Călătorie printre căsuţe de turtă dulce

Multele ore petrecute într-un tren care a străbătut teritoriul polon lăsându-mă în faţa unui vechi castel şi apoi sărbătorile petrecute în Torun, capitala unui fost voievodat, toate acestea sunt o poveste care are şi ceva real în ea. În oraşul polonez Torun, unde s-a născut astronomul Copernic, există un loc care bucură inimile oricărui om care se simte copil: Muzeul de Turtă Dulce. Am intrat şi eu în acea lume de basm, delicioasă şi colorată, şi mi s-a deschis în faţă un univers de care habar nu aveam că poate exista. Căsuţe şi prăjituri asociate cu ideea de Crăciun, locuinţe arhaice cu ferestre având câte un ochi mare şi unul mic, altul strâmb, ori oval, ori dreptunghiular, case cu horn masiv şi ţiglă lată din fursecuri, cu glazură în formă de inimioare dispuse alternativ, cu vârfu-n jos şi vârfu-n sus, ursuleţi purtând straie falduri, biscuiţi fixaţi cremă, covrigei coloraţi, dispuşi ca nişte sori printre flori şi steluţe albe; căsuţe din cărămidă pătrăţoasă, de jurîmprejur cu brazi pitici şi nămeţi până la gardul din biscuiţi. Să nu uit: contraforturile de la colţ, din carton, ca nişte bolovani de râu. Bineînţeles, în case dulci şi aromate, câte un felinar aprins, acolo unde gazdele ne-au primit binevoitoare. Aşadar, în lumea de turtă dulce, o multitudine de construcţii gotice din turtă dulce şi alte ingrediente ajutătoare, încât chiar şi cel mai sever arhitect ar fi fost gata să guste, uitând de stilul arhitectural, de seriozitate şi alte reguli sociale. De fapt, un pui de om muşcase dintr-o astfel de construcţie... Cine să-l învinuiască? Arhitectura era prea tentantă.