Zoofarmacognozia

Zoofarmacognozia este o disciplină nouă, care studiază automedicaţia animală. De-a lungul timpului s-au acumulat numeroase observaţii care atestă că animalele sunt capabile de a utiliza plante şi alte produse disponibile din mediul înconjurător în scop terapeutic. Astfel, probabil că nu numai omul este în stare să se trateze, ci şi vietăţile din regnul animal.

Iată câteva exemple edificatoare:

- femelele fluturelui din specia "monarh" preferă să-şi depună ouăle pe frunzele unor plante toxice. În felul acesta descendenţii vor fi protejaţi datorită toxicităţii plantei, care este evitată de prădători;

- unele specii de vrăbiuţe culeg plante aromatice cu care îşi căptuşesc cuibul, respectivele plante având rolul de a proteja împotriva paraziţilor;

- animalele consumatoare de fructe (maimuţele, papagalii) au obiceiul de a consuma pământ pentru a-şi ameliora tulburările digestive. Se ştie că unele fructe conţin substanţe (cafeină, nicotină, taninuri, digitalină, cocaină sau opium), care, în doze mari, pot deveni toxice. Absorbţia caolinului conţinut în argilă are rolul de a neutraliza toxinele menţionate, deoarece, combinându-se cu ele, le împiedică absorbţia intestinală şi se evită intoxicarea;

- mai multe specii de primate îşi impregnează blana cu un amestec de plante şi insecte veninoase (de exemplu miriapozi), amestecul având rolul de a produce o deparazitare chimică;

- în anul 2005, cercetătorii americani au observat că berbecii bolnavi erau capabili să selecţioneze alimentele în care erau prezente medicamentele care le atenuau simptomele. Odată vindecaţi, alegeau alimentaţia normală în locul celei care conţinea medicamentele;

- în combinatele avicole, aproximativ 25% dintre păsări suferă de crampe dureroase. Când acestor păsări li s-a adăugat în hrană un analgezic şi au fost lăsate să aleagă între hrana normală şi cea care conţinea medicamentul, puii bolnavi au ales-o pe ultima, în timp ce puii sănătoşi nu s-au arătat interesaţi;

- în 1977, un antropolog de la Universitatea Harvard a observat că cimpanzeii culeg frunzele rugoase ale plantei Aspilia, pe care le pliază şi le înghit pe nemestecate. Curând, cercetătorul a descoperit că frunzele aveau rolul de "bandă adezivă" pentru paraziţii prezenţi în tubul digestiv al animalului;

- într-o încăierare între rivali, un cimpanzeu mascul şi-a pierdut degetul mare de la un picior. În zilele care au urmat agresiunii, animalul a consumat frunzele plantei Acanthus pubescens, pe care nu o mânca de obicei. La nouă zile după agresiune şi în ciuda mediului plin de microbi, rana se cicatrizase fără infecţie şi animalul şi-a reluat activitatea normală în grupul său. Studiile au arătat că planta menţionată avea activitate antibiotică;

- deşi cimpanzeii din Uganda sunt purtătorii unui parazit al malariei, ei nu fac boala, fapt pus pe seama consumării unor plante care conţin o substanţă chimică asemănătoare cu clorochina, un medicament antimalarie frecvent utilizat în medicina umană.

Observaţiile de mai sus au determinat o echipă de cercetători de la Collége de France să se deplaseze în Uganda, în zona tribului Batooro, şi să identifice plantele medicinale utilizate atât de cimpanzei, cât şi de băştinaşi. De altfel, băştinaşii au recunoscut că au împrumutat unele metode de automedicaţie după ce au observat atent activitatea cimpanzeilor. Cercetătorii au cules plantele respective (aproximativ 40) şi le-au adus pentru studii la Institutul de Chimie a Substanţelor Naturale din Franţa. Aceste plante sunt astăzi studiate din punct de vedere chimic şi farmacologic, în speranţa că se vor dezvolta noi medicamente utile în medicina umană.