Nevralgia sciatică

Vremea rece şi, în special, zilele ploioase agravează bolile articulare ale coloanei vertebrale. Persoanele care se expun la frig şi umezeală, făcând şi eforturi fizice bruşte, se aleg, deseori, cu crize de nevralgie sciatică.

Nevralgia sciatică este una dintre cele mai frecvente maladii, care nu vizează direct o afecţiune a sistemului nervos, dar care este asociată cu reumatismul şi lumbago, mai ales datorită reacţiilor comune la influenţa frigului şi a umezelii. Boala constă din dureri acute pe traseul anumitor nervi situaţi în zona lombară, cu prelungire spre membrele inferioare.

Nervul sciatic este format dintr-un pachet de nervi cu multe ramificaţii, care au rădăcina în regiunea lombară şi sacrală a coloanei vertebrale. Traversează zonele fesiere şi coapsele, după care coboară în lungul picioarelor până în călcâi şi degete. În condiţii normale, acest nerv este implicat în funcţionarea musculaturii şi în perceperea senzaţiilor la contactul cu excitanţii externi.

Suferinţa nervului sciatic care survine are multiple cauze:

- hernia discului intervertebral;

- traumatisme locale;

- mişcări bruşte ale corpului, cu răsuciri, aplecări şi îndoiri ale coapsei;

- agresiunea unor factori climatici nefavorabili (frig, umezeală), care declanşează reacţii inflamatorii;

- infecţii virale.

Majoritatea durerilor sciatice pornesc de la o hernie de disc, în urma unor modificări de structură sau de poziţie, a unui disc situat între două vertebre alăturate din coloană.

Cazurile sunt mai frecvente după vârsta de 40-50 de ani, când este posibilă o deshidratare treptată a nucleului pulpos de natură gelatinoasă, situat în centrul discului intervertebral. Prin pierderea apei de hidratare şi a elasticităţii, discul nu mai are rol de amortizor al şocurilor şi poate suferi diferite leziuni degenerative cu fisuri, calcifieri şi chiar ruperi de fragmente, ajungând la boala numită herniaza (hernia de disc). Frânturile desprinse din disc intră în contact cu rădăcina unui nerv spinal şi provoacă dureri acute, dând un prim simptom de instalare a lombosciaticii.

În nevralgia sciatică, durerea din regiunea lombară (şale) şi din picioare este însoţită, adesea, de amorţeli şi furnicături.

Boala, frecventă la gimnaşti şi taximetrişti

Accentuarea durerilor are loc la mers, la statul prelungit în poziţie verticală, la efort fizic mare, tuse, strănut sau în caz de căderi, loviri şi întinderi la nivelul muşchilor feselor. În plus, amplificarea durerilor se produce la orice presiune suplimentară asupra discurilor intervertebrale din zona lombară, unde coloana prezintă cea mai mare curbură. Acest caz există frecvent la persoanele supraponderale (obeze) şi la femei însărcinate, care se expun, în mod necontrolat, la mişcări bruşte, răsucirea coloanei, ridicarea unor greutăţi, precum şi la persoane cu un picior mai scurt sau cu poziţie defectuoasă, având un umăr mai ridicat (eventual scolioză).

O mare frecvenţă a bolii există la bărbaţii cu muncă grea, în frig şi umezeală, mai ales cei expuşi la vibraţii (escavatorişti, căruţaşi, soferi de camioane şi taxiuri), sportivi de performanţă (gimnastică, haltere, înot, călărie etc), vârsta nefiind un factor principal în declanşarea bolii.

Există şi forme de sciatică simptomatică provocate de cauze extravertebrale, şi anume de boli localizate în alte organe ale corpului:

- lombagii de origine renală, cu dureri însoţite de micţiuni frecvente şi tulburări intestinale reflexe;

- lombagii de origine ginecologică (metrite, metroanexite, retroversie uterină, uter fibromatos, tumori);

- lombagii de origine digestivă (ulcer gastric şi duodenal, pancreatită acută şi cronică, apendicită retrocecală, afecţiuni ale colonului, neoplasm gastric);

- lombagii din cauze circulatorii la nivelul vaselor mari (aorta abdominală) şi ocluzie trombotică a aortei terminale;

- lombagii din cauze psihoneurotice (stres, isterie, anxietate, necazuri în familie, depresie psihică), cu dureri generate în subconştientul pacientului.

Tratamente fitoterapeutice

Sciatica răspunde relativ bine la tratamente interne şi, mai ales, externe, cu anumite plante medicinale, care sunt de preferat în locul unor substanţe de sinteză chimică, adesea cu efecte secundare dăunătoare.

În tratament intern se utilizează, cu bune rezultate, ceaiuri, tincturi şi siropuri din plante, separate sau în amestec.

Ca plante separate se pot folosi:

- infuzii din flori de soc şi ciuboţica cucului;

- decocturi din rădăcini de angelică şi scoarţă de salcie;

- tincturi din flori de lăcrămioare şi herba de sunătoare şi dediţei;

- sirop din muguri de pin;

- macerat în vin cu scoarţă de salcie.

În amestec se folosesc două reţete:

- o reţetă simplă, cu frunze de vinanţ (Ruta graveolens) şi herba de sunătoare cu ciuboţica cucului (în părţi egale);

- o reţetă complexă cu flori de coada şoricelului, muşeţel şi ciuboţica cucului, herba de cimbrişor, coada calului, dediţei, verbină şi sunătoare, fructe de ienupăr şi scoarţă de salcie (în părţi egale).

La aceste reţete se prepară infuzii din două linguriţe amestec la 250 ml apă clocotită; se infuzează acoperit 5 minute, se strecoară şi se beau câte 3 ceaiuri calde pe zi.

Cataplasmele cu virnanţ au efecte bune în calmarea durerilor

În tratamente externe se aplică:

- cataplasme calde pe zona dureroasă cu herba de sunătoare înflorită, cu efecte în cazul unei loviri prin cădere a coloanei vertebrale şi când durerea coboară pe lungimea nervului sciatic, cu agravare la mişcări, atingere şi zdruncinături;

- cataplasmă de virnanţ (Ruta), în cazul când durerea profundă iradiază pe partea externă a coapsei, cu agravare la ridicarea în picioare din poziţia şezut şi prin expunere la frig şi umezeală în timpul nopţii;

- cataplasme calde, aplicate, timp de 20-30 minute, pe zona dureroasă, cu rădăcini de hrean, omag şi tătăneasă, seminţe măcinate de muştar negru, cimbrişor, traista ciobanului, spânz, cartof ras, rondele de ceapă şi frunze de varză;

- masaje cu tincturi din ardei iute, castane sălbatice, dediţei, ţintaură, dafin, lăcrămioară şi Bitter suedez;

- masaje zilnice cu ulei de ienupăr, salcie, muşeţel, mentă, sunătoare, lavandă, usturoi şi esenţă de terebentină, cu efecte analgezice şi revulsive sau cu ulei de rozmarin puternic antinevralgic;

- băi calde de şezut şi de picioare, cu temperatură în creştere progresivă, folosind decoct din flori de fân, soc, arnică, muştar negru, ferigă, spânz, urzică, rostopască şi adaus de ulei de mentă (câteva picături). În timpul băii se beau 1-2 căni cu suc de lămâie diluat cu apă;

- aplicarea pe zona dureroasă a unei alifii de gălbenele şi pernă plină cu pedicuţă.

Alimentaţia bolnavilor de sciatică necesită un supliment de pepene verde într-o cură de durată, când durerea coboară pe picior, la genunchi şi călcâi, cu furnicături sau amorţeli, mai intense noaptea sau pe vreme în curs de răcire. În perioadele de consum optim este indicată cura de 10 zile cu sucuri de fructe (morcov, tomate şi alte crudităţi). Zilnic, se va lua raţia recomandată de vitamina C.

Măsuri de prevenire a bolii

În nevralgia sciatică se prevăd şi alte tratamente, care vor fi individualizate şi adaptate formei clinice de boală.

Ca măsuri preventive se recomandă:

- evitarea eforturilor fizice, mişcări bruşte, rotaţii şi flexiuni corporale, ridicarea de greutăţi din poziţie aplecată şi transportul lor în spate;

- combaterea excesului ponderal;

- controlul permanent al poziţiilor vicioase la locul de muncă, la masă şi în stare de repaus;

- evitarea şederii în curent de aer, frig şi umezeală.

În stadiul acut al bolii se recomandă:

- repaus relaxant timp de 2-3 zile pe pat tare, cu pernă sub cap şi genunchii îndoiţi sau în poziţie semişezândă cu pernă sub genunchi;

- aplicarea unei perne electrice pe zona dureroasă sau a unei comprese derivative cu oţet;

- aplicarea unor preparate antiinflamatoare, analgezice şi cortizonice, iar în cazul durerilor mari se fac infiltraţii cu xilină 1% şi hidrocortizon;

- adoptarea unei medicaţii speciale, folosind, după caz, acid acetilsalicilic (3-4 g/zi), fenilbutazonă (2-4 drajeuri/zi) sau indometacin (3-4 capsule/zi, timp de 5-8 zile);

- purtarea unei centuri late, brâu sau blană de iepure pe locul dureros sau în perioadele de crize.

S-a constatat că la 70% dintre pacienţii cu dureri sciatice acute, care au fost trataţi corespunzător, starea maladivă se ameliorează după două săptămâni.

În stadiul subacut al sciaticii se recomandă:

- procedee de fizioterapie (curenţi diadinamici, ionizări cu novocaină 2% sau cu clorură de calciu 2%, ultrasunete, băi galvanice, băi de lumină şi împachetări cu parafină (timp de 20-30 minute);

- împachetări cu sare de Bazna bogată în iod şi brom;

- cură balneară în staţiuni cu ape minerale sodate şi iodate (Lacu Sărat, Bazna);

- exerciţii terapeutice, cu eforturi minime asupra coloanei vertebrale, urmărind efecte relaxante şi deconectare, cu întărirea ţesutului muscular şi sporirea flexibilităţii vertebrelor.