Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Timp liber Ada Kaleh, insuliţa de sub ape

Ada Kaleh, insuliţa de sub ape

Data: 26 Sep, 2014

Pe 27 septembrie 1896 a avut loc ceremonia de inaugurare a canalului navigabil Porţile de Fier, după îndelungi şi costisitoare lucrări. S-a obţinut o rută deosebit de importantă pentru Europa pe care circulau mărfuri, dar a fost şi începutul unei dezvoltări fluviale care, la capătul ei, a însemnat distrugerea insuliţei Ada Kaleh, despre care vom detalia în continuare.

Insuliţa Ada Kaleh, o bijuterie a naturii, având circa 1,7 km lungime şi 500 de metri lăţime, a fost, de-a lungul istoriei, o zonă importantă din punct de vedere strategic, fiind disputată intens între puterile acelor timpuri – austro-ungari şi turci.

Insuliţa a fost locuită încă din perioada antică, fiind amintită chiar de părintele istoriei Herodot, care vorbea de Cyraunis în termenii următori „Lungimea insulei este de 200 de stadii, îngustă, plină de măslini și de viță sălbatică”. Atestarea documentară vine din vremea Cavalerilor Teutoni, în raportul cărora se vorbeşte, la 22 februarie 1430, despre Insula Saan, cu 216 oameni.

În anul 1689, austriecii au construit o fortăreaţă cu rol de apărare împotriva expansiunii Imperiului Otoman, iar în perioada următoare ocupaţia insuliţei Ada Kaleh s-a schimbat între cei doi mari actori militari şi politici ai vremii: austrieci şi turci. Prin Tratatul de Pace de la Belgrad din 1739, insula a rămas turcilor, cu două întreruperi scurte, între anii 1789 și 1791.

La Congresul de pace de la Berlin (1878), insula Ada-Kaleh a fost uitată şi a rămas posesiune turcă, dar aflată sub ocupație austro-ungară până în anul 1918/1920, când a devenit teritoriu românesc. Cei mai mulţi locuitori ai insulei erau de origine turcă.

Insuliţa a fost acoperită de ape odată cu construirea lacului de acumulare de la Porţile de Fier. (Dan Cârlea)