Manifestări mai puțin cunoscute în boala Parkinson

Deși este aproape exclusiv asociată cu tremorul și rigiditatea motorie caracteristice, boala Parkinson poate afecta deopotrivă calitatea somnului, vorbirea, starea emoțională și, uneori, chiar și simțul mirosului, manifestări nespecifice despre care pacienții ar trebui să vorbească cu medicul și care pot contribui la stabilirea diagnosticului. Boala Parkinson este o patologie cu simptome foarte variate, susţin specialiştii.

Tremorul pe care cei mai mulți îl asociază acestei boli nu implică neapărat un diagnostic de Parkinson, ci poate să apară și în cazul altor boli sau poate fi efectul anumitor tratamente farmacologice, explică dr. Pilar Sánchez, șefa secției de tulburări motorii din cadrul Spitalului Puerta de Hierro din Madrid, într-un interviu pentru cotidianul El Pais. Boala Parkinson este o patologie cu simptome foarte variate, iar când vorbim doar de tremor și rigiditate motorie este ca și cum am vedea doar vârful aisbergului. Se poate spune că este o boală cu o mie de fețe, nu doar din cauza simptomelor, ci și din cauza progresiei sale, care poate varia de la un persoană la alta. 

După o experiență de mai bine de două decenii, în care a tratat numeroși pacienți diagnosticați cu Parkinson, medicul Pilar Sánchez spune că „există tot atâtea tipuri de Parkinson câți pacienți”. Sunt cazuri în care apariția bolii este asociată unei predispoziții genetice, dar și pacienți care nu au avut astfel de cazuri în istoricul medical al familiei. De asemenea, deși este mai frecventă la vârste înaintate, există și pacienţi cu Parkinson în jurul vârstei de 40 de ani, în cazul cărora boala se manifestă diferit comparativ cu cei diagnosticaţi la 70 de ani.

Cel puțin până acum nu se cunosc cauzele exacte ale acestei boli și nu poate fi vindecată, iar tratamentele existente acționează doar pentru ameliorarea simptomelor. Din această perspectivă, diagnosticarea timpurie este esențială pentru eficiența abordării terapeutice, astfel încât să fie îmbunătățită pe cât posibil calitatea vieții pacientului, chiar dacă tratamentele actuale nu pot încă schimba evoluția bolii.

Diagnosticarea timpurie este însă dificilă, deoarece nu există teste de laborator concludente pentru această afecțiune, iar diagnosticul se pune doar pe baza manifestărilor motorii. De aceea, cei mai mulți pacienți ajung la medic când deja au apărut aceste probleme și constatăm că mulți dintre ei au avut simptome non-motorii în ultimii 5 sau chiar 10 ani, mai spune medicul Pilar Sánchez. De exemplu, afectarea calității somnului, de la insomnie, la somnolență și sindromul picioarelor neliniștite. De asemenea, unii pacienți se confruntă cu stări de anxietate, de la apatie și depresie, alții își pierd simțul mirosului, alții se constipă fără legătură cu alimentația sau sedentarismul, dar sunt și cazuri în care le scade brusc tensiunea arterială și au stări de amețeală sau de leșin când se ridică în picioare. Alții au avut chiar și probleme cu vederea, de la senzația de ochi uscați, oboseală oculară, vedere încețoșată sau dublă, iar la alți pacienți medicii au observat tendința de a scrie cu litere foarte mici și greu inteligibil sau tendința de a vorbi foarte încet.

Este foarte important ca toate acestea manifestări, pe care mulți nu le asociază cu un potențial diagnostic de Parkinson, să fie cunoscute de către specialist pentru a putea stabili diagnosticul. Este cu atât mai important cu cât, notează medicul spaniol, viața cu boala Parkinson poate continua chiar și până la patru decenii, timp în care este esențial ca pacientul să urmeze tratamentul necesar pentru ameliorarea simptomelor și îmbună­tățirea calității vieții. (I.N.)