Pătrunjelul, „o colecție de vitamine”

Pătrunjelul este planta legumicolă care nu lipseşte din nici o grădină gospodărească, fiind mult consumată ca specie alimentară, medicinală şi condimentară. În România se cultivă atât pătrunjelul de frunze, eventual creţe, cât şi cel de rădăcini, ambele cu gust aromat, devenind zarzavatul cel mai frecvent folosit în bucătăria tradiţională românească.

Originară din sudul Europei şi nordul Africii (Spania, Maroc, Tunisia, Algeria), planta s-a aclimatizat repede în flora spontană şi cultivată din toată Europa, până în Norvegia şi Groenlanda. Treptat a pătruns în America de Nord şi Latină, în Africa de Sud, India, Japonia, Australia şi Noua Zeelandă.

Denumirea ştiinţifică Petroselinum sativum Hoffm. derivă de la cuvintele „petros” - stâncă şi „selinon” - ţelină, cu referire la tipul de sol preferat şi la planta cu care este înrudit. O formă specială numită Petroselinum crispum are frunze creţe şi este preferată în decoraţiunile alimentare.

Conţinutul biochimic

Se poate spune că pătrunjelul este o veritabilă colecţie de vitamine, minerale şi alte principii active, cu proprietăţi terapeutice remarcabile.
Frunzele verzi sunt bogate în clorofilă şi în vitaminele C, B şi A. De remarcat că frunzele de pătrunjel au vitamina C în cantitate de 240 mg la 100 g frunze, de patru ori mai mult decât în portocale. Vitamina B12 are mare importanţă în prevenirea cancerelor, a unor boli cerebrale, în fertilitate şi în menţinerea sarcinii.
Efectele terapeutice ale pătrunjelului sunt legate şi de conţinutul în proteine, enzime, ulei eteric, histidină - un aminoacid care frânează dezvoltarea tumorilor, un colorant numit apeină (glicozid al apigeninei), precum şi de conţinutul ridicat în săruri minerale (Fe, Ca, K, P, Mg, Cu, I). Proteinele din 100 g frunze depăşeşte conţinutul existent în două ouă.
Rădăcinile conţin zaharuri, mucilagii, flavonoizi, furanocumarine, apeină şi apiol.
Seminţele conţin ulei eteric (2-6%), apeină şi malat de potasiu.

Acţiuni terapeutice specifice

La nivelul aparatului digestiv, pătrunjelul are efecte favorabile în steatoza hepatică, hepatită cronică, atonia vezicii biliare, intoxicaţii cu exces de alcool, tutun şi cafea, înlăturarea mirosului neplăcut al gurii, paraziţi intestinali, lipsa poftei de mâncare.
În afecţiunile renale-genitale acţionează prin combaterea litiazei renale, a edemelor renale, stimularea eliminării urinei, a ureei şi a acidului uric.
În sistemul nervos intervine în caz de depresie psihică, stări de nervozitate, iritabilitate excesivă, astenie, nevralgii, convalescenţă.
La nivelul aparatului respirator, pătrunjelul are efecte favorabile în tuberculoză, dureri în piept, astm bronşic, febră, hidropizie, stimularea expectoraţiei şi eliminarea substanţelor nocive din plămâni şi bronhii.

În desfăşurarea proceselor metabolice generale se constată rolul pătrunjelului (frunze, rădăcini, seminţe) în intensificarea activităţii sistemului imunitar şi a rezistenţei organismului la infecţii, distrugerea radicalilor liberi implicaţi în declanşarea cancerelor, tulburări în circulaţia sângelui, anularea tulburărilor de creştere la copii, rahitism şi anemie cronică.
Foarte importante sunt efectele în combaterea tumorilor canceroase, în cardiopatie ischemică şi arterită, reumatism şi gută (prin limitarea proceselor inflamatorii). În tratamente externe, pătrunjelul are eficienţă în combaterea unor afecţiuni dermatice (plăgi, pistrui, contuzii, înţepături de insecte) şi în înfrumuseţarea culorii părului.
Atenție! La un consum în exces, pot fi declanşate unele deranjamente digestive şi excitaţii nervoase, mai ales la femei gravide sau care alăptează, întrucât ar stimula contracţiile uterine. De aceea, consumul raţional se limitează la 200 ml suc pentru adulţi şi 60 ml pentru copii, eventual amestecat cu alte sucuri de legume sau diluat cu puţină apă.

Formele de utilizare

- o cură de frunze proaspete (40 g pe zi) are efect în combaterea tumorilor maligne la creier, plămâni, ficat şi rinichi. Anulează reacţiile negative ale alcoolismului şi tabagismului, dezintoxică organismul şi îndepărtează mirosul neplăcut al gurii după consumul de vin, tutun şi usturoi.
- sucul proaspăt din frunze şi rădăcini se consumă zilnic câte 50-200 ml, diluat cu puţină apă, pentru a combate litiaza renală şi biliară;
- decoct din două linguriţe rădăcini rase la 250 ml apă; se consumă câte două-trei căni pe zi, într-o cură de o lună, pentru eliminarea pietrelor şi nisipului din rinichi şi bilă, combaterea edemelor şi a obezităţii prin eliminarea excesului de lichide şi toxine din corp, îmbunătăţirea digestiei şi stimularea creşterii părului. (Prof. univ. dr. Constantin Milică - Din volumul „Izvoare de sănătate din flora medicinală”)