Rotavirusurile, cauza gastroenteritelor acute la copil

Gastroenteritele acute virale apar la copil odată cu unele infecţii ale căilor respiratorii superioare, cu pneumonie sau miocardită, cu manifestări neurologice sau erupţii cutanate. În gastroenterita acută cu rotavirusuri, majoritatea simptomelor dispar în maximum trei zile, bolnavul vindecându-se complet după o săptămână.

Rotavirusurile sunt virusuri din familia Rellviridae, responsabile de gastroenterite infecţioase benigne la copiii mici. Infecţia cu rotavirusuri este extrem de întâlnită în toate regiunile Globului, iar în România, la copil, se manifestă cu precădere în perioada de iarnă. Sursă de infecţie sunt copiii bolnavi şi persoanele ale căror infecţii nu dau nici un fel de simptome. Transmiterea bolii se face prin scaun sau prin contact direct cu persoana infectată. O altă afecţiune cauzată de rotavirusuri este diareea acută, care poate surveni sub formă epidemică, în special în colectivităţile de copii (creşe, grădiniţe sau în clasele primare). În acest caz, simptomele apar brusc şi se manifestă prin febră, vărsături, astenie, dureri abdominale, diaree apoasă. Dintre toate gastroenteritele acute virale, cele cu Escherichia Coli (E. Coli) au incidenţa cea mai mare la nou-născut, sugar şi în prima jumătate a celui de-al doilea an de viaţă. Boala poate să apară sub forma unei epidemii instituţionale de gastroenterită, prin transmiterea de către persoane infectate (mame, sugari sau personalul de îngrijire). Simptomatologia clinică prezintă unele particularităţi, în raport cu vârsta bolnavului. La nou-născut, debutul poate fi brusc, cu febră, scaune moi, urât mirositoare. Bebeluşul poate să piardă până la 10% din greutatea corporală, ajungând chiar la starea de acidoză metabolică (perturbarea echilibrului acido-bazic, ca urmare a unor pierderi excesive de baze). La unii nou-născuţi, E. Coli poate determina septicemie sau meningită neonatală, fără ca sugarul respectiv să fi prezentat simptomatologia specifică gastroenteritei. La sugar, debutul se caracterizează prin febră moderată, anorexie, stare generală modificată, iritabilitate, scaune diareice frecvent apoase şi semne de deshidratare.

La copilul mare, debutul este brusc, cu greţuri, vărsături, febră, indispoziţie, cefalee, dureri abdominale cu caracter colicativ. Diagnosticul nu poate fi pus decât în urma izolării bacteriei E. Coli în coprocultură, iar prognosticul bolii este bun dacă tratamentul este impus la timp.

Apariţia diareii acute la nou-născut are, în majoritatea cazurilor, o cauză de natură infecţioasă, fiind determinată, de cele mai multe ori, de E. Coli şi mai rar de Salmonella sau alt stafilococ. Sursa de infecţie este mama sau personalul de îngrijire, care transmit germeni de la bolnavi la nou-născutul sănătos. În diareea epidemică a nou-născutului, determinată de E. Coli, perioada de incubaţie este variabilă, de la câteva zile la mai multe săptămâni. Boala apare treptat, fără simptome, manifestându-se prin lipsa poftei de mâncare, scădere în greutate, febră. La scurt timp de la debut apar scaune apoase, verzui, urât mirositoare, dar şi semne de deshidratare şi acidoză metabolică. Şi în acest caz, diagnosticul este precizat prin evidenţierea germenului în coprocultură.