Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Sănătate Remedii pentru prevenirea edemelor

Remedii pentru prevenirea edemelor

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Sănătate
Un articol de: Constantin Milică - 03 Octombrie 2016

Din marea diversitate a speciilor medicinale există numeroase plante cu eficienţă recunoscută în profilaxia şi terapia edemelor renale şi cardiace, având efecte diuretice, depurative, antiseptice, antibacteriene, antiinflamatoare şi de stimulare a capacităţii de apărare a organismului, printre care coada-calului, echinaceea, sunătoare sau tătăneasă.

În ultima perioadă de timp, tot mai multe persoane de diferite vârste, atât bărbaţi, cât mai ales femei acuză simptome agravante de inflamare a picioarelor (edeme), îndeosebi la nivelul gleznelor şi al gambelor, cu extinderi treptate şi în alte părţi ale corpului, pe coapse, pleoape, zona din jurul ochilor, în partea dorsală a mâinilor (pernuţe) şi la picioare. 

Edemele de la membrele inferioare sunt în strânsă legătură cu excesul în greutatea corporală şi apar mai frecvent în a doua jumătate a zilei, fiind favorizate de statul prelungit în picioare (ortostatism). La nivelul pleoapelor şi al cearcănelor, edemele apar mai frecvent dimineaţa, la femei care suferă de anumite tulburări circulatorii la nivelul venelor.
Ţesuturile subcutanate ajung să fie îmbibate cu excese de fluide, fapt constatat la apăsarea cu degetul pe aceste zone moi, cu piele lucioasă şi nedureroasă; după apăsare rămâne o amprentă persistentă, mai deschisă la culoare, precum şi o uşoară înfundare trecătoare a pielii.
Cauzele principale ale edemelor sunt legate de anumite afecţiuni, cu precădere la persoanele vârstnice sau obeze, ca urmare a declanşării unor factori favorizanţi. Cel mai frecvent, edemele apar în cazul unor afecţiuni specifice, ca litiaza renală, infecţiile urinare, acumularea de reziduuri toxice în sânge şi în urină, prezenţa diabetului zaharat, existenţa unor boli endocrine, deficitul imunitar, constipaţia, alimentaţia bogată în carne şi produse sărate, precum şi abuzul consumului de medicamente de sinteză chimică din grupa analgezicelor.
Cea mai mare atenţie trebuie să fie acordată infecţiilor renale, care constituie o problemă majoră de sănătate, mai ales la femei, fiind o consecinţă a anatomiei specifice a corpului şi a influenţei directe a unor factori externi sau interni.
În declanşarea edemelor renale cel mai mult contribuie focarele de infecţii streptococice, hemolitice sau virotice, care provoacă leziuni predominant inflamatoare la nivelul capilarelor glomerulare din rinichi, ceea ce caracterizează boala numită glomerolonefrită, cu forme subacute, acute sau cronice.
În stadii mai avansate, edemele se pot generaliza în organism, cu revărsare în seroase (pericarp, pleură, peritoneu) sau la nivelul viscerelor (edem laringian, pulmonar, retinian, cerebral).
Pacientul prezintă simptome de picioare grele, oboseală, dureri de cap, lipsa poftei de mâncare, diaree, greţuri, intoxicaţii, paloare caracteristică a pielii (galben-închis), stări de agitaţie, nelinişte, frisoane, astenie fizică şi intelectuală, insomnii sau somnolenţă, dureri lombare, colici renale, blocaj renal acut, senzaţie de urinare imediată, uneori cu usturimi şi dureri locale, urină cu miros puternic (eventual de peşte), prurit şi slăbire corporală.
Sindromul cardiovascular, implicat în declanşarea edemelor, constă din creşterea atât a tensiunii arteriale sistolice (18-20 cm Hg), cât şi diastolice (12-12,5 cm Hg), cu valori oscilante. De asemenea, pot să apară complicaţii la inimă (insuficienţă cardiacă acută stângă sau globală, uneori cu modificări ale fundului de ochi, precum şi tromboze venoase cu varice proeminente).
Prin cronicizare, are loc scăderea funcţiei renale sub un prag minim, ajungând la insuficienţă renală cu efecte agravante asupra organismului.

Tratamente interne cu plante

Datorită proprietăţilor diuretice, se accelerează eliminarea apei şi a sării din ţesuturi, mărind concomitent cantitatea de urină evacuată zilnic (diureză abundentă).
Pentru proprietăţile lor diuretice se recomandă ceaiuri preparate sub formă de infuzii cu:
- herba de coada-calului şi osul-iepurelui;
- frunze de mesteacăn şi coacăz negru;
- codiţe de cireş şi vişin;
- mătase de porumb;
- fructe de ienupăr, agrişe şi fragi;
- teci de fasole;
- flori de soc, tei şi albăstrele;
- rizomi de pir.
Cu efecte diuretice şi antiinflamatoare sunt utilizabile speciile:
- herba de echinaceea (ceai şi tinctură);
- flori de nalbă de cultură;
- frunze de merişor, strugurii ursului, nalbă mare, pin şi păr;
- fructe de afin (sucuri) şi măceş.
Speciile cu proprietăţi antiseptice, antitoxice şi depurative sunt:
- herba de echinaceea, coada-şoricelului, traista-ciobanului, sânziene, vinariţă şi urzică vie;
- muguri de plop negru şi pin;
- flori de muşeţel şi nalbă;
- frunze de afin şi dumbravnic;
- rădăcini de cicoare şi ciuboţica-cucului.
Cu efecte de curăţire şi purificare a rinichilor, în cazul edemelor renale, este eficient decoctul din rădăcini de pătrunjel sau din lăstari de mure (lungi de 50-60 cm), din care se beau trei litri, fracţionat în cursul a două zile consecutive.
Amestecurile de plante cu efecte diuretice şi antiseptice se prepară sub formă de infuzii din următoarele specii:
- herba de coada-calului, şovârv şi cimbrişor;
- flori de sulfină;
- rădăcini de valeriană;
- scoarţă de salcie.
Mod de preparare: o lingură amestec la 250 ml apă clocotită, se beau 3-4 căni pe zi timp de 15 zile, după care se consumă numai câte două căni pe zi timp de o lună);
- frunze de mesteacăn şi afin;
- herba de coada-calului, albăstrele şi osul-iepurelui;
- rădăcini de pir;
- mătase de porumb.
Mod de preparare: două linguriţe amestec la 250 ml apă clocotită; se beau 3-4 căni pe zi).

- frunze de mesteacăn;
- flori de soc;
- herba de sunătoare şi trei-fraţi-pătaţi;
- rădăcini de tătăneasă.
Mod de preparare: trei linguriţe de amestec la 500 ml apă clocotită; se beau trei căni pe zi.

Tratamente externe cu plante

În cazul tratamentelor externe sunt indicate:
- băi generale sau locale cu infuzii reci de urzică, salvie sau rozmarin sau cu decoct rece din frunze de nuc sau rădăcini de urzică pe care s-au pus două picături de ulei eteric de ienupăr, eucalipt sau santal;
- împachetări în jumătatea inferioară a corpului cu decoct din paie de ovăz, la intervale de două zile, timp de două-trei luni.

Regimul alimentar

Se impune un control strict, de fiecare zi, pentru reducerea consumului de proteine şi grăsimi animale (mai ales carnea de porc, vită şi vânat), până la un plafon de 20-30 g proteine pe zi, precum şi a consumului de sare (maximum 2-5 grame pe zi).
Din regimul nutritiv zilnic se vor exclude alimentele sărate: conserve, mezeluri, afumături, supe de ciorbe de carne, murături, brânzeturi conservate, peşte gras (marin şi oceanic), muştar, condimente iuţi şi sărate, gelatină uscată, precum şi unele produse vegetale cu exces de acizi organici şi săruri minerale (măcriş, sparanghel, spanac, ciuperci).
În faze agravante se impune, mai întâi, o cură de înfometare de două-trei zile, numai cu sucuri de fructe, urmată de o dietă cu legume, fructe, orez, ulei vegetal, dulciuri şi făinoase (toate fără sare). După două săptămâni se introduc în alimentaţie lapte şi produse lactate (brânză de vaci), iar ulterior albuş de ou şi carne slabă de pasăre şi peşte, obligatoriu cu restricţie de sare.
Se admit condimentele şi aromele naturale (lămâi, usturoi, ceapă, pătrunjel, leuştean, sos de tomate, scorţişoară, cuişoare). În acest regim de alimentaţie, considerat de protecţie, se vor evita alcoolul, excesul de tutun şi de cafea, care pot irita tractul urinar.
Pentru prevenirea infecţiilor renale se impune consumul unei cantităţi sporite de lichide (1,5 - 2 litri pe zi), asigurând astfel o eliminare intensă a sărurilor, mai ales clorura de sodiu din ţesuturi. În acest consum suplimentar de lichide sunt preferate sucurile de tomate, afine, pere, mere, struguri, caise sau coacăze, cu bune efecte în cazuri de azotemie.
În scopul purificării sângelui şi urinei este eficientă o alimentaţie cu pastă de dovleac fiert, mai ales în cazul edemelor provocate de insuficienţa cardiacă.