Socul, „doctorul“ din grădină

Pentru că suntem în plin sezon de înflorire a acestui arbust, considerat încă din vechime un depozitar de remedii vindecătoare, vă prezentăm astăzi beneficiile pe care atât florile, cât şi frunzele, fructele şi scoarţa socului ni le pot oferi.

Din tradiţia populară se consideră că florile de soc au leac numai atunci când sunt culese de un om cu inimă bună. Altfel, florile capătă un miros neplăcut, îşi schimbă culoarea şi pot face mai mult rău decât bine.

Din experienţa de lungă durată au fost dovedite numeroase proprietăţi terapeutice, care influenţează în mod favorabil metabolismul general uman:

- efecte diuretice şi depurative;

- efecte puternic sudorifice şi diaforetice;

- efecte emoliente, laxative, purgative şi antiinflamatoare;

- efecte antiseptice şi cicatrizante;

- efecte galactogoge, antinevralgice şi antialergice.

Preparate pentru uz intern:

- infuzie din 1-2 linguriţe flori uscate la 250 ml apă clocotită; se infuzează acoperit 10 minute, se îndulceşte după gust şi se beau 2-3 ceaiuri călduţe pe zi, ultima cană înainte de culcare. Eficienţa creşte prin adaosul unei linguriţe de bitter suedez sau sirop de mentă;

- infuzie din amestec cu flori, frunze şi scoarţă de soc, în părţi egale, eficientă ca depurativ;

- infuzie din amestec cu flori de soc şi flori de tei, în părţi egale, folosită în afecţiuni ale căilor respiratorii, răceli şi bronşite;

- tinctura preparată sub formă de macerat, timp de 14 zile, în alcool 400, din care se ia câte o lingură dimineaţa, pe stomacul gol şi seara, în 100 ml apă;

- vin din flori, din care se consumă câte 2-3 păhărele pe zi.

- socata se prepară din 10-15 inflorescenţe proaspete, care se pun în 10 litri apă; se fierbe până dă în 1-2 clocote, se adaugă 1 kg zahăr sau miere de albine, o lămâie tăiată felii şi un pachet cu sare de lămâie. După răcire se adaugă un cub de drojdie (cât o nucă) şi se lasă să fermenteze timp de 2 zile, cu agitare, folosind o lingură de lemn. Se strecoară şi se trage în sticle bine astupate care se păstrează la rece, în loc întunecos. Consumul zilnic este de 2-3 păhărele înainte de mese, fiind un bun tonic general, spumant ca şampania, cu efecte diuretice, depurative şi antitoxice. O cură de două săptămâni, cu câte un litru socată pe zi, în locul apei de băut, are efecte remarcabile la persoane cu surmenaj nervos, astenie, depresie psihică pe fond de stres, inhibări şi blocaje psihice. Consumul de socată se asociază cu un regim alimentar lacto-vegetarian şi un program de viaţă relaxat, cu plimbări zilnice în natură şi sporturi uşoare.

Pentru uz extern se prepară:

- infuzie cu concentraţie dublă (3-6 linguriţe la 250 ml apă clocotită) folosită sub formă de comprese, cataplasme şi băi fierbinţi în reumatism abarticular, dureri articulare, nevralgii, contuzii, afecţiuni oculare şi afecţiuni tegumentare (furuncule, abcese, erizipel);

- cataplasme din flori fierte în lapte dulce contra amigdalelor şi adenitelor;

- pernuţe pline cu flori de soc încălzite uşor şi legate peste zonele cu erizipel.

Frunzele proaspete, sub formă de cataplasme, se aplică pe arsuri, contuzii, hemoroizi externi şi zone cu dureri reumatice. Frunzele fierte în apă se aplică sub formă de cataplasme calde pe răni, bube şi erizipel, legându-se cu o faşă curată.

Scoarţa de soc are proprietăţi drastic diuretice, purgative, laxative, antireumatice şi antigutoase, cu efecte directe în hidropizie (boala de apă), reumatism, gută, boli ale căilor urinare, colică renală, nefrite cu edeme la picioare, retenţie urinară, litiază renală, epilepsie, constipaţie şi viermi intestinali.

Reţete din fructe de soc

Suc proaspăt: boabele bine coapte, negre la culoare şi gust dulce se zdrobesc cu un mixer sau manual cu ajutorul unei linguri de lemn, după care se strecoară printr-un tifon dublu în sticle curate care se depozitează la rece. Se administrează zilnic 3-5 linguri (la adulţi) şi 3 linguriţe (la copii), pe stomacul gol, cu 15 minute înainte de mese, pentru tratarea constipaţiei, a colitelor de putrefacţie, dezintoxicarea şi întărirea capacităţii de apărare a organismului.

Sirop: se obţine din suc proaspăt (2 pahare), la care se adaugă o cantitate egală de zahăr şi coaja rasă de la 2 lămâi; se fierbe până dă în clocot şi se toarnă în sticle care se închid ermetic. Se consumă câte 4-5 linguriţe pe zi, înainte sau după mese, având efecte uşor laxative, tonice, vitaminizante, remineralizante şi contra vărsăturilor pe fond nervos.

Decoct: se prepară din 1-2 linguriţe boabe, proaspete sau uscate, fierte în 200 ml apă, se îndulceşte cu miere de albine şi se foloseşte în constipaţiile de natură nervoasă, afecţiuni ale căilor urinare, gargară în răguşeală şi unguent împotriva hemoroizilor.

Vin: se obţine din fructe coapte, zdrobite, cu adaosul unei cantităţi egale de vin; se fierbe lent 30 minute, se îndulceşte şi se beau câte 2-3 păhărele pe zi, având efecte diuretice şi depurative pentru curăţirea sângelui, infecţii digestive, bronşite şi traheite.