Mărarul și tarhonul, plante condimentare cu valori terapeutice

Deschidem azi o serie de articole dedicate valorii terapeutice și nutritive a legumelor de frunze. În textul de azi, vorbim despre mărar și tarhon, două plante foarte cunoscute în bucătăria românească pentru virtuțile lor condimentare, dar care au tot pe atâtea virtuți terapeutice.

Legumele frunzoase sunt bogate în principii active (vitamine, pigmenți carotenoizi, acizi organici, uleiuri eterice, enzime și substanțe minerale, unele cu acțiune alcalinizantă), reprezentând un veritabil izvor de sănătate. Prezența fibrelor solubile și insolubile, îndeosebi a celulozei, asigură o bună funcționare a tractului digestiv și o reducere a riscului unor boli cronice (cardiovasculare, diabetice, constipații, obezitate). Conținutul în antioxidanți naturali are rol esențial în evitarea oxidării intracelulare a grăsimilor, evită îmbătrânirea prematură a celulelor și combate apa­riția cancerului și a bolilor car­diace grave. Prin substanțele aromatice, se mărește pofta de mâncare, ca urmare a creșterii secreției sucului gastric.

Datorită calităților terapeutice de excepție, aceste legume frunzoase au o importanță deosebită în menținerea unui organism sănătos, tonic și viguros, în care principalele funcții fiziologice se desfășoară în mod optim.

Aceste legume nu pot lipsi din alimentația zilnică întrucât pot asigura cea mai mare parte din necesarul de vitamine, săruri mimerale și substanțe fitochimice. De aceea, se impune un program intens de educare a populației pentru a include în alimentație cât mai multe legume proaspete, de proveniență autohtonă, cu valoare nutritivă bună și calități corespunzătoare preferințelor consumatorilor. Câteva rânduri în grădină sau câteva ghivece în balcon vor fi prietenii apropiați care vor asigura sănatatea, energia și vitalitatea tuturor.

Mărarul este o plantă anuală puternic condimentară, originară din zona Mediteranei. Conținu­tul biochimic este caracterizat prin valori ridicate de ulei eteric (0,4-1,2 % din planta verde cu fructificații imature și 3-4 % în semințe), în care predomină carvona (25-40%), limonen (25-35 %), felandren (15-20 %) și dilleter. În afara uleiului se află vitamine (A, B, C), flavonoide, clorofilă, săruri minerale (de Ca, K, S, Fe, Mg, Na), taninuri, mucilagii, albuminoide, substanțe rășinoase precum și un hormon feminin – fitoestrogen. Proprietă­țile terapeutice sunt multiple și deosebit de benefice: diuretice, sedative, stomahice, antiseptic intestinale, carminative, galacto­goge, antiinflamatoare, antispastice, antialergice, tonice fizic și psihic, hipnotice și afrodiziace.

Acțiunile vindecătoare ale mărarului au fost constatate de-a lungul istoriei la majoritatea afecțiunilor.

La aparatul cardiovascular are efect de curățare a vaselor de sânge de colesterolul „rău” – LDL, evitând bolile grave ale inimii și ale sistemului circulator (ateroscleroza).

Asupra sistemului nervos are efecte benefice în calmarea crizelor de epilepsie, ameliorează durerile de cap, alungă insomnia, stările de anxietate, depresie psihică, epuizare nervoasă și asigură o relaxare plăcută a muș­chilor în timpul somnului.

În afecțiunile urogenitale, mărarul stimulează activitatea rinichilor, dizolvă calculii renali, elimină inflamațiile renale și excesul de urină și substanțe toxice și infecțiile renale, ameliorează colicile renale.

Datorită prezenței fitoestrogenului, întărește și revigorează întregul organism, iar prin bogă­ția în calciu combate osteoporoza și alte boli osoase.

În bolile digestive stimulează funcțiile intestinale, calmează durerile abdominale, crampele și colicile la copii, limitează balonările și acumularea de gaze prin aerofagie, previne simptomele colonului iritabil, combate spasmele gastrice și ulceroase, mărește pofta de mâncare.
Datorită carvonei cu proprie­tăți antioxidante, mărarul are efecte în prevenirea și combaterea cancerelor.
Asupra aparatului respirator acționează carvona și anetolul din uleiul eteric, cu efecte antibiotice în astmul bronșic, asigură o respirație proaspătă, degajează căile respiratorii și combate gripa, febra și răceala (sub formă de suc din frunze - 100 ml pe zi).

Efectul asupra dinților și gingiilor se manifestă prin calmarea durerilor ușoare și prin oprirea formării cariilor și a infecțiilor bacteriene la nivelul gingiilor.

La toate vârstele, întinerește trupul, mintea și spiritul, contribuind efectiv la încetinirea procesului de îmbătrânire.

În tratamentele externe combate dermatozele pruriginoase, pigmentațiile cutanate și tenul seboreic.

Forma de utilizare frecventă o constituie frunzele proaspete care intră la aromatizarea salatelor (alături de sucul de lămâie), a sosurilor, supelor concentrate și fripturilor precum și la prepararea murăturilor, lichiorurilor, dulcețurilor și conservelor din carne și legume, având acțiune carminativă și de stimulare a secrețiilor gastrice. Se mai folosesc infuzia, sucul și oțetul din frunze.

Pentru odorarea săpunurilor și a detergenților este mult folosit mărarul indian (Anethum sowa).

Tarhonul, prietenul stomacului

Tarhonul este o plantă condimentară, perenă, semilemnoasă, originară din stepele Mongoliei și Siberiei. În Europa se cultivă mult în Franța, Italia și Germania.

Conținutul biochimic prezintă, pe lângă uleiul eteric, flavonoide, mucilagii, vitamine (A, B1, C), pectine, celuloză, substanțe azotate și săruri minerale.

Proprietățile terapeutice sunt numeroase: diuretice, antiinflamatoare, decongestive, antibacteriene, antivirale, antiinfecțioa­se, antiparazitare, antispastice, carminative, stomahice, expectorante, aperitive.

În afecțiuni, tarhonul prezintă multiple acțiuni benefice:
- la nivelul aparatului digestiv stimulează secrețiile gastrice, intensifică eliminarea bilei, ajută la normalizarea digestiei și creș­terea poftei de mâncare. Combate durerile abdominale, colitele de fermentație, sughițul, consti­pațiile, balonările, aerofagia și flatulența, favorizând eliminarea toxinelor și gazelor intestinale și eliminarea viermilor intestinali la copii.

- intervine în bolile de ficat prin regenerarea celulelor distruse în ciroză și ascită.

- asupra sistemului nervos combate durerile de cap, stările de nervozitate, oboseală și insomnie, iar în respirație combate bronșitele și fluidifică secrețiile bronșice.

- la nivelul aparatului re­nal-genital, elimină acidul uric în exces, evitând guta, retențiile hidrice și durerile reumatice.

Frunzele de tarhon mestecate dimineața, pe stomacul gol, protejează dinții împotriva cariilor și întăresc gingiile și pot înlocui sarea la persoanele care suferă de hipertensiune arterială.

Frunzele și lăstarii tineri se folosesc ca aromatizante în salatele de verdețuri, având gust dulceag-pătrunzător, combinat cu dulce-mentolat și piperat. De asemenea, intră în condimentarea supelor, în ciorba ardelenească de porc, tocănițe, fripturi și mâncăruri cu carne de porc, vită, vânat, pui, pește, ouă, legume și ciuperci, sosuri Tartar, sosuri Bearnaise, sosuri cu smântână, maioneze, marinate, paste picante cu cârnați, omlete cu brânză. Tarhonul poate înlocui sarea de bucătărie, datorită conținutu­lui ridicat în săruri de iod, natriu și potasiu.

Intră, de asemenea, în procesul de preparare a oțetului aromat, după o macerare de șapte zile în oțet de calitate, fiind folosit la obținerea conservelor și murăturilor (castraveți) și la frecții externe sau comprese, în caz de dureri reumatice, artroze, dureri de cap, nevralgii și febră.