Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Morcovul, „medicamentul” iernii pentru ficat și ochi
Fiind foarte bogată în vitamine, zaharuri şi săruri minerale, rădăcina suculentă de morcov, de culoare galbenă-portocalie, a fost utilizată de multe secole în medicina tradiţională, ca un component energizant, un aliment esenţial pentru copii, bolnavi, femei gravide şi bătrâni şi o sursă excepţională de antioxidante naturale contra cancerelor.
Pentru organism, rădăcina are proprietăţi antianemice, vitaminizante, mineralizante, tonifiante, energizante, imunostimulatoare de apărare contra infecţiilor şi stimulatoare în creşterea copiilor. La nivelul aparatului digestiv are acţiuni antidiareice, laxative, purgative, antiseptice, antibiotice, antiputride, antihemoragice, hemostatice, sedative, fluidizante biliar, regeneratoare hepatic, cicatrizante gastric şi intestinal, vermifuge şi tenifuge. Pentru aparatul respirator are însuşiri expectorante.
În circulaţia sângelui este hipotensiv, vasodilatator, detoxifiant, depurativ, hipoglicemiant şi stimulator al formării globulelor roşii şi al hemoglobinei.
Morcovul este și un neîntrecut ameliorator al acuităţii vizuale, datorită conţinutului ridicat de betacaroten şi vitamina A. În afecţiunile dermatice are proprietăţi antiseptice, astringente, antiinfecţioase, cicatrizante la nivelul plăgilor externe, emoliente, epitelizante, calmante, rubefiante.
Cele mai importante acţiuni terapeutice se constată în tulburările de creştere la copii, rahitism, anemie, demineralizare, surmenaj, oboseală, astenie, extenuare, convalescenţă, avitaminoze. În aceste acţiuni, morcovul, crud sau prelucrat, întăreşte imunitatea organismului şi măreşte rezistenţa la boli infecţioase.
Forme de utilizare
În alimentaţie şi în medicina naturistă morcovul este o legumă foarte mult utilizată pentru proprietăţile sale nutritive şi de protejare a sănătăţii. Ţinând seama de aceste proprietăţi, este recomandat ca în fiecare zi să se consume cel puţin un morcov crud şi un pahar cu suc.
Morcovul proaspăt, ras sau prelucrat în diferite preparate, inclusiv piure şi salată de iarnă, este absolut necesar în alimentaţie, chiar obligatoriu la copii, fiind un leac excelent în anemii, avitaminoze, tulburări de creştere (rahitism, nanism), iar pentru adulţi în tratarea bolilor hepatobiliare, cardiace, genitale şi respiratorii, inclusiv tuberculoză. La vârstnici ajută la prevenirea îmbătrânirii.
În tratamente externe se foloseşte morcov tăiat rondele care se aplică pe faţă având rol revitalizant, tonifiant, revigorant şi de prevenire a ridurilor. Morcovul ras se mai aplică sub formă de cataplasme pe arsuri, abcese, ulcere la picioare, furuncule, eczeme, iritaţii, impetigo, pecingine, degerături, precum şi pentru întinerimea pielii. Cataplasmele aplicate pe ulceraţii opresc hemoragiile, potolesc durerile şi grăbesc cicatrizarea.
Pasta de morcov ras poate fi amestecată cu lanolină şi se aplică pe tenuri uscate, iritate şi cu tendinţă de ridare.
Sucul de morcov, stors la mixer din rădăcini proaspete, este cea mai bogată sursă de vitamine naturale şi săruri minerale. Se consumă suc concentrat sau diluat cu apă (câte 100-300 ml pe zi), de preferat dimineaţa pe stomacul gol, cu efecte excelente în mineralizarea organismului, mărirea imunităţii naturale şi a rezistenţei la infecţii. Este recomandat la persoane anemice, extenuate, obosite, convalescente, bătrâni, femei gravide, sugari cu diaree şi copii cu tulburări de creştere. Luând câte 100 g pe zi timp de trei săptămâni, are efecte contra viermilor intestinali, inclusiv teniază.
În timpul repausului alimentar, doza zilnică poate creşte la un litru de suc, având bune calităţi vindecătoare în tratarea bolilor de piept şi rinichi, în mărirea acuităţii vizuale, în refacerea ficatului după hepatită, ciroză şi ascită şi în mărirea secreţiei biliare. Pentru îmbunătăţirea calităţilor gustative se amestecă cu puţină smântână proaspătă. În amestec cu lapte dulce este un bun expectorant la bolnavii cu afecţiuni pulmonare, astm bronşic și tuberculoză.
Amestecând 100 ml suc cu 100 g miere se obţine un remediu excelent cu acţiuni antiseptice, hrănitoare şi cicatrizante în vindecarea rănilor, eczeme uscate sau supurânde, infecţii externe, afecţiuni bucale şi leziuni ale mucoaselor. Se foloseşte sub formă de gargare (de două-trei ori pe zi timp de trei-patru minute) sau se aplică comprese şi badijonări în impetigo şi pe tenuri obosite şi ridate, cărora le dă supleţea şi prospeţimea pielii, întârziind apariţia ridurilor.
Frecvent se consumă amestecat cu suc de ţelină, sfeclă roşie, pătrunjel rădăcini, lămâie, ridichi, andive, varză. Amestecul dintre 300 ml suc de morcovi şi 180 ml suc de spanac este recomandat pentru a trata hipertensiunea arterială, ateroscleroza, diabetul şi diferite afecţiuni ale aparatului digestiv (colite, constipaţie, gastrită hiperacidă), pneumonie şi bronşite, diverse afecţiuni cutanate (acnee, eczeme, furunculoză).
Sucul de morcov se mai poate amesteca cu miere de albine sau cu felii de lămâie, având proprietăţi reconfortante, diuretice şi vermifuge. Totodată este un excelent remediu contra afecţiunilor de gât şi a pierderilor de energie (se bea câte o cană dimineaţa sau înainte de mese).
În tratamente externe, sucul este folosit în loţiuni zilnice pe ten şi gât, dând supleţe şi prospeţime contra ridurilor.
Supa de morcov se prepară din 500 g felii fine din rădăcini fierte de două ori într-un litru de apă; se strecoară, se pasează şi se dă contra diareei la copii şi sugari, înlocuind laptele din biberon. După încetarea diareei se reia alimentaţia lactată.
La adulţi, supa de morcov se recomandă în caz de anemie, convalescenţă, hepatite, constipaţie şi la persoane cu oboseală cronică. O supă groasă, preparată din două-trei felii de pâine și un kilogram de morcov, care se fierb în doi litri de apă, se consumă în două-trei reprize, cu bune efecte în urticarie.
Siropul de morcov se prepară dintr-o parte suc de morcov, două părţi apă şi patru părţi zahăr, din care se consumă zilnic câte 50-100 g în afecţiuni hepatobiliare şi pentru creşterea lactaţiei la femeile care alăptează. Seminţele de morcov, măcinate foarte fin, servesc la prepararea unei infuzii (o linguriţă la 200 ml apă clocotită), având acţiuni contra balonărilor intestinale, dureri de stomac, boli de ficat şi splină, pneumonie, litiază renală, ateroscleroză, reumatism, gută.
Aceleaşi efecte se obţin în cazul când se ţin sub limbă 1-5 g seminţe măcinate, timp de 5-7 minute. Infuzia din seminţe (o linguriţă la 200 ml apă clocotită) are rol aperitiv, stimulent diuretic, galactogog şi carminativ (contra balonărilor), cu efecte vindecătoare în afecţiuni intestinale şi furunculoze. Uleiul eteric este utilizat şi în aromatizarea unor băuturi alcoolice (lichioruri), băuturi nealcoolice, condimente, produse de panificaţie şi sosuri.
Frunzele de morcov servesc la prepararea unui decoct (o linguriţă frunze proaspete la 250 ml apă), care se fierbe cinci minute, se strecoară şi se dă la sugari câte trei linguriţe pe zi pentru mineralizarea şi întărirea corpului. Sub formă de gargară, de două-trei ori pe zi, se utilizează în caz de afte, stomatite şi abcese.
Decoctul din frunze este eficient în băi locale şi spălături în caz de crăpături ale pielii, degerături, răni, plăgi, arsuri, ulcere varicoase, furuncule, pecingine, eczeme, abcese, cancere de piele şi sân.
Supa din frunze proaspete sau uscate, foarte bogată în săruri minerale, se prepară cu terci de cereale având efecte în mineralizarea organismului la sugari şi copii anemici.