Animale pe cale de dispariţie

Este posibil ca în viitorul apropiat omenirea să nu mai ştie despre o sumedenie de animale decât din poveşti, filme şi rămăşiţe osoase din muzee. Natura cea darnică a fost încorsetată de om, cu lăcomia lui bine cunoscută, astfel încât multe specii au ajuns pe cale de dispariţie.

Cauzele acestei situaţii sunt diverse, de la vânatul excesiv, defrişările masive de păduri şi implicit micşorarea habitatelor naturale în care animalele îşi duc viaţa până la poluarea mediului înconjurător.

Unele animale au fost vânate excesiv pentru a fi mâncate, altele pentru pretinse efecte vindecătoare magice ale organelor (mai ales în Asia întâlnim această situaţie), unele pentru blană, piele ori alte părţi valoroase ale corpului lor, iar alte specii dispar pentru simplul fapt că oamenii le consideră foarte drăguţe şi este musai să le aibă acasă. Aşa s-a întâmplat cu ursul panda, cu salamandra axolotl, cu gibonul Hylobates Pileatus, printre multe altele.

Există o întreagă listă care cuprinde animalele în pericol de dispariţie. Din această listă spicuim: balena albastră, dugongul, urangutanul, ursul panda, capra neagră, gorila, marele rechin alb, rinocerul negru, jaguarul, condorul californian, antilopa orix, tigrul, vulturul egiptean, capra Walia Ibex.

Uriaşul albastru al oceanelor

Balena albastră este cel mai mare animal care a trăit vreodată, fiind cam dublă ca greutate decât cel mai mare dinozauri, Argentinosaurus, ea putând ajunge la 180 de tone, în timp ce dinozaurul se consideră că avea doar... 90 de tone.

Înainte de anul 1800, numărul celor trei specii de balene care sunt cunoscute sub numele generic de Balena Albastră, era foarte mare, estimat la sute de mii de exemplare. Cele trei specii înrudite sunt: Balaenoptera Musculus Musculus, ce trăieşte în Atlanticul de Nord şi Pacificul de Nord, Balaenoptera Musculus Intermedia, în Oceanul Antarctic, şi Balaenoptera Musculus Brevicauda, în Oceanul Indian şi Pacificul de Sud. Aceste superbe animale uriaşe, deşi la maturitate pot măsura peste 30 de metri în lungime, se hrănesc cu unele din cele mai mici vieţuitoare ale apelor, nişte crustacei numiţi krill.

Cantitatea de krill mâncată într-o zi de o balenă adultă ajunge la 40 de milioane de exemplare, adică circa 3.600 de kilograme. Deşi mănâncă atât de mult, balena are un gât foarte îngust, în raport cu mărimea ei, neputând înghiţi ceva mai mare decât o minge obişnuită. În schimb, alte organe sunt pe măsura ei: inima cântăreşte circa 600 de kilograme, aorta are peste 20 de centimetri în diametru, iar înotătoarele dorsale sunt lungi de până la 5 metri. Un puiuţ de balenă se îngraşă cu 90 de kilograme pe zi, sugând aproximativ 400 de litri de lapte.

Vreme de mai mult de 100 de ani, balenele au fost vânate în exces, astfel încât, în 1966, când s-a reuşit potejarea lor de către comunitatea internaţională, numărul estimat al balenelor era de ordinul zecilor de mii, chiar până în 20.000. Aceşti uriaşi ai oceanelor, care nu au alţi duşmani naturali în afară de orci - ocazional -, se pot deplasa cu viteze mari pentru dimensiunile lor, atingând chiar şi 50 km pe oră, atunci când socializează cu alte balene. Balenele albastre au dispărut şi din cauza vânatului masiv, dar şi din cauza poluării fonice a oceanelor, rutele comerciale ale navelor se suprapun de multe ori cu drumurile de căutare a hranei şi împerechere ale balenelor, de multe ori înregistrându-se şi coliziuni între vase şi balene, fatale pentru animale. Încălzirea oceanului Planetar a perturbat întregul ciclu de viaţă al uriaşelor balene şi a dus la moartea multora.

Axolotl, monstrul drăgălaş

La polul opus ca mărime se află o altă vieţuitoare a apelor, care şi ea este aproape de extincţie a speciei, drăgălaşa salamandră mexicană, cunoscută şi sub numele de Axolotl.

Din păcate, deşi este în pragul dispariţiei, găseşti cu uşurinţă pe internet informaţii despre cum să-ţi procuri una şi să o închizi în propriul acvariu.

Ferocitatea, în pericol

Fioroşii tigri, care odinioară populau zone întinse de sălbăticie, astăzi, sunt şi ei în pragul dispariţiei şi se fac eforturi deosebite pentru protejarea lor. Însă, din păcate, e uşor să strici, dar să repari natura e aproape imposibil.

Din cele 9 subspecii recunoscute ale tigrului, mai trăiesc numai 6, însumând până în 4.000 de exemplare pe întreg mapamondul. Omenirea a rămas pentru totdeauna tigru balinez, tigru javaian şi tigru caspic. La ora actuală, mai trăiesc aproximativ 1.700 de exemplare de tigri bengalezi, 1.200 de tigri indochinezi, între 300 şi 500 de tigri siberieni, 400-500 de tigri sumatrieni, 650 de exemplare tigri malaiezieni şi doar 20-30 de exemplare de tigru chinez.

Capra Walia Ibex

Şi superba capră etiopiană, cu coarne enorme, este în pericol de dispariţie, în prezent existând doar circa 400 de exemplare. Partea bună este că acest număr reprezintă o uşoară creştere faţă de anii ’60, când erau în viaţă doar aproximativ 200.

Animale pe cale de dispariţie în România

Şi în România anumite specii de animale au dispărut de tot sau sunt pe cale de dispariţie. Legendarii zimbri, care odinioară umpleau pădurile ţării, mai sunt astăzi de găsit doar în rezervaţii, cum ar fi Rezervaţia „Dragoş-Vodă“ din Vânători-Neamţ, Rezervaţia „Neagră“ de la Bucşani - Dâmboviţa, Rezervaţia „Valea Zimbrilor“ din Vama Buzăului şi cea de la Haţeg.

Lupii, care şi ei erau în număr mare prin pădurile româneşti, au ajuns să fie în pericol din pricina vânatului excesiv. Erau vremuri când oamenii nu vedeau decât partea „rea“ a unui animal, iar pentru a-şi proteja avutul constituit din turmele de oi, ucideau fără discernământ cât mai mulţi lupi.

Alte animale pe cale de dispariţie în România sunt: capra neagră, vulturul negru, scarabeul, şoimul dunărean, cega, sturionii, nurca, râsul, broasca ţestoasă dobrogeană, vipera cu corn.