Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Remediile din plante cresc imunitatea alergicilor
În ultimele decenii, datorită acţiunii unor factori de poluare, urbanizare, stres şi abuz de medicamente de sinteză, bolile alergice au înregistrat o frecvenţă într-o continuă creştere, afectând persoane de diferite vârste, mai ales pe tinerii adolescenţi şi, mai târziu, pe femei, cu o capacitate redusă de apărare prin sistemul imunitar. Statisticile arată că una din două persoane este sensibilizată alergic, cu reacţii specifice pentru diferite cauze.
Alergia reprezintă o sensibilizare a bolnavului la acţiunea unor stimuli alergeni externi (chimici, fizici), cu efecte iritante, care declanşează unele reacţii imediate, chiar violente ale organismului. Boala apare din cauza contactului repetat cu unele produse din mediul extern, ca: pesticide, cianuri, clor, poluanţi ai aerului, puf de plop şi de păpădie, polen şi flori puternic mirositoare, cum sunt crinii, zambilele, narcisele, garoafele, teiul, castanul, salcâmul (mai frecvent în dimineţile de primăvară), praf de casă (pe covoare, pături, perne, perdele, rafturi cu cărţi, jucăriile copiilor), păr de animale (pisici, câini, iepuri, bovine), pene, fulgi, înţepături de insecte (albine, viespi, acarieni), mucegaiuri, bacterii. La acestea se adaugă anumite alimente (ouă, carne, crustacee, căpşuni, ciocolată, prăjituri cu frişcă sau cu ouă, coloranţi şi conservanţi alimentari, pufuleţi, îngheţate, băuturi alcoolice şi sintetice, laptele de vacă pentru sugari). În viaţa cotidiană pot interveni unele textile sintetice, blănuri, lână, pisici în casă, detergenţi, vopsele, şampoane, produse cosmetice, sprayuri şi mai ales unele medicamente de sinteză chimică. Alergiile medicamentoase, extrem de frecvente În mare creştere este procentul incidenţei alergiei medicamentoase, care a ajuns la 15% din populaţie, chiar cu spitalizare (în medie, o zi din şapte din cauza intoxicaţiilor cu medicamente chimice). Cele mai frecvente reacţii alergice se produc la nivelul pielii şi al mucoaselor de pe căile respiratorii şi digestive, care declanşează tuse seacă şi spastică, rinită, sinuzită, guturai de fân, strănut, astm bronşic, ameţeli, moleşeală, febră, diferite indigestii, gastroenterocolite, cistită alergică, umflarea ganglionilor, a buzelor şi a pleoapelor, edem laringian, tromboză coronariană, dureri musculare. În grupul alergiilor cutanate menţionăm: înroşiri ale pielii, urticarie, prurit, bubiţe roz, eczeme, edeme, lăcrimarea ochilor, conjunctivită şi alte dermatoze. Unele dintre acestea apar frecvent după folosirea parfumurilor direct pe pielea care urmează a fi expusă îndelung la soare. Predispoziţia la alergii poate fi ereditară, pacientul fiind o pradă de lungă durată a sâcâielilor de zi şi noapte care îi fac o viaţă de iad. Dacă ambii părinţi suferă de alergie, atunci doi din trei copii vor moşteni această boală. Şocul anafilactic, cea mai gravă formă de alergie Agravarea bolii produce inflamaţii la nivelul faringelui, care conduc, treptat, la asfixiere. Uneori, are loc o reacţie de sensibilizare rapidă, cu scăderea bruscă a tensiunii arteriale şi pierderea cunoştinţei. Acesta este şocul anafilactic, manifestat prin frisoane, paloare, colaps, diaree, vărsături, insuficienţă respiratorie, adesea cu consecinţe ireversibile şi fatale. Un grup aparte îl constituie şocul alergic medicamentos, care a devenit una dintre cele mai grave şi frecvente manifestări alergice. După şocuri apar simptome specifice, la început uşor de suportat, dar, treptat, se agravează prin: frisoane, prurit generalizat, transpiraţii abundente, vome, diaree, respiraţie superficială, scăderea tensiunii arteriale şi a pulsului, coagularea intravasculară a sângelui, convulsii, până la colaps cardiovascular şi deces. Fitoterapia ajută la atenuarea reacţiilor alergice Tratamentele naturiste sunt deosebit de eficiente, mai ales în cazul când imunoterapia nu are efecte satisfăcătoare. Se urmăreşte remedierea sau atenuarea reacţiilor alergice cauzate de unii agenţi fizico-chimici alergizanţi sau de unele alimente sau medicamente administrate în exces. În uz intern se recomandă: - infuzia de trei-fraţi-pătaţi (o linguriţă herbă uscată la 200 ml apă clocotită); după 5 minute de infuzare se beau 2-3 căni pe zi, cu rezultate bune în alergiile manifestate prin urticarie. Se poate folosi şi o infuzie concentrată (4 linguri herbă la 250 ml apă fiartă), din care se ia câte o linguriţă la intervale de 3 ore; - infuzie de urzică-vie (3 linguriţe frunze uscate la 500 ml apă clocotită); se acoperă vasul 5 minute, se strecoară şi se beau 3-4 ceaiuri calde pe zi; - infuzie din coada-şoricelului (o lingură flori uscate la 250 ml apă fiartă); se infuzează în vas acoperit timp de 10 minute şi se beau două căni pe zi; - infuzie de turiţă-mare (dintr-o lingură herbă la 250 ml apă clocotită); după infuzare se beau 2-3 căni pe zi în alergiile cu prurit; - infuzie de drobiţă (dintr-o lingură flori şi frunze uscate la 250 ml apă fiartă); se infuzează 10 minute şi se beau două ceaiuri pe zi, cu 30 de minute înainte de mese; - decoct de iarbă-mare (din 3 linguri rădăcini uscate şi măcinate la o cană cu apă clocotită); se infuzează acoperit 15 minute, se strecoară şi se iau 3-4 linguri pe zi în alergii cu erupţii ale pielii, însoţite de mâncărimi. Se pot folosi cu succes şi ceaiuri cu amestec de plante după ce, în prealabil, s-a testat reacţia individuală la fiecare specie: - infuzie din amestec de trei-fraţi-pătaţi (50 g), talpa-gâştei (20 g), rădăcini de brusture (15 g), flori de coada-şoricelului (10 g) şi flori de lavandă (5 g); din amestec se ia o lingură la 250 ml apă clocotită, se infuzează acoperit 10-15 minute, se strecoară şi se beau 2-3 ceaiuri pe zi, timp de o lună; - infuzie din amestec, în părţi egale, cu rozmarin, busuioc, cimbru, anason şi verbină; se ia o linguriţă din amestec la 200 ml apă clocotită, se infuzează 15 minute şi se beau câte două ceaiuri pe zi; - decoct din amestec cu trei-fraţi-pătaţi (30 g), herbă de păpădie (20 g), rădăcini de păpădie (20 g), rădăcini de cicoare (20 g) şi flori de soc (10 g); se ia o lingură din amestec la 250 ml apă fiartă; după infuzare 15 minute, se beau 2-3 ceaiuri calde pe zi până la dispariţia simptomelor de alergie. Tratamente pentru uz extern - spălări cu infuzie concentrată din coada-calului, creţişoară, sânziene şi margarete (în părţi egale), din care se iau 4 linguri la un litru apă clocotită; se infuzează 10 minute, se strecoară şi se foloseşte pe zonele cu urticarie şi eczeme pe piele. Efecte rapide are şi maceratul la rece cu nalbă (caşul-popii), care se încălzeşte puţin şi se masează pe zonele afectate de mai multe ori pe zi. Tamponări şi badijonări se pot face şi cu tinctură în alcool 96%, în care macerează timp de 7-10 zile un amestec de trei-fraţi-pătaţi, turiţă-mare, iarbă-mare, mentă, păpădie şi linariţă; - cataplasme cu foi de varză albă şi cu cartofi raşi; - băi de mâini şi picioare cu flori de tei, coada-şoricelului, păducel, salvie, usturoi, rostopască proaspătă, grozamă (Genista sagittalis), rădăcini de pir şi crengi de mesteacăn, cu efect de desensibilizare generală în alergii cutanate, respiratorii şi digestive; - băi generale cu infuzie concentrată dintr-un amestec de coada-calului, coada-şoricelului, creţişoară, gălbenele, nalbă, sânziene şi trifoi-roşu, care se toarnă în cada de baie; - badijonări de 3-4 ori pe zi cu extract uleios de muşeţel, gălbenele şi coada-şoricelului sau cu bitter suedez; - tamponări cu ulei eteric de mentă sau de lavandă (5 g în 100 ml alcool etilic 90%), cu efecte imediate în prurit şi eczeme; - unguent de gălbenele. Apiterapia poate contribui la preîntâmpinarea unor factori alergizanţi, printr-o cură de desensibilizare, folosind polen uscat şi măcinat fin, amestecat cu zahăr pudră şi luat cu 2-3 luni înainte de înflorirea pomilor care produc alergii. Recurgeţi timp de o lună la o cură de crudităţi! Regimul alimentar poate fi de un real folos dacă se evită produsele alergenice şi se renunţă la mâncăruri complicate, greu de digerat de un ficat „leneş“, trecând la o cură de sucuri şi crudităţi pe o durată de 1-2 luni. Zilnic se pot consuma sucuri de morcov (300 ml/zi), tomate (200 ml zi) şi de cartofi (50 ml dimineaţa, pe stomacul gol). Necesarul zilnic de lichide se completează cu ceaiuri din fructe de cătină, măceşe, păducel sau coji de mere, luate prin rotaţie. Sunt interzise: mezeluri, ciuperci, condimente iuţi, peşte congelat, ouă, căpşuni, fragi, ciocolată, îngheţate. Nu consumaţi antibiotice decât la recomandarea medicului! Regimul de viaţă impune evitarea contactului cu agenţi alergizanţi (chimici şi fizici), cantităţi mari de antibiotice şi unele medicamente de sinteză, inclusiv cortizonul, care scade capacitatea de apărare împotriva infecţiilor cronice. În cazuri mai grave se recomandă schimbarea locului de muncă, a profesiei şi chiar a domiciliului. În cursul zilei este benefic mersul cu picioarele goale prin iarbă umedă şi, eventual, 1-2 km de alergări în ritm constant, cu respiraţie controlată numai pe nas. Seara se va face un duş general la temperatura camerei, urmat de un masaj energic pe faţa superioară a palmelor şi a labelor de la picioare.