Aspirina, de la Hipocrate în zilele noastre

Aspirina - denumire cunoscută astăzi în întreaga lume. Însă denumirea sub care este cunoscut astăzi medicamentul universal împotria răcelii este de fapt primul nume, cel de comercializare, pe care medicamentul l-a primit de la firma germană Ba-yer, când a început să fie vândut. Există şi ţări în care acest nume este rezervat pentru varianta originală a medicamentului, făcut de firma sus-amintită, restul produselor de acelaşi fel purtând numele substanţei active - acid acetilsalicilic. Salicilic - de la salcie, de unde a şi provenit, până la obţinerea lui în laborator.

Originile aspirinei se pierd în negura istoriei, medicul grec Hipocrate scriind în secolul al V-lea î.Hr. că se poate prepara din coaja salciei o pudră amară, care are proprietatea de a uşura durerile şi de a reduce febra. Aceleaşi indicii au fost găsite şi în texte din alte zone: Sumer, Egipt, Asiria, iar amerindienii foloseau şi ei scoarţa de salcie pentru probleme pentru care se ia astăzi aspirină: dureri de cap, răceală, dureri reumatismale, dureri de muşchi. Preotul englez Edmund Stone nota în anul 1763 că scoarţa de salcie este eficientă împotriva febrei.

Extractul activ al scoarţei de salcie este numit salicină, după numele latin al salciei albe - Salix alba.  A fost izolat în forma sa cristalină în 1828, de către farmacistul francez Henri Leroux şi chimistul italian Raffaele Piria, care au separat acest acid în forma sa pură. Descoperitorul acidului acetilsalicilic este subiect de controversă şi astăzi. Oficial, inventatorul aspirinei a fost chimistul german Felix Hoffmann (1868-1946), dar un alt cercetător, Arthur Eichengrün, a pretins că ar fi dirijat sinteza aspirinei, pe când rolul lui Hoffmann a fost doar într-o fază iniţială. În 1999, Walter Sneader de la Departamentul de Ştiinţe Farmaceutice de la Universitatea din Strathclyde (Glasgow, UK) a reexaminat cazul şi a ajuns la concluzia că Eichengrün a avut dreptate şi că într-adevăr el este cel care ar trebui recunoscut pentru invenţia aspirinei. (Dan Cârlea)