Tratamente naturiste în accidentele de iarnă

Sezonul de iarnă, cu valuri de zăpadă, urmate de zile cu moină şi apoi geruri accentuate, pune mari probleme în circulaţia pietonilor pe străzi cu drumuri lunecoase, greu accesibile. Straturile de gheaţă şi de polei constituie cauzele frecvente ale alunecărilor, căzăturilor şi loviturilor ce duc la afecţiuni cutanate sau osoase, cum sunt fracturile, entorsele, contuziile şi hematoamele. La asemenea suferinţe, fitoterapia recomandă utilizarea plantelor cu acţiuni hemostatice, astringente, calmante, cicatrizante şi antiseptice.

Regimul alimentar rămâne, în general, nemodificat, întrucât afecţiunea apare accidental şi are o evoluţie în­tr-un interval relativ scurt. Unele legume şi fructe se aplică în tratamente externe care pot grăbi procesul de refacere şi vindecare a epidermei lezate.

Fracturile sunt rupturi de oase, la mâini, picioare şi bazin, mai frecvente la femei în vârstă şi supraponderale, care au trecut de perioada menopauzei şi înregistrează simptomele caracteristice de osteoporoză, în diferite grade, cu subţieri de cartilaje prin consum rapid de calciu.

Afecţiunea este posibilă la orice vârstă, începând de la copilărie până la adânci bătrâneţi, fiind cauzată de traumatisme locale în urma unor căzături sau lovituri dure. Ruptura osului poate fi completă, incompletă sau doar o simplă fisură.

Tratamentele fitoterapeutice sunt predominant externe, prin aplicări locale, în zona fracturii, a unor cataplasme, comprese, macerate, băi şi alifii, cu diferite plante care au proprietăţi antiinflamatoare, vulnerare, emoliente, cicatrizante şi de refacere a cartilajelor. Alte recomandări:

- comprese cu decoct de tătăneasă (două linguriţe rădăcină mărunţită la un litru apă), se fierbe 20-30 minute, se strecoară şi se aplică în zona fracturată;
- macerat timp de 7 zile în­tr-un litru de oţet diluat (80%) cu 20 g sare şi 200 g amestec de plante format din: rădăcini de tătăneasă, frunze proaspete de varză albă, tuberculi raşi de cartofi, herba proaspătă de coada calului, coada şoricelului, sânziene şi sulfină, fructe proaspete zdrobite de ardei iute; se aplică sub formă de cataplasmă locală;
- macerat în petrol din frunze de leandru (20%) cu care se masează zona fracturată după înlăturarea ghipsului;
- macerat din rădăcini de tătăneasă (20 g în 100 ml alcool 700), folosit după 14 zile la masarea zonei afectate;
- masaje cu unguente de tătă­neasă, răşină şi vinariţă cu efecte antiinflamatoare.

Aceste proceduri contribuie la refacerea cartilajelor, formarea calusului osos şi sinteza de colagen aflat în ţesutul osos normal.
În uz intern este indicat un consum ridicat de ceapă, cu rol în creşterea masei osoase, întărirea oaselor şi prevenirea fracturilor datorate osteoporozei.

Fitoterapia entorselor

Sunt întinderi sau rupturi ale ligamentelor la nivelul încheieturilor de la glezne, genunchi, mâini şi umăr, în urma unor mişcări forţate, necontrolate mental. Articulaţiile se umflă rapid, produc dureri puternice, iar după două-trei zile apar vânătăi (echimoze) care se vor vindeca în trei-patru săptămâni. La solicitări şi mai puternice pot să apară luxaţii, deplasări de oase şi chiar torsiuni sau rupturi ale muşchilor, tendoanelor şi ligamentelor.

La entorsele simple se fac frecţii uşoare şi apăsări pe zona cu întinderi de ligamente, pentru micşorarea umflăturilor. Dacă entorsa a devenit cronică, se imo­bilizează articulaţiile cu atele din lemn sau cu un aparat gipsat. Sunt utile masajele zilnice cu apă rece şi sărată, apă cu oţet sau spirt de camfor şi mişcări repetate de îndoire şi întindere. La o entorsă a gleznei, pacientul va sta în pat, cu piciorul mai ridicat, eventual pe o pernă.

Masajele entorselor cu întinderi sau rupturi musculare se fac de două-trei ori pe zi cu:
- tincturi din flori de arnică, flori de gălbenele, rădăcini de tătăneasă, rădăcini de rodul pământului, ardei iute, seminţe de muştar şi bitter suedez;
- comprese din rădăcini de tătăneasă şi frunze de podbal;
- uleiuri din flori de sunătoare, herba de cimbrişor şi bulbi zdrobiţi de usturoi;
- unguente de gălbenele, arnică şi tătăneasă;
- pulbere din frunze uscate şi mărunţite de urzică.

Preparate naturiste pentru contuzii

Contuziile sunt leziuni, accidentale sau provocate, ale ţesuturilor sau organelor profunde, presate prin căzături sau loviri cu un corp dur şi netăios. Nu se produc rupturi de tegumente externe, dar se manifestă prin umflături, dureri acute şi învineţirea pielii (echimoze) sau apariţia unei tumefieri bine delimitate, care conţine lichide seroase sau cheaguri de sânge.
Tratamentele fitoterapeutice se execută cât mai repede posibil, folosind produse vegetale cu proprietăţi decongestive, antiinflamatoare şi sedative, care amorţesc zona lezată şi produc o vasoconstricţie locală, oprind eventualele hemoragii interne.

Cea mai eficace s-a dovedit tinctura din flori de arnică (20 g flori macerate timp de 10 zile în 100 ml alcool concentrat), care se aplică sub formă de comprese reci, ţinute pe contuziile fără plagă, timp de 15-20 minute, în funcţie de gravitatea loviturii.

Efecte similare au:
- compresele reci, aplicate local, cu flori de coada şoricelului (infuzie concentrată cu două linguri la 200 ml apă clocotită), cu efecte calmante, antiseptice şi dezinfectante;
- cataplasme şi băi locale cu flori de soc (infuzie din 35-40 g la un litru apă clocotită şi infuzare 15-20 minute), cu efecte antiinflamatoare şi calmante ale durerilor;
- herba de talpa gâştei (decoct din două linguriţe la 200 ml apă), aplicat local cu un pansament sterilizat, având proprietăţi antiinflamatoare şi de cicatrizare a rănilor;
- rădăcini de tătăneasă (decoct din 4-5 linguri la 250 ml apă, cu fierbere 15-20 minute într-un vas acoperit), pentru efecte decongestive în inflamaţii şi vânătăi.

Rezultate bune se obţin după aplicarea locală a frunzelor proaspete de varză albă, spălate şi strivite pe o suprafaţă plană cu o sticlă pentru ruperea nervurilor; după o încălzire uşoară, se aşază în două-trei straturi pe locul dureros, fixându-se cu un bandaj, operaţie care se repetă de două ori pe zi.

Tratamente naturiste contra hematoamelor

Hematomul este urmarea unei lovituri mai puternice sau strivirea ţesuturilor după o cădere pe substrat dur (asfalt). Se manifestă printr-o umflătură cu pată roşie-vineţie pe piele, cu evoluţie spre albastru-violaceu şi apoi galben-mat.

Apariţia hematomului este datorată impregnării cu sânge în ţesutul lovit în urma ruperii unor capilare sanguine, mai frecvent la bolnavii cu tulburări în coagularea sângelui. De cele mai multe ori, hematomul se resoarbe treptat, dar sunt şi cazuri de infectare, dând naştere unor abcese sau flegmoane.

Tratamentul naturist începe cu ţinerea zonei lovite sub un jet de apă rece sau aplicarea unei comprese reci cu apă alcoolizată sau cu pungă de gheaţă, timp de maximum 20 de minute. Pe zona strivită prin lovitură se pun:
- comprese cu infuzie din flori de gălbenele (două linguri la 250 ml apă clocotită sau cu decoct din frunze de iederă - două linguri în 250 ml apă rece care se fierbe 30 minute);
- comprese cu macerat din castane sălbatice, decojite şi măcinate, care se macerează în petrol timp de 20 zile;
- cataplasme cu decoct din rădăcini mărunţite de tătăneasă (fierte 10 minute) sau seminţe de in pisate şi amestecate cu glicerină;
- tinctură din 20 g flori proaspete de gălbenele sau rădăcini uscate şi mărunţite de tătăneasă, care se macerează într-o sticlă cu alcool rafinat de 70% tip de 10-14 zile, având efecte de stimulare a circulaţiei sângelui la nivelul ţesuturilor, grăbind cicatrizarea;
- unguent din flori de gălbenele sau arnică în unt proaspăt sau untură pentru masaj local.