14 iulie se împlinesc 81 de ani de la moartea marelui sculptor Dimitrie Paciurea, contemporan cu Constantin Brâncuşi, de care se diferenţia şi se apropia în acelaşi timp, având în operele sale abordări simbolice, cu influenţe mitologice, dar pe o structură mult mai figurativă. După 4 ani de studii la Bucureşti, între 1890 şi 1894, la sugestia şi prin susţinerea profesorului său, sculptorul Wladimir Hegel, şi-a continuat studiile la Paris, între 1896 şi 1900.
Arta lui se deosebea de cea a majorităţii colegilor de la Bucureşti, Paciurea desprinzându-se de formulele academizante predate şi îmbrăţişate la noi în acea perioadă. Originalitatea lui i-a adus şi notorietate, ajungând să aibă expoziţii personale în ţară în 1907, 1922 şi 1930, dar şi peste hotare. A participat la manifestări de artă românească la Munchen în 1913, Veneţia în 1924 şi Bruxelles în 1930. Din anul 1909 a fost profesor de sculptură la Şcoala Naţională de Arte Frumoase.
Între lucrările cele mai importante ale lui Dimitrie Paciurea amintim: „Christ încoronat cu spini“, „Gigantul“, „Sfinxul“, seria Himere: „Himera văzduhului“, „Himera pământului“, „Himera apei“, „Himera nopţii“. (Dan Cârlea)