Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Remedii naturale pentru tratamentul furunculozei
Fitoterapia recomandă plante medicinale cu proprietăţi antibiotice, antiseptice, astringente, depurative, dezinfectante şi diuretice, cu rol în eliminarea toxinelor şi anihilarea activităţii bacteriei responsabile de declanşarea furunculozei.
Furunculoza este o infecţie bacteriană cu Staphyloccocus aureus, localizată la nivelul pielii, al ţesutului subcutanat şi al unei glande sebacee, mai frecvent la organismele cu rezistenţă scăzută (bolnavi de diabet, afecţiuni renale şi ale sistemului nervos).
În primele zile, infecţia poate fi oprită aplicând pe furuncul un tampon cu spirt, apă de colonie sau tinctură de iod, diluată cu apă, în părţi egale. Seara se pun comprese cu apă rece, spirt sau gheaţă. Bune efecte are o baie locală de aburi. Pentru a grăbi colectarea sunt indicate compresele calde sau aplicarea de pungi cu apă fierbinte.
Pentru a evita răspândirea infecţiei în sânge este contraindicată stoarcerea furunculului. În plus, este absolut necesară igiena corpului şi fierberea rufăriei.
Fitoterapia recomandă, pentru uz intern, plante medicinale cu proprietăţi antibiotice, antiseptice, astringente, depurative, dezinfectante şi diuretice, cu rol în eliminarea toxinelor şi anihilarea activităţii bacteriei:
- infuzie din trei-fraţi-pătaţi, preparată dintr-o linguriţă herba la 200 ml de apă clocotită, din care se ia câte o lingură la interval de trei ore;
- infuzie de cicoare (10-20 g herba sau rădăcini uscate şi mărunţite la un litru de apă clocotită), care se bea în cursul unei zile;
- infuzie din flori de soc, rizomi de săpunariţă sau fructe de măceş;
- decoct din rădăcini uscate de brusture, osul iepurelui sau păpădie (două-patru linguri la un litru de apă, se fierb 5-10 minute şi se beau două căni pe zi);
- infuzie din amestec cu herba de trei-fraţi-pătaţi (10 g), frunze de nuc (10 g), herba de fumariţă (10 g), herba de ţintaură (10 g), rădăcină de lemn dulce (5 g), seminţe de fenicul (5 g), din care se ia câte o linguriţă la 250 ml de apă clocotită, se infuzează trei minute şi se beau câte trei căni pe zi, cu Bitter suedez;
- infuzie din amestec cu frunze de urzică (30 g), herba de trei-fraţi-pătaţi (20 g), frunze de nuc (20 g), fructe de măceş (20 g), flori de soc (10 g), din care se iau trei linguri la un litru de apă clocotită şi se bea întreaga cantitate într-o zi.
Tratamentele externe se fac cu plante care prezintă efecte emoliente, astringente, antiseptice, depurative şi maturative (de grăbire a colectării puroiului):
- comprese cu infuzii din flori de muşeţel (3 linguri la 250 ml de apă clocotită), cu aplicare de pansamente sterile în zona afectată şi în nas;
- comprese din flori de lumânărică, flori de soc, rădăcini de nalbă mare şi herba de zămoşiţă, cu efecte maturative;
- spălături locale cu tampon de vată înmuiat în infuzie de busuioc sălbatic, coada şoricelului şi sânziene;
- spălături locale cu decoct din amestec, în părţi egale, format din pulbere de rădăcini de ipcărige şi săpunariţă;
- cataplasme din făină de in, amestecată cu apă fierbinte, până la obţinerea unei paste, care se ţin calde pe locul afectat, timp de două-trei ore, având rol în calmarea durerilor şi în colectarea puroiului. Pentru a mări eficienţa se adaugă pulbere din flori de muşeţel, cu acţiune antiseptică şi decongestivă;
- cataplasme cu miez de pâine, foi de ceapă coaptă, frunze opărite de varză, tomate sau muşcată, muiate în ulei de măsline.
După deschiderea furunculului se pun cataplasme reci cu foi proaspete de varză, până la decongestionare, iar pentru cicatrizarea rănii se folosesc comprese şi spălături cu decoct din amestec cu mărul lupului, rostopască, gălbenele şi coada şoricelului (în părţi egale) şi unguente locale cu gălbenele şi propolis.
Regimul alimentar impune, la început, o perioadă de cruţare, timp de cinci zile, cu sucuri de crudităţi, în care se consumă două linguriţe de drojdie de bere proaspătă. Urmează o dietă lacto-ovo-vegetariană, săracă în carne şi sare, în care vor predomina legumele proaspete (salată, tomate, varză, morcov), fructe (struguri), lactate şi măsline.