123 de ani de la primul „Moft Român”

Dintre românii tuturor timpurilor, cine poate fi cel mai indicat să creeze o publicaţie umoristică? La cine te gândeşti prima dată? Probabil la Ion Luca Caragiale, cel care în schiţe şi piese de teatru a surprins atât de bine felul de a fi al românului. Ei bine, în urmă cu 123 de ani, în ianuarie 1893, Caragiale a înfiinţat publicaţia umoristică „Moftul Român” care încă din subtitlu parodia una din apucăturile epocii sale („jocul” de salon de-a spiritismul, practic la orice cafea între prietene se făcea şi o şedinţă de spiritism), subtitlul fiind „Revista spiritistă naţională, organ pentru răspândirea ştiinţelor oculte în Dacia Traiană”. Unele dintre schiţele maestrului au fost publicate în „Moftul Român”, care a apărut cu câteva întreruperi până în anul 1902. Revista a avut pe parcursul vieţii sale colaboratori iluştri, precum Emil Gârleanu, I. Alexandru Brătescu–Voineşti, Alexandru Cazaban, Dimitrie Teleor. Caragiale a publicat în 1908 şi calendarul „Moftul român”. Graţie unui proiect cu totul deosebit al Bibliotecii Metropolitane - Bibliteca Digitală a Bucureştilor - www.digibuc.ro , proiect ce a însemnat scanarea, stocarea, prelucrarea digitală şi publicarea pe internet a sute de lucrări, avem acces la întreaga colecţie a acestui ziar caragialesc, şi la propriu, şi la figurat. Să ne delectăm cu o mostră. În numărul 9 din seria 2 al „Moftului Român” din 27 mai 1901, apărea poezia „Nună mare”:
„Un colonel, flăcău tomnatic,
S-a hotărât să se însoare
Şi a găsit o fată jună,
Un îngeraş, o mândră floare.

Ce chef la nuntă! Ce paradă!...
Tot regimentu-i fericit;
Toţi ofiţerii-s în ţinută,
Şi capelmaistru-i obosit.

În fine, se serveşte masa,
E un menu foarte bogat,
Cu vinuri vechi, lichioruri scumpe,
Şampania curge neîncetat.

Şi rând pe rând, toţi ofiţerii,
Şi mai ales cei tinerei,
Ridică închinând pahare,
Drăguţilor însurăţei.

La urmă, şeful, roş la faţă,
De fericire şi de vin,
Se scoală şi luând o cupă,
Exclamă: Domnilor, închin

Acest pahar în sănătatea
Iubiţilor mei camarazi,
Care se bucură cu mine
De fericirea mea de azi!

Dar dacă n-oi serba la anul
Un fericit eveniment,
(Mireasa tânără roşeşte)
Vă mut pe toţi din regiment”.