeşte, devine palid, astenic şi nervos, din cauza unui somn întrerupt prea des. Statisticile au arătat că bărbaţii cu rude apropiate (taţi, fraţi), care au suferit de cancer de prostată, pot avea un risc de îmbolnăvire de 2-5 ori mai mare. În stadiile iniţiale, cancerul de prostată evoluează lent şi fără simptome caracteristice. Semnalele de alarmă apar prin dureri la urinare, micţiuni frecvente şi urgente, mai ales nocturne, urinare cu sânge, dureri lombare, toracice, pelviene sau la nivelul coapselor. Aceste simptome se deosebesc greu de cele ale hipertrofiei de prostată şi de aceea se apelează la testul antigenului specific prostatic (PSA), măsurat în sânge; celulele neoplazice produc un exces dintr-o proteină care determină creşterea nivelului PSA. Tratamente eficiente din plante - infuzie de epurare, cu un amestec, în părţi egale, în care intră herba de ghimpe, pufuliţă cu flori mici, coada şoricelului, rădăcini de urzică albă, flori de gălbenele şi sulfină, rădăcini de brusture din care se beau câte 1-2 litri pe zi; - tinctură antitumorală generală: rostopască (40%), trei-fraţi-pătaţi (30%), coada calului (20%), ţintaură (8%) şi traista ciobanului (2%); se consumă câte 30 de picături de trei ori pe zi, cu 30 de minute înainte de mesele principale, diluându-se cu ceaiul de epurare; - tinctură antitumorală, specifică prostatei, preparată dintr-un amestec, în părţi egale, cu flori de urzică albă, traista ciobanului, frunze de tuia, crăiţe şi saschiu, din care se iau câte 30 de picături de trei ori pe zi, în ceaiul de epurare; - tinctură de echinaceea (1:5 în alcool 45%), din care se iau câte 30 de picături de trei ori pe zi în puţină apă; - infuzie din muguri de pin (20-30 g la un litru apă), din care se beau 3 căni pe zi timp de două săptămâni, cu efect de reducere a inflamaţiei glandei prostatice; - decoct din castane sălbatice (2-3 seminţe zdrobite şi fierte într-un litru apă); se bea câte o cană de ceai înainte de fiecare masă, timp de 3 săptămâni, urmate de o pauză de 10 zile. - infuzie din ceai verde (2-3 căni pe zi); - ginseng siberian (3 capsule pe zi). - amestecul din rădăcini de tătăneasă (20 g), flori de gălbenele (20 g), flori de muşeţel (20 g), herba de busuioc (20 g), herba de ghimpe (20 g), flori de urzică albă (10 g), muguri de pin (10 g), din care se prepară un decoct cu o lingură amestec la 300 ml apă; se fierbe 4-5 minute la foc mic şi se bea în cursul zilei având efecte antiseptice, antiinflamatoare, anticongestive, diuretice şi antitumorale. Indicaţii pentru tratamente cu uz extern - băi locale cu infuzie sau decoct din diferite plante medicinale luate separat: castane sălbatice, flori proaspete de muşeţel sau urzică albă, fân (2-3 pumni la un litru apă); - amestec de plante cu flori de muşeţel (20 g), flori de gălbenele (20 g), flori de urzică albă (10 g), herba de busuioc (20 g), muguri de pin (10 g) şi rădăcini de tătăneasă (20 g) din care se prepară un decoct cu 3 linguri amestec la un litru apă, cu utilizare în băi calde de şezut. Consumaţi sistematic seminţe de dovleac şi de in Regimul alimentar are un rol esenţial în reglarea secreţiei hormonale şi a procesului de diviziune a celulelor maligne. La consumul mare de grăsimi animale şi vegetale saturate, riscul îmbolnăvirii este de 2-3 ori mai ridicat, excepţie făcând uleiul de măsline şi grăsimile de tip Omega-3 din uleiul de peşte şi din nuci. De aceea, se recomandă un consum mărit de peşte oceanic (somon, ton, sardine, macrou), cu un conţinut ridicat în acizi graşi nesaturaţi, care prezintă proprietăţi antiinflamatoare şi antitumorale. Încetinirea evoluţiei cancerului de prostată se realizează printr-un consum sistematic de seminţe de dovleac şi de in, care conţin cantităţi ridicate de fitosteroli şi zinc, cu rol important în diminuarea nivelului de testosteron din sânge. Dintre legume, cele mai evidente efecte protectoare faţă de cancer le au tomatele (2-3 pe zi) şi sucul de roşii, bogate în licopen, un antioxidant care inhibă procesele de oxidare celulară, previne avansarea hipertrofiei şi scade riscul de cancer de prostată. De asemenea, se recomandă pentru consum morcovi, varză, broccoli, conopidă, varză de Bruxelles, struguri, pepene verde (bogate în beta-caroten şi licopen). Sunt deosebit de eficiente vitaminele E şi D, precum şi unele elemente minerale cu proprietăţi antioxidante, cum ar fi seleniu, existent în cereale integrale şi în nucile braziliene. Renunţaţi la băuturile alcoolice şi la alimentele acide sau foarte condimentate În cancerul de prostată se recomandă un consum suplimentar de peşte, spanac, ţelină, ardei, tomate, fructe roşii, bogate în antioxidanţi. Există recomandarea de a reduce treptat consumul de lapte şi produse lactate, din cauza unui aport prea mare de calciu. Pentru a evita iritarea ţesuturilor prostatei se va renunţa la consumul de mâncăruri condimentate, alimente acide (citrice), băuturi alcoolice tari, băuturi carbogazoase şi răcoritoare cu cofeină. Pentru buna funcţionare a rinichilor şi pentru prevenirea infecţiilor urinare, localizate în vezica urinară sau la nivelul prostatei, se recomandă a se bea, zilnic, 1,5-2 litri de apă potabilă, dar numai până la orele 18-10 seara. Consumul de lichide după aceste ore sau în cursul nopţii poate provoca frecvenţa mărită a urinărilor nocturne, întrerupând perioada rezervată somnului. Mişcarea stimulează circulaţia sanguină din zona prostatei O primă măsură eficientă în prevenirea şi combaterea hiperplaziei benigne de prostată (HBP) şi a cancerului de prostată (CP) constă din renunţarea definitivă la fumat, ştiind că riscul apariţiei unui cancer agresiv este mult mai mare la fumători. În fiecare zi se va face o baie caldă-fierbinte, timp de 15 minute, care încălzeşte prostata, reduce hipertrofia, relaxează vezica urinară şi muşchii abdominali inferiori, asigură o urinare lejeră, fără dureri. După baie, se va îmbrăca o lenjerie intimă mai largă, eventual din bumbac, care absoarbe umezeala corpului şi permite o transpiraţie normală a pielii. Dacă lenjeria este prea strâmtă se diminuează fluxul sanguin din zona prostatei, reducându-se cantitatea de substanţe nutritive necesare glandei prostatice. S-a constatat că bărbaţii obligaţi să stea ore întregi pe scaun, atât în birouri, cât şi ca şoferi profesionişti, sunt mai mult predispuşi la HBP şi la cancer de prostată. Se recomandă ca, la anumite intervale de timp, să se facă pauze, înlocuind scaunul cu plimbări uşoare care au capacitatea de a ameliora circulaţia sanguină în zona prostatei şi a de uşura simptomele. La bărbaţii de peste 70 de ani, cancerul de prostată progresează foarte lent, astfel că decesele survenite ulterior ar putea fi provocate de alte cauze. De aceea se impune renunţarea la intervenţia chirurgicală după această vârstă, mai ales că operaţia făcută poate provoca reacţii nevindecabile cum ar fi impotenţa şi incontinenţa urinară sau chiar afecţiuni cardiace grave, adesea fatale. Vindecarea completă este posibilă numai dacă diagnosticarea bolii a fost făcută la timp. De aceea, se impune ca orice bărbat cu vârsta de peste 60 de ani să-şi facă, anual, un control la prostată, mai ales dacă apar tulburări sau dureri la urinare.