Remedii naturiste pentru a potoli aritmiile cardiace

Ca motor absolut indispensabil pentru viaţă, inima este un organ muscular cu funcţionare complexă, asemănătoare unei pompe, asigurând producerea energiei de desfăşurare a 60 de pulsaţii pe minut sau a aproximativ 32 de milioane pe an.

Fiecare bătaie cardiacă începe în atriul (auriculul) drept, unde se află un grup de celule specializate, numit nodul sinusal. Acesta generează stimuli ce se propagă în tot atriul, până la zona dintre atrii, numită nodul atrioventricular. Acest nodul este conectat la un grup special de reţele care conduc stimulul electric până la ventriculi. Pe măsură ce stimulul străbate inima, aceasta se contractă. Mai întâi se contractă atriile (din etajul superior al inimii) care pompează sângele în ventriculi (din etajul inferior). O fracţiune de secundă mai târziu, se contractă şi ventriculii, asigurând pomparea sângelui în tot organismul. Faţă de această activitate continuă şi regulată a inimii, cu aproximativ 60-70 pulsaţii pe minut în stare de repaus, pot să apară aritmii cardiace, ca dereglări ale ritmului de contracţie.

Există situaţii de creştere a frecvenţei ritmului cardiac (tahicardia) sau de reducere a numărului de bătăi sub valorile normale (bradicardia). În unele cazuri se constată o succesiune neregulată a bătăilor inimii însoţite de extrasistole, sub forma unor contracţii suplimentare, care tulbură succesiunea regulată a contracţiilor (o bătaie în plus urmată de o pauză). În crizele de extrasistole, bolnavul resimte mai ales pauza şi se sperie. Aceste crize pot să survină zilnic, mai ales după o masă excesiv de încărcată, când stomacul prea plin presează asupra inimii. Concomitent apar fibrilaţiile atriale, manifestate prin tremurături dezordonate ale fibrelor muşchiului cardiac.

În funcţie de intensitatea bătăilor suplimentare ale inimii faţă de ritmul normal, bolnavul le percepe sub formă de palpitaţii, uneori cu dureri în piept, înţepături, însoţite de ameţeli, oboseală şi, mai rar, blocaje respiratorii.

Există foarte mulţi factori care conduc la declanşarea aritmiilor cardiace: mese copioase, balonări abdominale, excese în consumul de cafea, alcool şi tutun, surmenaj fizic şi intelectual, anemie, stări de stres, enervare bruscă, hiperemotivitate, menopauză, hipoglicemie, tulburări endocrine (hipertiroidie), ridicare bruscă în picioare şi consum necontrolat de medicamente antidepresive sau pilule de slăbit.

Aritmiile sunt provocate, frecvent, de unele boli cardiace (cardiopatie ischemică, leziuni valvulare, infarct miocardic, insuficienţă respiratorie, stenoză mitrală, cardită reumatică, tahicardie, bradicardie, hipotensiune arterială) care constituie un risc crescut pentru menţinerea sănătăţii, mai ales la persoanele în vârstă de peste 40 de ani.

Tratament de urgenţă în caz de tahicardie

Tahicardia constă din accelerarea ritmului cardiac la valori între 100-160 pulsaţii pe minut, comparativ cu limita fiziologică normală de 60-70 bătăi pe minut, cu variaţii în funcţie de vârsta şi sexul persoanei.

La bebeluşi, tahicardia poate să apară din cauza unor tulburări funcţionale ale sistemului nervos. Aceste tulburări au debut brusc şi repercursiuni severe asupra stării generale a sănătăţii (agitaţie, tugumente cenuşii).

În primele luni de viaţă, copiii au un ritm cardiac foarte rapid (120-140 pulsaţii pe minut) care scade la vârsta de 4-6 ani (100-110 bătăi pe minut). Creşterea ritmului cardiac faţă de valorile normale apare atunci, când copilul este speriat, plânge, ţipă, se agită sau are febră mare.

Fără un tratament de urgenţă, în maximum 48 de ore, poate să intervină insuficienţa cardiacă cu blocaj respirator şi cardiac (mare atenţie la mamele care lasă copiii să ţipe pentru a-şi întări plămânii !).

În declanşarea tahicardiei intervin diferiţi factori de stres, eforturi fizice şi intelectuale, emoţii puternice, stări de excitaţie nervoasă, insomnii, febră ridicată, unele afecţiuni cardiovasculare (insuficienţă cardiacă, malformaţii congenitale ale inimii, miocardită, hemoragii), boli glandulare (hipertiroidism), digestie îngreunată, focare de infecţii (amigdalită, dentare), intoxicaţii (cu alcool, tutun, cafea etc) sau după tratamente cu miofilină, efedrină, adrenalină şi alte tonice cardiace.

Bolnavii de tahicardie acuză palpitaţii şi jenă în zona inimii, ameţeli, greţuri, mâini şi picioare reci.

Bradicardia, apanajul vârstnicilor

Bradicardia este o diminuare a ritmului cardiac sub 60 bătăi pe minut, fără afectarea frecvenţei. În cazuri rare, ritmul cardiac scade sub 40 pulsaţii pe minut, chiar la 20-30 bătăi, când bolnavul îşi pierde cunoştinţa din cauza unei irigări insuficiente a ţesutului specific din miocard, ceea ce poate fi fatal.

Adulţii tineri şi sănătoşi precum şi sportivii bine antrenaţi, cu mare capacitate de efort, au frecvenţa cardiacă în repaus la valori sub 60 pulsaţii pe minut. Valori reduse se constată şi la persoanele în vârstă (peste 65 de ani), în timpul somnului sau la sarcina femeilor.

Printre cauzele care determină bradicardia sunt menţionate unele afecţiuni cardiace (hipertensiunea intracraniană şi arterială, infarctul miocardic, endocardita, sarcoidoza, operaţiile pe cord), tulburări endocrine (hipotiroidism), diabet zaharat, colesterol ridicat, febră tifoidă, icter, demineralizarea organismului, nivel crescut de potasiu (hiperpotasemie), intoxicaţii cu nicotină, plumb sau digitală, vome, tuse, obezitate, sedentarism sau statul prelungit în picioare (ortostatism) şi administrare în exces a unor medicamente de sinteză pentru bolile cardiace (betablocante, antiaritmice, digoxină etc).

Principalele simptome ale bradicardiei simţite de bolnav sunt: ameţeli, presincopă şi sincopă (leşin), oboseală la efort, dispnee, palpitaţii, angină pectorală, edeme la nivelul gleznelor şi dificultăţi de concentrare şi de respiraţie.

Aceste tulburări de ritm cardiac nu prezintă, de regulă, pericole pentru bolnavi, fiind stimulări vremelnice ale centrilor nervoşi din creier şi ale centrilor cardioacceleratori. În acest caz pot exista aritmii fără a exista o boală cardiacă.

Uneori, accesele de ritm survin brusc (fibrilaţie atrială paroxistică şi tahicardie paroxistică) sau se instalează progresiv (fibriloflutter).

Testarea aritmiei se face prin electrocardiogramă (E.K.G.), diferenţiind: EKG de repaus, EKG de efort, EKG de 24 ore (Holter) şi EKG transtelefonică.

Remediile din plante urmăresc reglarea circulaţiei periferice

Anumite plantele sunt remedii care acţionează în mai multe direcţii, influenţând atât ritmul cardiac, cât şi vasodilataţia arterelor şi a venelor, cu rol în reglarea circulaţiei periferice.

Principalele specii de plante medicinale, cu rol în tratamentele aritmiilor, intervin în reducerea frecvenţei pulsului şi cu acţiuni antispastice şi sedative asupra tulburărilor neuro-vegetative care dereglează ritmul cardiac, palpitaţiile şi nevrozele cardiace.

Se administrează sub formă de infuzii, decocturi sau tincturi în momentul crizelor, de preferat seara la culcare.

- Talpa gâştei :

- Infuzie dintr-o linguriţă herba uscată şi mărunţită la 250 ml apă clocotită; se infuzează 5 minute şi se beau două ceaiuri neîndulcite pe zi (dimineaţa şi seara), timp de o săptămână, având efecte calmante în afecţiunile cardiace, perturbate de stresuri şi supărări;

- Tinctură din 20 g herba uscată, macerată timp de 7-8 zile în alcool 700; se strecoară şi se iau câte 20-30 picături, de 2-3 ori pe zi, înainte de mese. Are efect de înlăturare a stărilor de excitaţie cerebrală, produce relaxarea musculaturii netede a cordului şi a vaselor şi reglează presiunea sanguină.

- Păducel:

- Infuzie din 1 linguriţă amestec de flori, frunze şi fructe uscate la 200 ml apă în clocot; se infuzează 10 minute şi se bea o cană pe zi, fracţionată în 3-4 reprize, cu efect de completare a tratamentului cu digitalice;

- Tinctură din 20-30 g flori şi frunze puse la macerat timp de 7-8 zile în alcool 700; se strecoară şi se iau câte 15-20 picături, de 3 ori pe zi;

- Pulbere din flori şi frunze uscate şi măcinate, din care se ia câte un vârf de cuţit pe zi, ce se ţine sub limbă.

Aceste forme de tratamente dau bune rezultate în tulburările de ritm cardiac, în eliminarea extrasistolelor şi a palpitaţiilor şi în înlăturarea acceselor de tahicardie paroxistică, fiind folosite în cure ce durează până la dispariţia aritmiilor.

- Odolean:

- Infuzie din 1 linguriţă rădăcini uscate şi măcinate la 250 ml apă clocotită; se lasă vasul acoperit 15 minute şi se bea o cană în cursul zilei, fracţionată în 2-3 reprize, având efecte sedative, mai ales în palpitaţii;

- Tinctură din 20 g rădăcini uscate, macerate în alcool 700 timp de 8 zile; se iau câte 15-20 picături de 2-3 ori pe zi ;

- Pulbere din rădăcini uscate şi măcinate din care se ia câte un vârf de cuţit, de 3 ori pe zi;

- Unguraş:

- Infuzie din 1-2 linguriţe herba uscată la 250 ml apă în clocot care se infuzează 15-20 minute; se beau câte 2-3 căni pe zi, având efecte pozitive în reglarea ritmului cardiac;

- Saschiu:

- Infuzie dintr-o linguriţă herba uscată la 250 l apă clocotită; se infuzează 10-15 minute şi se beau pe parcursul unei zile, având acţiuni în diminuarea ritmului cardiac, reducerea hipertensiunii arteriale şi în oxigenarea creierului.

- Lavandă:

- Ulei eteric din care se iau câte 20-30 picături în puţină apă, de 2-3 ori pe zi, cu 20-30 minute înainte de mesele principale, într-o cură de 2-3 săptămâni pe lună.

- Degeţel roşu:

- Tinctură glicero-alcoolică din care se iau câte 10-15 picături pe zi, timp de 2-3 zile, urmate de un regim de întreţinere cu 3-5 picături pe zi, având acţiune cardiotonică, indicată în fibrilaţie şi insuficienţă cardiacă.

- Rozmarin:

- Soluţii hidroalcoolice, ulei volatil sau unguente aplicate sub formă de frecţii uşoare în zona inimii, cu rol în vindecarea durerilor de angină pectorală, tulburări de ritm cardiac, înţepături în inimă, tendinţe de sufocare.

- Amestecuri de plante

- Se folosesc combinaţii de specii diferenţiate în funcţie de natura afecţiunilor inimii. Plantele mai frecvent utilizate sunt: păducel, odolean, talpa gâştei, degeţel, vâsc, unguraş, roiniţă, troscot, mentă, tei etc.

- Apiterapia recomandă:

- Macerat din miere de albine şi propolis, cu adaus de usturoi care se consumă 1-2 luni pe trimestru.

▲ Regimul de viaţă

În timpul crizelor cardiace, bolnavul va sta în repaus la pat şi va primi un pahar cu apă îndulcită, luată prin înghiţituri rare. Se va face un masaj uşor pe globii ochilor, cu pleoapele închise, în timp ce bolnavul va respira profund.

Între crize se combate constipaţia şi se vor evita eforturile fizice şi intelectuale, stresurile, emoţiile şi abuzurile alimentare.

▲ Consumaţi alimente bogate în potasiu

Ca regim alimentar se recomandă fulgi de ovăz sau de orz, macerat din coji de ouă cu drojdie de bere (consumat timp de 1-2 săptămâni pe lună), ulei vegetal, cărbune de lemn sau cenuşă vegetală

În evitarea aritmiilor cardiace un rol important îl au ionii de potasiu (cu rol antagonist faţă de ionii de sodiu). Alături de magneziu, cationii de potasiu asigură o bună funcţionare a muşchilor inimii, a sistemului nervos şi o atenuare a hipertensiunii, contribuind la reglarea excitabilităţii neuromusculare şi a contracţiilor musculare la nivelul inimii, prin menţinerea potenţialului electric al sistemului nervos şi al transmisiei impulsurilor nervoase în tot corpul corpul.

Surse bogate în potasiu sunt unele legume (usturoi, spanac, păstârnac, cartofi noi, dovlecei) şi fructe proaspete (dovleac, coacăze negre, prune, banane, smochine).

O mare atenţie se impune la consumul de alcool. Un studiu efectuat în Danemarca pe un grup de 48.000 bărbaţi şi femei a ajuns la concluzia că bărbaţii care consumă zilnic alcool în cantitate echivalentă cu 330 ml bere, 120 ml vin sau 40 ml spirtoase prezintă un risc mărit cu 40 % de a suferi de aritmie cardiacă, uneori cu evoluţie spre embolie.