Portocalul dulce - aliment, medicament şi odorant de valoare

▲ Portocalul, arbore originar din China şi Indochina, a fost adus în Europa, în secolul al IX-lea, de către arabi şi aclimatizat în ţările mediteraneene ▲ Extinderea în culturi masive a început din secolul al XVI-lea, după importul de fructe şi seminţe făcut de către marinarii portughezi ▲ Astăzi, se cultivă în toate ţările din jurul Mediteranei, îndeosebi în sudul Italiei (Sicilia), Spania, Portugalia, Grecia, Cipru, Turcia, Liban, Algeria şi Maroc ▲ Trecând pe continentul american, s-a extins mult în Statele Unite (California, Florida, Texas) şi în ţările Americii Latine (Mexic, Brazilia, Argentina, Paraguay) ▲ Mai târziu, a ajuns în Australia şi Africa de Sud ▲

În România, nu se poate cultiva în plantaţii obişnuite, din cauza cerinţelor specifice de temperatură, lumină şi umiditate şi de aceea se găseşte numai ca plantă ornamentală în apartamente şi balcoane închise. Producţia mondială de fructe depăşeşte 25 de milioane de tone anual, principalele ţări producătoare fiind Statele Unite (peste 50%) şi Brazilia.

Pe plan mondial, sunt cunoscute două varietăţi: portocalul şi portocalul amar. La ambele varietăţi, pomul este înalt până la 10-12 metri, cu ramuri spinoase, frunze persistente, lucioase, ascuţite la vârf. Florile sunt albe, grupate câte 2-3, puternic parfumate. Înflorirea are loc în lunile aprilie-mai, iar recoltarea fructelor se face eşalonat, între lunile octombrie-aprilie. Fructele sunt căutate pentru sucul aromat, cât şi pentru coajă. Decojirea se face manual, după care coaja se usucă şi se păstrează în recipiente închise, ferite de lumină şi umiditate.

Portocalul dulce

Sucul de portocale dulci conţine până la 90% apă, alături de glucide (6-10% - în special zaharoză), puţine proteine, pectine, acizi organici, coloranţi, fitoncide, săruri minerale (mai ales de potasiu - 130 mg%, calciu, fosfor, fier, sodiu şi unele microelemente - cupru, zinc, mangan).

Un rol important îl au vitaminele (C - 35-50 mg%, B1, B2, E, P, PP şi provitamina A), cu acţiune protectoare contra infecţiilor şi la nivelul vaselor. De subliniat este faptul că necesarul zilnic de vitamina C se asigură cu 100 ml suc proaspăt de portocale. Valoarea energetică a fructelor fără coajă este de 39 kcal/100 g, din care se utilizează imediat circa 89%. Coaja fructelor conţine ulei eteric, carotenoide, vitamine şi principii amare.

Florile au un ulei eteric cu miros deosebit de plăcut, considerat ca unul dintre cele mai fine şi apreciate parfumuri. Frunzele conţin ulei eteric, hesperidină, taninuri, rezine, pectine şi substanţe amare. Producţia mondială de ulei din portocalele dulci este de 26.000 de tone anual, valorificând şi sucul considerat ca produs secundar. Principalii producători de ulei sunt Brazilia (circa 17.000 de tone), Statele Unite (circa 7.000 de tone) şi mai puţin Mexic, Argentina, Japonia, China, Australia, Israel, Italia, Africa de Sud. Valorificarea uleiului de portocal dulce se face cu 5-10 euro/kg.

Utilizări în terapeutică

Marea diversitate a componentelor chimice constituie substratul unei game largi de proprietăţi medicamentoase (diuretice, stomahice, depurative, hepatoprotectoare), ceea ce permite multe utilizări în medicină.

Fructele dovedesc eficacitate în potolirea setei, tratarea avitaminozelor şi în afecţiuni digestive (constipaţie, balonări, meteorism, boli de ficat şi bilă, sindrom dispeptic biliar, lipsa poftei de mâncare şi prezenţa viermilor intestinali). De asemenea, au efecte în prevenirea hemoragiilor interne, a aterosclerozei şi a trombozelor, fiind un bun protector vascular în fragilitatea capilară şi în reducerea vâscozităţii sângelui. În plus, constituie un veritabil adjuvant în combaterea obezităţii şi a celulitei. Pentru aparatul respirator este utilizabil în combaterea gripei şi a stărilor febrile, iar la nivelul rinichilor intervin contra iritaţiilor urinare, nefrite şi gută. În gură, reface ţesuturile afectate de gingivită.

Conţinutul ridicat de vitamine şi săruri minerale asigură efecte antiscorbutice imediate, vitaminizante şi remineralizante; creşte rezistenţa organismului la boli infecţioase şi are rol tonic asupra musculaturii şi a sistemului nervos central. O cură de o săptămână, consumând zilnic 3-4 portocale, suplineşte carenţele vitaminice din organism, mai ales pentru fixarea calciului în oase la copii, bătrâni şi persoane grav bolnave, care vor fi protejate de infecţii, astenie şi anemie. Acţiunea stimulatoare în refacerea tonusului la persoanele bolnave sau în convalescenţă a fost cunoscută de multă vreme de către vizitatorii care aduc portocale bolnavilor internaţi în spitale.

Infuzia din coji de portocale combate stările febrile

Coaja fructelor nu trebuie aruncată întrucât are efecte deosebit de bune digestive, tonic-amare, sedative şi hipnotice, la persoane diabetice, în convalescenţă gripală, în constipaţie, la stări febrile şi de oboseală (se prepară o infuzie din 50 g coji uscate de portocal, 15 g frunze de dafin la 1 litru apă clocotită).

În afecţiunile digestive, arsuri, balonări, digestie leneşă şi lipsa poftei de mâncare se recomandă preparatul ratafia, obţinut prin macerarea, timp de 8 zile, a 135 g coajă de portocale, 135 g coajă de lămâie îndulcite cu 500 g zahăr sau miere de albine. Aceleaşi efecte are decoctul din două linguri coji uscate de portocale, o lingură foi de dafin, care se fierbe timp de 10 minute în 500 ml apă, se infuzează acoperit 10 minute şi se îndulceşte cu miere de albine.

Contra constipaţiei se prepară un decoct din coji proaspete de portocale care se fierb timp de 30 minute; se aruncă apa şi se fierbe din nou într-o apă uşor îndulcită (20 g zahăr la un litru apă). Se scot cojile pe o farfurie, se usucă şi se mănâncă a doua zi de dimineaţă, pe stomacul gol. Mestecată, coaja înlătură mirosul neplăcut al gurii şi respiraţiei.

Florile şi frunzele de portocal au proprietăţi calmante

Florile au proprietăţi calmante şi intră în reţete de infuzii (o lingură flori la 250 ml apă clocotită cu infuzare 15 minute), în tinctură din flori (se iau câte 20-40 g pe zi), apă aromată (se ia câte o linguriţă în 100 ml apă), sirop şi lichior din flori. Au efecte imediate în calmarea sistemului nervos, insomnii, palpitaţii şi spasme gastrointestinale.

Frunzele au aceleaşi proprietăţi ca şi florile, dar cu efecte mai slabe, cu acţiuni sedative, tonice, stomahice, antispasmodice, uşor hipnotice, antifebrile, vermifuge şi sudorifice. Au şi rol de calmare a crampelor gastrice de natură nervoasă, dureri de cap, palpitaţii şi tuse. Se prepară sub formă de infuzie (4 frunze la 200 ml apă clocotită, cu infuzare în vas închis, uneori asociate cu flori de muşeţel sau tei), cu efecte în palpitaţii şi cefalee. Pentru insomnie cronică se bea o cană seara, înainte de culcare. Infuzia luată după untura de peşte înlătură greaţa.

Amestecul de frunze şi flori de portocal are proprietăţi antispasmodice, somnifere, tonice şi excitante, fiind indicat în nevroze astenice, stări de agitaţie nocturnă, insomnii, migrene, dureri de cap, epilepsie, palpitaţii cardiace şi dureri de inimă, atonii digestive, gaze la stomac şi intestine, lipsa poftei de mâncare, sughiţ şi tuse spasmodică.

Forme de uz extern

Fructele sunt utilizate în vindecarea rănilor infectate, eczeme, stomatite, gingivite şi halenă bucală. În cazul amorţirii tălpilor şi a durerilor de călcâie, care se simt la persoanele care stau timp îndelungat în pat, se acoperă talpa cu coaja proaspătă de la o jumătate de portocală, golită de miez.

Portocalele, fructe puternic vitaminizante

Portocalele dulci se folosesc atât proaspete, cât şi sub formă de diferite preparate. Consumul lor este mai indicat în perioada de iarnă datorită proprietăţilor vitaminizante, mineralizante şi nutritive. Ca aromatizant, atât sucul, cât şi cojile intră în compoziţia multor produse alimentare, dulciuri, preparate de cofetărie, băuturi nealcoolice (sucuri, compoturi) şi băuturi aperitive uşor alcoolizate. Pentru creşterea puterii de aromatizare se foloseşte uleiul deterpenizat. O reţetă celebră de aperitiv se prepară din cojile de la 6 portocale care se macerează în 500 ml alcool 400, timp de 15 zile. Se adaugă apoi 2 litri de vin alb în care s-au dizolvat 500 g zahăr; se filtrează şi se mai macerează încă 7 zile, după care se dă în consum.

Sucul de portocale dulci (oranjadă) este o foarte bună băutură răcoritoare şi nutritivă. Are o serie de proprietăţi terapeutice: remineralizant, energizant şi aperitiv, tonic muscular şi al sistemului nervos, antiinfecţios, ocrotitor vascular, antihemoragic şi fluidizant sanguin, diuretic şi laxativ. Este recomandat în gripă, iritaţii digestive şi renale, dizenterie, nefrite, menţinerea supleţei vaselor sanguine şi ca tonic stimulator la copii, convalescenţi, bătrâni şi femei însărcinate. Sucul din portocale este util în tratarea dermatozelor, în eczeme şi alte afecţiuni ale pielii.

Sucul se va consuma numai proaspăt, luând câte 2-3 pahare pe zi, înainte de mese. La sugarii hrăniţi artificial se pot da 1-3 linguriţe zilnic. În tratarea gripei şi a răcelii se recomandă un suc de portocale plus două bucăţi de zahăr, la care se adaugă un pahar de rom şi apă clocotită. Se va bea la culcare. În tratarea obezităţii se fierbe timp de 10 minute o portocală şi 3 lămâi tăiate felii în 500 ml apă. Se vor adăuga două linguri de miere şi se mai fierbe încă 5 minute; se filtrează conţinutul şi se bea câte 3 pahare pe zi.

Reţete recomandate

Siropul din portocale dulci are proprietăţi excitosecretoare gastric şi de aceea este indicat în hiposecreţie gastrică. Se utilizează direct sau diluat cu apă sau ceai. Vinul tonic-aperitiv din cojile de portocale se prepară prin macerarea a 100 g coji într-un litru de vin alb, timp de 10-14 zile; se serveşte câte un pahar înainte de mese. Apa din flori de portocal, care rezultă după distilarea fructelor proaspete, are proprietăţi antiseptice, antispastice, sedative şi uşor hipnotice şi se utilizează în insomniile copiilor, la colici nervoase, nevroză astenică, isterie şi palpitaţii cardiace.

Utilizări în cosmetică

De-a lungul timpului, au fost lansate multe reţete pentru întreţinerea tenului şi prevenirea formării ridurilor. Aceste reţete se bazează pe proprietăţile astringente, tonice, revigorante, vitaminizante şi rehidratante ale fructelor: sucul din portocale coapte se foloseşte în pensulări pe ten şi pe pielea deshidrată care prezintă riduri evidente; feliile proaspete din fruct se aplică pe ten timp de 15-20 minute, având efect de tonifiere a tenului, relaxare a muşchilor şi întârzierea apariţiei ridurilor; decoctul din coji (35-40 g la litru de apă), care se fierbe 5-10 minute - se foloseşte la masarea pielii gâtului şi a decolteului şi în reducerea acidităţii tegumentelor; loţiune cu 40 ml apă din flori de portocal, 40 ml apă de roze, 40 g borax - tamponarea pe nas, faţă şi urechi înroşite în anotimpul rece; loţiune tonică din două linguri suc de portocale, 300 ml apă de roze - se aplică pe ten, gât şi decolteu, pentru efecte de tonifiere; loţiune din 50 g flori de portocal, 600 ml apă de roze, 300 ml glicerină, 50 ml alcool, 5 g caolin - se masează tenul pentru combaterea pistruilor şi a petelor brune de pe faţă; mască din suc de portocale, o linguriţă de lanolină - se topeşte la baia de apă şi se aplică pe tenurile uscate şi deshidratate; mască cosmetică din două linguri suc de portocale, o lingură de smântână, miezul de la o banană - se omogenizează şi se aplică pe tenurile ofilite, palide, pentru revigorare; mască cosmetică din două linguri suc de portocale sau lămâie, un albuş de ou, o lingură glicerină, o linguriţă caolin - se aplică pe tenurile grase şi seboreice.