Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Tratamente naturiste pentru degerături
Degerăturile sunt modificări locale şi generale ale ţesuturilor, produse sub acţiunea prelungită a temperaturilor excesiv de scăzute. Leziunile se produc mai frecvent la picioare, mâini, nas şi urechi, uneori destul de grave, în funcţie de intensitatea şi durata gerului.
În această perioadă cu temperaturi extrem de scăzute, considerăm utilă prezentarea unor tratamente naturiste, necesare în cazul în care, în urma expunerii prelungite la frig, suferiţi degerături. Frecvenţa degerăturilor este mai mare la persoanele care lucrează în frig (mai ales cu obiecte metalice), care stau mult în picioare fără mişcare, la cei care călătoresc. Degerăturile se pot agrava prin complicaţii, cu reducerea vitezei de circulaţie a sângelui, arterite, mutilări de membre, incapacitate de funcţionare a picioarelor şi a mâinilor. O practică empirică destul de des folosită şi astăzi constă în frecţia părţilor degerate cu zăpadă; o asemenea practică este contraindicată, deoarece poate accentua leziunile cutanate, ducând chiar la necrozarea lor. În drumul spre casă, victima va fi transportată bine învelită în blănuri sau pături groase, iar zonele degerate vor fi acoperite cu o blană sau o flanelă groasă în care timp se vor consuma numai băuturi calde şi dulci. Pentru degerăturile uşoare se pot utiliza unele specii medicinale aplicate sub formă de băi locale, comprese sau cataplasme, fără a strânge cu un bandaj, care ar împiedica circulaţia sângelui. Băile locale se fac cu infuzii sau decoct în care se ţin părţile degerate, cu repetare de trei ori pe zi, folosind: - flori de gălbenele (15-20 g la 1 litru apă clocotită), pentru refacerea circulaţiei sângelui; - scoarţă de stejar (25-30 fierte 15 minute într-un litru apă), cu acţiune astringentă, cicatrizantă şi dezinfectantă; - muguri de plop negru (25-30 g la litru apă) cu proprietăţi antiseptice şi cicatrizante; - rădăcini şi frunze de ţelină tăiate mărunt şi fierte 45 minute în 2 litri apă; în decoctul cald la 40 grade C se introduc părţile degerate de 3 ori pe zi, cu repetare timp de 3-5 zile, reîncălzind acelaşi decoct; - rădăcini de obligeană (200 g macerate la rece timp de 10 ore în 5 litri apă şi apoi încălzire uşoară pentru îmbăierea locului afectat timp de 20 minute); - fructe de castane sălbatice (20 bucăţi zdrobite şi fierte timp de o oră în 5 litri apă); zilnic se face o baie locală timp de 30 minute, cu repetare în 4-12 zile în funcţie de gravitatea degerăturii; - amestec din sunătoare, muşeţel, gălbenele şi coada-calului (în părţi egale), din care se iau 3 linguri pentru prepararea unei infuzii în 3 litri de apă clocotită; - cataplasme cu foi de varză murată, hrean ras amestecat cu miere de albine, ridichi rase, cartofi zdrobiţi, ceapă tăiată în felii, frunze proaspete de aloe şi un strat de miere de albine acoperit cu o pânză curată; - tincturi pentru badijonarea zonelor afectate cu flori de gălbenele (20 g flori macerate 8 zile în 100 ml alcool 70%0 şi diluate apoi cu apă fiartă şi răcită (1 : 10). - unguente folosite la două zile după băile locale şi comprese. Sunt eficiente alifiile de gălbenele şi propolis (de 3-4 ori pe zi) sau din fructe de vâsc (100 g zdrobite şi omogenizate în 100 g untură încălzită).