Valeriana, calmantul ideal al sistemului nervos

Valeriana este una dintre plantele des întâlnite în flora spontană a României şi utilizate în medicina populară de secole întregi. Valeriana reprezintă o resursă medicinală extraordinară, având în vedere numeroasele efecte benefice asupra organismului. Cel mai frecvent, această plantă este utilizată în cazul bolilor sistemului nervos şi ale aparatului cardiovascular.

De peste 4.000 de ani, valeriana a fost mult utilizată în medicina populară, atât în Asia, cât şi în Europa, ajungând ca efectele terapeutice să fie general recunoscute, astfel că, în prezent, consumul pe glob să ajungă la circa 300.000 de tone rădăcini.

Planta este originară din Asia centrală şi orientală şi s-a răspândit, treptat, în Europa şi America de Nord. În România creşte în flora sălbatică prin tufişuri, fâneţe, luminişuri de pădure, locuri umede, lunci, zăvoaie şi margini de pâraie, din zone deluroase şi montane. Pentru efecte vindecătoare este intens cultivată. În popor, planta este cunoscută sub diferite denumiri: odolean, iarba pisicii, guşa porumbelului, năvalnic.

Denumirea ştiinţifică Valeriana officinalis derivă de la cuvintele latineşti "valere" - a fi sănătos şi puternic şi "officinalis" farmaceutic, ambele cuvinte fac referire la însuşirile terapeutice ale plantei.

În scopuri terapeutice se utilizează rizomii cu rădăcini, recoltaţi toamna, după vestejirea frunzelor (lunile septembrie-octombrie) sau primăvara (lunile martie-aprilie). După spălare şi tăiere în fragmente mici, rizomii se usucă în strat subţire, în poduri acoperite cu tablă sau în camere bine aerisite. Proprietăţile terapeutice ale rădăcinilor sunt explicate prin existenţa unui fitocomplex bioactiv:

- neurosedative, neurotonice, calmante, somnifere;

- antispastice, hipotensive, calmante cardiace;

- antidiareice, hipoacidifiante, uşor vermifuge;

- anticonvulsive, vulnerare.

Acţiuni terapeutice specifice

Încă din timpul romanilor se considera că valeriana este una dintre cele mai eficiente remedii în tratarea tulburărilor nervoase şi cardiace şi a bolilor fizice asociate cu acestea. În afecţiunile sistemului nervos se constată efecte excelente de prevenire şi combatere a multor stări specifice:

- insomnii şi tulburări de somn asigurând o creştere a perioadei de somn profund;

- stări de excitabilitate nervoasă şi psihică, astenie nervoasă, crize de nervi, isterie;

- dureri de cap, tremurături;

- epilepsie, convulsii la copii;

- şocuri emotive, stări de stres şi teamă, anxietate, oboseală;

- senzaţie de "nod în gât";

- migrene după stările de ebrietate;

- depresie psihică cu crize de plâns;

- calmarea crizelor la persoanele nervoase şi refacerea echilibrului nervos;

- contracţii musculare dureroase datorate suprasolicitărilor fizice şi a încordării psihice.

Un remediu recunoscut în bolile de inimă

La nivelul cardiovascular acţionează în caz de:

- cardiopatie ischemică, angină pectorală, hipertensiune arterială, aritmie extrasistolică, tahicardie, palpitaţii, nevroze cardiace apărute pe fond de stres sau spaimă.

În bolile aparatului digestiv s-au constatat efecte pozitive în combaterea:

- tulburărilor digestive dureroase, diminuarea durerilor gastrice, colici stomacale de natură nervoasă;

- colon iritabil, stări de vomă şi dizenterie la copii.

În afecţiunile genitale valeriana acţionează prin calmarea sindromului premenstrual, în distonia neurovegetativă din preclimax, dismenoree, dureri de sâni şi ovare. De asemenea, înlătură bufeurile de menopauză cu simptomele caracteristice.

În diabetul zaharat şi în astmul bronşic s-au dovedit efecte favorabile.

În tratamente externe intervine în urticarie cu prurit intens, plăgi şi contuzii, pentru care se folosesc băi locale cu decoct sau tinctură din rădăcini de valeriană.

Atenţie! Preparatele din Valeriană sunt contraindicate la copii sub 18 ani, la hipotensivi şi la persoanele tratate cu sedative şi tranchilizante. În caz de supradoze este posibil riscul depresiei cardiorespiratorie, scăderea puterii de concentrare şi de reacţie.

Tinctura de valeriană, recomandată bolnavilor cu aritmii cardiace

- Tinctura de valeriană este cea mai frecvent utilizată. Se prepară din 20 g pulbere la 100 ml alcool 700 care se macerează timp de 8 zile; se iau câte 10-20 picături de 2-3 ori pe zi, ultima seara la culcare, într-o cură de 3-6 săptămâni, cu recomandări pentru cardiopatie ischemică, aritmii cardiace, palpitaţii nervoase, calmarea stărilor de excitaţie nervoasă, insomnii, migrene. În sindromul premenstrual, tratamentul începe cu 5 zile înainte de menstre şi durează până în a doua zi a ciclului menstrual.

La erupţiile dentare ale copiilor mici se pun 2-3 picături de tinctură pe locul unde apare dintele, având efecte calmante.

Pentru a mări efectele sedative, se asociază cu mentă, muşeţel sau lavandă, iar în amestec cu frunze şi flori de păducel serveşte la obţinerea preparatului Extraveral.

Colonul iritabil poate fi tratat cu pulbere din rizomi

- Pulberea din rizom măcinat fin, din care se ia câte un vârf de cuţit, de trei ori pe zi, pe stomacul gol, având efecte imediate în combaterea depresiei psihice, asteniei nervoase şi anxietăţii. Pentru colonul iritabil se prepară un amestec format din pulbere de valeriană şi seminţe de fenicul, din care se ia câte o linguriţă de patru ori pe zi, timp de două săptămâni.

La persoanele care suferă de insomnii cronice se face un amestec dintr-o linguriţă pulbere de valeriană şi o lingură de miere, după care se bea o ceaşcă de ceai de tei;

- Infuzia sau decoctul de valeriană sunt consumate dimineaţa sau seara, la culcare, cu efecte în tulburări cardiace, insomnii cronice, gastrite şi ulcere pe fond de suprasolicitate nervoasă, spasme gastrointestinale şi cu acţiune relaxantă asupra musculaturii netede, parazitoză digestivă, dizenterie, diaree, colici renali, dismenoree, epilepsie, convulsii la copii, depresie psihică la femei care plâng fără motiv.

- Infuzia folosită timp de 12 zile consecutiv, cu o pauză de 10 zile, are efecte deosebite la nivelul creierului, pentru eliberarea unor neurotransmiţători care induc starea de calm, mulţumire şi relaxare.

Alte utilizări

În produsele alimentare, uleiul de valeriană este utilizat ca aromatizant pentru băuturi alcoolice (lichioruri, bere), băuturi nealcoolice şi produse conservate din carne.

Extractele din valeriană sunt folosite în prepararea unor produse farmaceutice cu acţiuni sedative sau în compoziţii pentru aromatizarea tutunului.

În parfumerie este folosit uleiul eteric pentru a realiza compoziţii odorante de tip oriental, chypre, balsamic şi tabac.

Uleiul volatil din specia Valeriana Wallichii este o sursă importantă de obţinere a compusului patciulol, folosit în parfumeria orientală, în locul uleiului original de patciuli.