Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Păducelul, „doctorul“ inimii
▲ Specialiştii francezi numesc preparatele din păducel „laptele bătrânilor“, ca o aluzie la florile albe ale plantei şi la proprietăţile tămăduitoare excepţionale constatate la persoanele vârstnice, cu inima şubrezită ▲ De aceea, bătrânii francezi beau zilnic cel puţin un ceai de păducel, convinşi că le prelungeşte viaţa cu minimum 10 ani ▲ Medicina tradiţională de la noi foloseşte preparatele din păducel în peste 50 de afecţiuni, în principal la cele cardiace şi nervoase ▲
Păducelul este un arbust spinos, uneori arborescent, cu frunze lobate şi flori albe-crem, uneori roz, frumos mirositoare, grupate în buchete. În clasificarea botanică face parte din familia Rosaceae (ca şi măceşul) şi cuprinde circa 250 de specii răspândite în toată lumea, majoritatea cu proprietăţi medicinale, dintre care în România se găsesc 5 specii (Crataegus monogyna, C. oxyacantha, C. pentagyna, C. laevigata şi C. macrocarpa,) cu denumiri populare de păducel, gherghin, gherghinar, mărăcine alb, mălăeţ şi mălaiul-cucului. Creşte în toată ţara, mai mult în sud şi în est, din zona de câmpie până în ariile submontane, răspândit în liziere, crânguri, tufărişuri, poieni, margini de pădure şi pe versanţii însoriţi, urcând până la altitudinea de 1.400 de metri. Organele vegetale utilizate în scopuri terapeutice sunt: florile, frunzele şi fructele. Florile se culeg manual, împreună cu frunzele, în buchete, la începutul înfloririi, pe timp însorit, după ce s-a ridicat roua, între orele 11-15. Se transportă în săculeţi de pânză şi se usucă la umbră, în strat subţire, cu întoarcere zilnică pentru a evita degradarea, de preferinţă în poduri acoperite cu tablă. Artificial, se usucă la temperaturi sub 350C. Fructele cărnoase, comestibile, se recoltează manual, fără peduncul, de preferat toamna, după căderea brumei, când sunt bine coapte şi au culoarea roşie şi gustul dulceag, uşor acru-astringent, datorită conţinutului în vitamina C. Fructele se deosebesc de alte fructe roşii de toamnă prin aceea că păstrează resturile sepalelor în partea superioară. Uscarea se face la umbră, în încăperi încălzite şi cu bună aerisire, iar artificial la temperaturi sub 350C pentru flori şi 700C pentru fructe, cu ventilaţie continuă. Randamentul la uscare este de 5:1 la flori şi 2,5:1 la fructe. Proprietăţile terapeutice Păducelul are însuşiri multiple, pe măsura conţinutului foarte variat de principii active existente în flori, frunze şi fructe. În primul rând, sunt luate în considerare acţiunile exercitate asupra aparatului cardiovascular: vasodilatatoare în special la nivelul vaselor coronariene şi periferice, hipotensive, brahicardizante, tonic-cardiace şi tonotrope asupra miocardului, datorită compuşilor flavonici. În sistemul nervos central acţionează prin efecte sedative, antispasmodice şi uşor hipnotice. În plus, acţionează ca bronhodilatator, febrifug şi stimulator al respiraţiei. Remediu valoros pentru bolile de inimă Efectele tămăduitoare ale produselor sunt asigurate de amestecul complex al principiilor active care acţionează sinergic asupra diferitelor afecţiuni maladive. Se pare că nu există în natură un prieten mai bun al inimii decât păducelul, care intră în rândul remediilor cu cea mai mare eficienţă în prevenirea şi tratarea bolilor cardiace şi vasculare, mai ales dacă au la bază un substrat nervos. Dintre aceste afecţiuni pot fi menţionate: - insuficienţă cardiacă manifestată prin miocardită, cardiopatie ischemică (dureroasă sau nedureroasă) şi riscul acceselor de angină pectorală (Angor pectoris); - hipertensiune arterială şi tensiune oscilantă, care sunt reglate prin îmbunătăţirea vascularizaţiei, în urma vasodilatării arteriale, coronariene şi periferice; - tulburări de ritm cardiac cu extrasistole, palpitaţii, tahicardie paroxistică, aritmii, spasme vasculare şi bufeuri congestive; - ateroscleroză coronariană, cu blocarea sau reducerea fluxului de sânge oxigenat de la inimă spre creier, tratamentele având rolul de a îmbunătăţi circulaţia la nivelul scoarţei cerebrale şi de a preveni accidentele cerebrale (congestii); - nevroze cardiace şi stări de excitabilitate cu aritmie perceptibilă. În toate aceste boli cardiovasculare, efectele benefice ale tratamentelor cu preparate din păducel sunt recunoscute de toţi medicii terapeuţi, care apreciază acţiunea stimulatoare asupra activităţii inimii bolnave şi întărirea forţei de contracţie, mai ales după sechele post-infarct. În bolile cardiace degenerative se inhibă pătrunderea ionilor de calciu în celulele miocardice şi se reia nutriţia optimă a muşchiului cardiac. Păducelul reglează sistemul nervos Un tratament bine condus are un rol esenţial în calmarea sistemului nervos, intervenind în: - stări de nervozitate şi distonii neurovegetative (spaime, atacuri de panică, ameţeli, migrene, ţiuituri în urechi); - emotivitate excesivă la persoane cu labilitate psihică, sensibile, irascibile şi permanent agitate; - insomnii, dureri de cap, oboseală, stări de anxietate şi depresie psihică; - agresivitate şi tulburări de comportament la copiii impulsivi, cu tendinţe spre bătăi, distrugeri, ţipete, violenţe verbale. S-a constatat că păducelul are un rol important în oxigenarea şi hrănirea celulelor nervoase, mărind capacitatea de apărare a organismului. Rol important în reglarea colesterolului De multă vreme, au fost constatate acţiunile favorabile în prevenirea şi combaterea tulburărilor de pubertate şi de menopauză, cu bufeuri, insomnii sau stări de nervozitate şi nelinişte la femei. Alte efecte au fost evidenţiate în reducerea colesterolului, în unele afecţiuni digestive (diaree, dizenterie, dispepsie, litiază biliară), iar în uz extern contra unor boli de piele (panariţiu, lichen, bătături, mâncărimi pe tălpi şi între degetele picioarelor). „Laptele bătrânilor“ previne alterarea capacităţilor mentale La persoanele de vârstă înaintată, păducelul este cel mai bun remediu în fazele de degenerare a cordului, previne alterarea capacităţii mentale specifice senilităţii, îndepărtează depresiile psihice şi simptomele bolii Alzheimer. Creşte cu 40% capacitatea de efort fizic şi intelectual, respiraţia este mai bine reglată, iar inima are o rezistenţă sporită la solicitările îndelungate şi la stresul cotidian. Cura cu tinctură de păducel Extractele de păducel, obţinute în alcool, vin şi siropuri, macerate, sunt apreciate ca cele mai eficiente medicamente de origine vegetală pentru dereglările cardiovasculare şi ale sistemului nervos. Tinctura de păducel se prepară din 20 g flori, frunze sau fructe uscate, care se mărunţesc într-un mojar sau se macină şi se pun la macerat în 100 ml alcool 600, timp de 10 zile, într-un borcan închis ermetic. Se strecoară prin tifon în sticluţe închise la culoare. În cantitate mai mare, se iau 10 linguri cu plantă uscată, la 500 ml alcool 600, care se macerează 14 zile. Se consumă intern câte 10-15 picături, diluate în 50 ml apă, de 3 ori pe zi, cu 30 de minute înainte de mesele principale, în cure de 3 săptămâni pe lună. Tratamentele cu tinctură pot avea efecte remarcabile, preventive şi curative, în primul rând în bolile de inimă şi de circulaţie sanguină, cum ar fi cardiopatie ischemică, angină pectorală, hipertensiune arterială, nevroze şi aritmii cardiace (palpitaţii, extrasistole de orice natură, tahicardie paroxistică) şi edeme cardiace cu umflarea picioarelor şi mâinilor, ca urmare a acţiunii vasodilatatoare generale şi coronariene şi de irigare normală a creierului şi a inimii, prevenind infarctul şi favorizând activitatea continuă a muşchiului cardiac. La crizele de angină pectorală, manifestate prin dureri acute în zona inimii sau ca o gheară spre umărul stâng, bolnavul va fi întins la orizontală, în repaus absolut şi cu capul mai sus, fără masaje sau gimnastică respiratorie şi va lua înghiţituri rare de tinctură. În combaterea hipertensiunii arteriale, cura cu tinctură de păducel, eventual asociată cu tinctură de talpa-gâştei, se face în paralel cu o alimentaţie vegetariană, cu multe crudităţi, săracă în sare şi fără condimente iuţi. Tinctura de păducel este benefică şi în combaterea stărilor de nervozitate, emotivitate excesivă, în epuizarea fizică sau psihică a organismului şi în starea de oboseală, amnezie, tetanie şi anxietate, determinând un somn liniştitor. Se poate sublinia că tinctura de păducel se asociază bine cu tinctura de valeriană (în părţi egale), din care se iau câte 30-50 de picături de 3 ori pe zi, înainte de mese, cu efecte deosebite în bolile de inimă şi de nervi. Luată în doze de 3-4 linguriţe pe zi, în cure de câte o lună, tinctura de păducel are efecte excepţionale în oprirea tulburărilor de menopauză, mai ales când se asociază cu dieta lacto-vegetariană cu multe crudităţi. Infuzia de păducel calmează stările nevrotice Infuzia de păducel (flori, frunze, fructe) se prepară dintr-o linguriţă cu plantă uscată, la 250 ml apă clocotită; se infuzează acoperit timp de 10-15 minute, se strecoară şi se beau 2-3 ceaiuri neîndulcite pe zi, fracţionate în mai multe reprize, înainte de mesele principale, în cure de 2-4 luni. Efectele consumului de infuzie sunt constatate imediat în prevenirea şi combaterea suferinţelor cardiovasculare (palpitaţii, hipertensiune, angină pectorală), mai ales la persoane de vârsta a treia. Calmează şi stabilizează stările nevrotice, alungă gândurile stresante, atacurile de panică, emoţiile şi starea de anxietate cuplată cu depresia psihică. După consum, se produce un somn fără coşmaruri, iar la femei se elimină tulburările de menopauză. Persoanelor cu varice pronunţate la picioare le este indicat să bea zilnic un litru de infuzie din flori de păducel, în care s-a macerat, timp de o oră, coaja de la o lămâie, într-o cură de 5 luni. Pentru a avea efecte sporite, infuzia de păducel se asociază cu valeriana sau cu talpa-gâştei, iar pentru a căpăta un gust plăcut se adaugă o cantitate mică dintr-o plantă aromatică (tei, mentă, busuioc, lavandă). Decoctul, bun pentru curăţarea tenului Decoctul de păducel se prepară prin macerarea fructelor zdrobite (100 g) în 200 ml apă rece. După 12 ore, se fierbe timp de 5 minute, se infuzează acoperit 10-15 minute, se strecoară şi se beau câte 2 căni pe zi, având efecte cardiotonice sau în tratarea enterocolitelor, enteritei şi a unor infecţii genitale (leucoree). Un decoct cu mare eficienţă în combaterea tulburărilor cardiace de origine nervoasă se obţine dintr-un amestec de flori şi frunze de păducel (1,5 părţi), talpa gâştei (4,5 părţi), rădăcini de valeriană (1,5 părţi), flori de tei (1,5 părţi), frunze de mentă (0,5 părţi), din care se beau câte două pahare pe zi. Extern, se utilizează sub formă de comprese sau cataplasme în boli de piele sau la spălatul feţei pentru curăţarea şi netezirea tenului. Siropul - tonic cardiac Siropul de păducel se prepară într-un borcan de sticlă cu capac, în care se pun, alternativ, un strat de flori proaspete şi tocate mărunt şi un strat de miere de albine până la umplerea borcanului, ultimul fiind stratul de aprox. 2 cm de miere. Borcanul se închide ermetic şi se păstrează la întuneric şi la răcoare, timp de 4-5 săptămâni, după care se strecoară în sticluţe închise la culoare. Se ia câte o lingură de 4 ori pe zi, în cure de lungă durată, având efecte excelente de tonic-cardiac, calmant al sistemului nervos central şi al stării psihice, cu reducerea impulsurilor agresive ale copiilor şi adulţilor. Pulberea de păducel se prepară din flori uscate, măcinate fin, din care se ia câte o linguriţă de 3 ori pe zi, pe stomacul gol, înghiţind puţină apă, într-o cură de 3 luni. Tratamentul favorizează vascularizarea muşchiului cardiac, calibrarea vaselor de sânge care alimentează inima, elimină sechelele post-infarct şi stabilizează valorile tensiunii arteriale. De asemenea, poate reduce cu 40% nivelul colesterolului din sânge, având acţiuni pozitive şi în tratarea arteritelor obliterante. Vinul de păducel se prepară din 50 g flori de păducel şi 50 g vâsc, care se macerează timp de 7 zile în 500 ml vin alb; se strecoară şi se bea câte ˝ pahar înainte de mesele principale, având efecte bune în tulburări de menopauză, insomnii ale cardiacilor şi dispepsii la stomac, de origini nervoase. ▲ Alte utilizări În bucătăria fără foc se foloseşte salata preparată din petale de păducel, amestecate cu frunze fragede de păpădie şi de spanac. Din fructele bine coapte se obţine o pastă care foloseşte la creme sau la alte dulciuri. În medicina veterinară, se recomandă pentru tratarea animalelor cu edeme cardiace, nevroze cardiace, insuficienţă coronariană, degenerescenţă miocardică, miocardoză de natură toxică şi infecţioasă. Din fructele coapte se pot obţine coloranţi vegetali pentru lână şi borangic, dând culori ocru-închis şi cafeniu-roşcat. Din buchete de flori şi frunze se obţin culori ocru-închis în diferite nuanţe. În parcuri şi grădini sunt plantaţi arbuşti de păducel în scopuri ornamentale şi de protecţie, ca gard viu ghimpos, dând decoraţiuni frumos armonizate în combinaţii cu alte specii dendrologice. În concluzie, atât florile albe de primăvară cât şi fructele care înroşesc colinele toamna au efecte aproape magice asupra persoanelor în etate, la care trecerea anilor a erodat ceva din mecanismele de funcţionare neîntreruptă a inimii şi din capacităţile mentale. Preparatele din păducel, considerate lactatele recomandate bătrânilor, sunt total lipsite de nocivitate şi foarte bine tolerate de organism, contribuind la prelungirea duratei de viaţă, cu păstrarea nealterată a facultăţilor fizice şi mentale.