Andrei Mureşanu

Poetul şi revoluţionarul român Andrei Mureşanu, autorul imnului „Deşteaptă-te, române“, s-a născut în anul 1816, într-o familie transilvăneană destul de modestă, din oraşul Bistriţa. Tatăl său, arendaş la o moară de argăsit scoarţă, a murit într-un accident, iar cei trei copii mici rămân în grija mamei. Din pricina greutăţilor, cei doi fraţi ai lui Andrei Mureşanu nu au făcut multă şcoală, dar putem spune că fratele lor a compensat din plin prin realizările ulterioare.

Primele noţiuni le primeşte de la un grănicer, Dănilă Doboş din Valea Rocnei, iar în 1825 a fost primit la o şcoală săsească din Bistriţa. A urmat apoi Liceul Piariştilor (un ordin călugăresc romano-catolic). În anul 1832 s-a mutat la Blaj şi a intrat în atenţia profesorului Nicolae Marin, care l-a susţinut să studieze filosofia şi teologia. În această perioadă de studenţie s-a cunoscut cu George Bariţ - care conducea o echipă teatrală ce dădea spectacole în limba română -, cu care s-a împrietenit. În 1838 s-a mutat la Braşov, chemat de Bariţ, care devenise directorul şcolii române din oraş, iar Andrei Mureşan a obţinut, prin dispensă, dreptul de a preda, deşi mai avea un an de facultate. După terminarea studiilor a fost profesor la gimnaziul românesc, până în 1849. În acest timp a început colaborarea cu revistele „Foaia pentru minte“ şi „Gazeta de Transilvania“, scriind poezii şi articole. S-a cunoscut cu poeţi din Principate - Grigore Alexandrescu, Ion Heliade-Rădulescu, Cezar Bolliac, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Alecsandri, fiind stimulat şi influenţat de aceştia.

Revoluţia de la 1848 l-a avut în primele rânduri, poetul scriind şi marşul revoluţionarilor din Transilvania: „Un răsunet“, pe melodia unui vechi şi anonim imn religios. Poezia a fost numită de către Nicolae Bălcescu „Marseilleza românilor“ şi astăzi o cunoaştem cu titlul „Deşteaptă-te, române“, imnul de stat actual al ţării.

După înfrângerea revoluţiei, a fost luat prizonier de armata ţaristă şi dus în nordul Moldovei. După întoarcere s-a stabilit la Sibiu şi a lucrat ca funcţionar şi translator de limbă română la Buletinul oficial al guvernului. A continuat publicarea de poezii şi articole în „Telegraful român“, şi treptat s-a însingurat. A tradus „Nopţile“ de Edward Young şi o parte din „Analele“ istoricului roman Tacit. Poetul scrisese şi o gramatică românească în limba germană, dar manuscrisul nu s-a păstrat.

A murit la data de 12 octombrie 1863 şi a fost înmormântat la Braşov.