Persoanele care petrec în timpul zilei mai mult de zece ore și jumătate stând pe scaun sau întinse pe canapea au un risc crescut de insuficiență cardiacă, infarct sau accident vascular cerebral chiar dacă în re
Simptome şi diagnostic în carcinomul hepatocelular
Carcinomul hepatocelular reprezintă a treia cauză de mortalitate prin cancer din lume. Infecţiile cu virusurile hepatice B şi C constituie cauza cea mai frecventă a afecţiunilor hepatice ce predispun la carcinomul hepatocelular.
Purtătorii cronici de virus hepatic B prezintă un risc de o sută de ori mai mare de a dezvolta carcinomul hepatocelular decât persoanele sănătoase. În cazul celor care au instalată deja ciroza hepatică, riscul de a dezvolta boala este mai mare, fiind corelat şi cu încărcătura virală. În ţările occidentale, infecţia cu virus hepatic C este cel mai frecvent factor de risc. 20-30% dintre pacienţii cu hepatită cronică C fac ciroză, la care apariţia carcinomului hepatocelular are o incidenţă de 3-5%. Când abuzul de alcool se suprapune peste hepatita cronică C, creşte incidenţa apariţiei carcinomului hepatocelular. În cazul pacienţilor care nu prezintă hepatită virală cronică cu virus B sau C, factorii de risc pentru carcinomul hepatocelular includ vârsta, sexul masculin, sindromul metabolic, evident corelat cu obezitatea şi diabetul. De asemenea, boala trebuie suspectată la persoanele cu boală hepatică cronică şi decompensare neaşteptată. Apariţia afecţiunii poate să rămână asimptomatică mai mult timp. Simptomele de afectare hepatică sunt durere în hipocondrul drept (la nivelul ficatului), icterul, ascita, hemoragia, tromboza venei porte sau encefalopatia. Toţi pacienţii cu hepatită virală cronică B şi C trebuie supravegheaţi, supuşi unui screening, care ameliorează supravieţuirea acestor bolnavi, diagnosticarea precoce a carcinomului, iar accesul la tratament este mai bun. Confirmarea de malignităţi pe un ficat cirotic se realizează prin ecografie, tomografie şi rezonanţă magnetică, fără a mai fi necesară biopsia hepatică. Ca opţiuni terapeutice se recomandă intervenţia chirurgicală cu scopul eliminării locale a tumorii. Chimioembolizarea şi chimioterapia orală au drept scop prelungirea supravieţuirii, dar fără scop curativ. Tratamentul chirurgical are cel mai mare succes după rezecţia sau transplantul cu scop curativ. În ultima perioadă, la nivelul cabinetelor de medicină de familie, tot mai mulţi pacienţi sunt depistaţi cu boală hepatică cronică în stadiu incipient, ceea ce permite prevenirea carcinomului hepatocelular. Diagnosticarea precoce a bolii oferă o sursă de vindecare, în timp ce tratamentul pentru boala avansată este extrem de limitat. Efectuarea ecografiei la interval de şase luni la grupurile cu risc este un instrument de primă linie pentru carcinomul hepatocelular. Studii medicale au arătat eficacicatea prevenirii apariţiei carcinomului hepatocelular prin vaccinarea pentru hepatita B, atât la adulţi, cât şi la nou-născuţi. Aceleaşi rezultate au fost raportate şi după tratament antiviral pentru virusul hepatic C.